1. Aritmia respiratorie
Aritmia sinuzala cea mai frecventa este aritmia respiratorie numita astfel deoarece variatiile ritmului depind de respiratie. Aceasta se caracterizeaza printr-o accelerare a aiurii cardiace in inspiratie si o rarire spre sfirsitui respiratiei. O auscultatie atenta in timp ce bolnavul respira linistit fixeaza cu usurinta diagnosticul.

2. Extrasistolia

Extrasistolia este cea mai frecventa tulburare de ritm ; nu exista individ care in cursul vietii sa nu fi avut nici o bataie prematura a inimii. Extrasistola apare ca o contractie prematura care cuprinde intreaga inima sau numai o parte a acesteia.
Diagnosticul pozitise pune usor prin constatarea ausoultorie a unei batai cardiace premature, urmata sau nu de puls radial. Contractia prematura poate surveni la distanta mai mult sau mai p#utin mare de sistola precedenta. in bradicardii accentuate, extrasistola se poate produce in intervalul dintre doua sistole fara sa afecteze ritmul de fond

extrasistola inUvpolata. Daca extrasistola s-a produs foarte precoce, inima nu a avut timp sa se umple, asa incit contractia sistolica nu poate ejecta singe in aorta. Se va auzi numai zgomotul I cardiac, al doilea fiind lipsa.
Dupa extrasistola urmeaza o pauza, numita compensatoare. in cazul extrasistolelor ventriculare si de mai scurta durata, in cele atriale. Senzatia subiectiva este foarte variata, dupa individ. Cele mai multe, la indivizi sanatosi, se pare ca trec neobservate. Alteori, bolnavul relateaza ca a avut o senzatie de lovitura in piept, de rostogolire, de oprire a inimii, de gol etc. Daca se produc salve mai indelungate de extrsistole, bolnavul poate avea ameteli si exceptional lipo-timii. Alteori, bolnavul poate prezenta reflex o tuse scurta, caracteristica.
La cei cu inima indemna sau putin afectata, efortul, atropina, nitritul de aimil accelereaza inima si extrasistolele tind sa se rareasca sau chiar sa dispara.In cazurile cu o inima lezata

in special ooronorieni, sechele de infarct

extrasistolele se pot inmulti uneori dupa eforturi moderate, dupa mese copioase etc. Dupa locul unde ia nastere excitatia se poate vorbi de extrasistole sinuzale, atriale, nodale si ventricular a
Extrasistola sinuzala se poate decela electrocardigrafic ca o contractie perfect normala, insa prematura.
Extrasistola atriala arata o unda P precoce, care poate fi pozitiva sau negativa, dupa cum focarul eetopie este situat superior sau inferior in musculatura atriala. De asemenea, spatiul P1{ (Q) este scurtat. Complexul ventricular poate fi perfect normal. Uneori, con-tarctia caracteristica atriala este asa de precoce, incit ventriculul nu a iesit din perioada refractara. Pe ECG va aparea un P precoci', neurmat di' ventriculograma.
Extrasistola nodala are ca sediu nodul Aschof-Tawara. Unda P este negativa, inglobata uneori in unda rapida, precedind sau urmind und R.
Extrasistola ventriculara ia nastere in oricare portiune a unuia clin ventriculi. Excitatia se va transmite la celalalt ventricul pe cai aberante, dind un complex QRST largit si deformat. Dupa sediu pot f: extrasistole ventriculare drepte sau stingi. in cazul unei extrasistole benigne, aspectul grafic este ident'ic uneori si la mai mani intervale de timp

extrasistolia monofocala. In cazul unor leziuni difuze, extrasistolele isi au locul de origine foarte variat, extrasistola pluri focala. Primul tip de bataie prematura poate dispare dupa un efort, pe cind extrasistola plurifocaila se accentueaza la efort. Exitrasistoiia benlngna se produce in special la tineri pe un fond nevrotic, reflex, do la o spina iritati va : afectiuni abdominale, tulburari endocrine. Se va cerceta existenta unei intoxicatii cronice cu tutun, cafea, alcool.

