Sangele: compozitia sangelui

Sangele

Principalul lichid circulant este sangele, considerat de catre unii ca o varietate de tesut conjunctiv cu substanta fundamentala lichida. Sangele reprezinta 8% din greutatea corpului, ceea ce inseamna circa 5 l de sange pentru un individ de 70 kg greutate. Se deoseb 313e45d este un volum de sange stagnant (in ficat, splina, tesutul subcutanat), de circa 2 l si un volum de sange circulant de circa 3 l.

Cresterea numerica temporara a hematiilor, in eforturi musculare prelungite, se face prin mobilizarea lor din rezervele de sange stagnant din ficat si splina. Cresterea stabila a numarului hematiilor, poliglobulia, este caracteristica populatiilor umane care traiesc la mari altitudini si unor boli pulmonare. Scaderea lor numerica determina anemii.

Hemoglobina, pigmentul respirator localizat in hematii, este o substanta proteica complexa formata dintr-o proteina, globina, si o grupare neproteica, hemul, care contine fier bivalent. Rolul esential al eritrocitelor este transportul gazelor respiratorii si mentinerea echilibrului acido bazic.

Proprietatile sangelui. Culoarea este rosie datorita hemoglobinei din eritrocite, rosu deschis pentru sangele oxigenat si rosu inchis pentru cel neoxigenat. Densitatea sangelui este de 1055 fata de cea a apei (1000). Reactia este slab alcalina (pH = 7,35), iar temperatura variaza intre 36C (in plamani) si 40C (in ficat).

Compozitia sangelui. Sangele este alcatuit din plasma si elementele urate (. 1.).

a) Plasma. Este un lichid galbui, vascos, compus din apa si reziduu uscat.

b) Elementele urate reprezinta 45% din volumul sangvin (hematocritul). Ele sunt: globulele rosii (eritrocitele sau hematiile), globulele albe (leucocitele) si plachetele sangvine (trombocitele).

Eritrocitele sunt celule anucleate de forma discoidala, biconcava, ce contin hemoglobina (. 2. A). Sediul producerii lor (eritropoieza) este maduva osoasa rosie, iar sediul distrugerii lor (hemoliza) este
splina, dar si ficatul, ganglionii limfatici etc. Numarul lor ramane constant in sange datorita echilibrului existent intre eritropoieza* si hemoliza*.

Leucocitele (. 2. B) sunt celule nucleate, de forme si dimensiuni diferite, grupate, dupa alcatuirea nucleului, in doua tipuri principale: polinuclearele, cu nucleu polilobat si fragmentat, si mononuclearele, cu nucleu compact. Intrucat contin in citoplasma granulatii, polinuclearele se mai numesc si granulocite.

Granulatiile contin indeosebi lizozomi ce participa la fagocitoza. In functie de afinitatea acestor granulatii fata de anumiti coloranti folositi in laboratoarele medicale, granulocitele se clasifica in: neutrofile, acidofile si bazofile. Leucocitele nu contin pigmenti. Exprimarea procentuala a tipurilor de leucocite constituie formula leucocitara (tab. 22.).

. 1. Compozitia sangelui.

Leucocitele sunt celule mobile capabile sa emita pseudopode cu ajutorul carora se deplaseaza. Ele pot iesi din vasele capilare (diapedeza*) si ingloba agenti patogeni si resturi celulare (fagocitoza).

Producerea lor, leucopoieza, are loc in maduva osoasa rosie (pentru granulocite si monocite) si in splina, timus si ganglioni limfatici (pentru limfocite). Cresterea normala a numarului leucocitelor are loc in eforturi fizice deosebite. Cresterea patologica, in boli infectioase, poate depasi 1530 000/mm³ de sange, iar in cazul leucemiilor, chiar 100.000/mm³ de sange.

Rolul principal al leucocitelor consta in participarea lor la functia de aparare a organismului.

Trombocitele (, 2. C), plachetele sangvine, sunt fragmente celulare anucleate de forma variabila, originare din megacariocitele* maduvei osoase hematogene. Intervin activ in hemostaza*.