Extrasistola din stenoza mitrala poate preceda instalarea fibrila-tiei atriale.. Intr-un viciu valvular sau la hipertensivi, ea poate marca inceputul decompensarii. in insuficienta coronariana cronica sau infarctul miocardic, ele sint de rau augur si pot anunta instalarea unei aritmii mai grave .(tahicardie paroxistica, fibrilatie ventriculara). Frecvente sint contractiile premature oare se produc la digitalizati, fiind un semn de intoxicatie. Cu cat miocardul este miai alterat, cu atit extrasistolele apar la doze mai mici de digitala. Dezechilibrele electrolitice, in special hipopotasemia, sint cauza unei cresteri a exciilitatii inimii, Care se manifesta uneori printr-o extrasistolie.

Fibrilatia atriala

Fibrilatia atriala, una dintre cele mai frecvente tulburari de ritm (4050% dupa autori), se caracterizeaza printr-o neregularitate absoluta a inimii, atit in succesiunea contractiilor inimii, cit si in intensitatea lor.

Conditiile care pot provoca fibrilatia atriaila sint tulburarile meolice si lezionale ale miocardului atrial, insuficienta coronariana, mio-cardopatia de diverse cauze (inclusimiocardita), hipoxia, hiperti-roidismul.
Bolnavul poate, in unele cazuri, sa nu aiba nici o manifestare subiectiva si aritmia sa fie descoperita numai intimplator. Alteori, bolnavii prezinta o simptomatologie foarte bogata. in fibrilatia paroxistica, bolnavul resimte debutul si sfirsitul crizei. Tulburarea cea mai frecventa este cea de palpitatie in repaus si in special la eforturi mici, insotita uneori de dispnee si rareori de jena precordiala.

Examenul aparatului cardiovascular permite diagnosticul clinic in majoritatea cazurilor. La auscultatie, zgomotele t-ardiacc sint neregulate ca ritm si intensitate.
Diagnosticul etiologic al fibrilatiei atriale are mare importanta, deoarece astazi este posibil un tratament etiologic intr-un numar de cazuri (hipertiroidism, stenoza mitrala etc). Cind este secundara unei stenoze mitrale, fibrilatia atriala ii modifica partial simptomatologia : in oaz de tahiaritmie importanta nu se pot distinge bine suflurile si intarirea pre-sistolica dispare. in hipertiroidism, loul clinic este destul de c tor. in cazurile cu etiologic neclara, este utila o scintigrama si iodocap-tare tiroidiana. Cardiopatia ischemica este o cauza frecventa de l'ibrilatie ; virata bolnavului, durerile amginoaso, alte semne de ateroscleroza ir Ei coroborate cu eventuale tulburari ischemice prezente la examenul electrocardiografie.
Diagnosticul diferential al fibrilatiei atriale se face cu :
aritmia extrasistolica in salve. Proba de efort sau cu nitrit de amil duce la regularizarea activitatii cardiace, pe cind fibrilatia atriala devine mai neregulata, cu deficit cardiac mai mare. in extrasistolele organice (miocardite), dar in special la coronaricni, efortul duce la o accentuare a aritmiei ;
tahicardia paroxistica, cind fibrilatia atriala are un ritm tricudar foarte rapid. Proba la efort nu modifica alura cardiaca din tahicardie ;
jlutter-ul atrial ou blocaj variabil (diagnosticul se face electrocardiografie).

Fibriloflutterul
Fibriloflutterul are diagnostic numai electrocardiografie, pe traseu aparind atit aspecte de fibrilatie (unde f), cit si lambouri de flutter (unde F).

Flutter-ul si fibrilatia ventriculara

Flutler-ul si fibrilatia ventriculara stat aritmii foarte grave, care apar in cardiopatii severe. in infarctul miocardic, in insuficiente cardiace in stadiu terminal, in tahicardiile paroxistice ventriculare si la interventiile chirurgicale pe inima (unde, din fericire, se practica de-fibrilarea electrica imediat). Diagnosticul clinic pleaca de la o presupunere care se face in caz de sincopa aparenta la un bolnaavind o afectiune predispozanta. Diagnosticul sigur este numai electrocardiografie, motipentru care se face supravegherea clinica si electrocardio-grafica permanenta, pentru a se putea interveni terapeutic (defibrilare electrica) in timp util.

6. Pulsul alternant
Pulsul alternant este o tulburare de contractilitate in care alterneaza o contractie normala cu o contractie slaba. Diagnosticul se pune ou ajutorul aparatului de tensiune. La o presiune usor superioara minimei se transmit la pulsul radial sau la stetoscop numai bataile puternice, asa incit ritmul scade la jumatate. Apare in cardiopatii avansate, fiind un semn grade insuficienta miocardica.