Sper ca ati avut o masa de dimineata consistenta, care v-a oferit energia necesara pentru perioada cea mai activa a zilei. Exista nenumarate alternati pentru a nu recurge doar la salam si la branzeturi, daca nu urmarim doar satisfacerea gusturilor, ci si aspectele nutritionale.
Celulele organismului nostru nu consuma nici oua, nici produse lactate, nici carne, nici macar cereale,
nuci sau fructe. Ele nu pot folosi decat molecule de glucide, proteine, grasimi, minerale,
vitamine si substante fitochimice.
Stiind aceasta, sa presupunem ca as aseza intr-un mixer toate alimentele de pe masa, le-as transforma intr-un amestec faramitat foarte fin si mi le-as injecta in na. Ce s-ar intampla? Dupa o zi sau doua s-ar anunta o intrunire, ar ni cativa prieteni buni, inarmati cu batiste pentru a-si sterge lacrimile, un preot ar spune cateva cuvinte frumoase, probabil nemeritate, privind spre mine, asezat acum intr-o cutie lunguiata, dupa care as fi coborat aproximativ 2 metri, iar, in zilele urmatoare, ati aa surpriza de a auzi la radio o voce mai placuta si teme mai interesante.
Nu, nu, celulele organismului nostru nu pot utiliza alimentele pe care le inghitim!
Dar nu mi-ar placea nici ca dimineata, asezandu-ma la masa, sa am in fata o farfurioara cu fibre, opt sau zece cescute cu aminoacizi, o alta cescuta cu pudra de amidon pur si numeroase capacele cu vitamine, minerale si fitochimice, deci toate moleculele celulelor mele. Si ce gust ar aa acest dejun, nici sa nu ma intrebati!
Cat de bun si de intelept a fost Dumnezeu atunci cand a impachetat moleculele, de care au nevoie celulele noastre, in alimente atat de apetisante, cu arome si culori incantatoare, dupa ce, in prealabil, a creat in corpul nostru tubul digestiv, care faramiteaza si desface alimentele in molecule de nutrienti; acestea, absorbite in curentul sanguin, sunt transportate si servite celulelor dupa nevoie, oferindu-le exact ceea ce le este necesar. Acesta este aparatul digestiv, intermediarul intre alimentele gustoase pe care le consumam si celulele care au nevoie de ele.
Probabil stiti ca procesul digestiei, in realitate, incepe in capul nostru, in creierul nostru. Vedem, mirosim si auzim cum alimentele sunt pregatite. Aceste semnale ajung intr-un centru de integrare in creier, ne reamintim cat de gustoasa e hrana pe care tocmai o vom aa, si
glandele salivare incep deja sa secrete mai intens. Anumite mesaje sunt trimise la stomac: "Atentie, vine hrana, fii gata!" Si, in clipa cand totul e pe masa,
sucurile digesti sunt si ele la indemana, pentru a-si incepe actiunea de faramitare chimica si de pregatire pentru absorbtia delicioaselor bucate.Incepem sa mestecam, oricat de grabiti am fi - un proces absolut necesar pentru ca saliva, cu chimicalele ei, sa initeze digestia, in special a amidonului si a grasimilor. Pentru a favoriza contactul enzimelor cu interiorul alimentelor, acestea trebuie faramitate minutios, iar in acest timp enzimele isi indeplinesc lucrarea.
Insa productia de
sucuri digesti nu se datoreaza numai mesajelor care pornesc de la simturile noastre. Centrul din creier determina declansarea secretiei lor cu ceva inainte de ora presupusa de masa, pentru ca totul sa fie gata in momentul aparitiei alimentelor. Exista o anumita "conditionare", demonstrata de Pavlov la inceputul secolului trecut. Daca se asteapta o ora sau doua peste timpul regulat de masa, sucurile, dezamagite, raman neutilizate. Desigur, fabricile producatoare de enzime pot interni oricand, printr-o sarja pregatita de urgenta, cu un consum mai mare de energie. Iar daca luam masa cu o ora sau doua mai devreme decat timpul obisnuit,
stomacul nu e pregatit si trebuie sa-si mobilizeze fortele pentru a face fata alimentelor neasteptate.
Cel mai bine e sa luam mesele la aceleasi ore si, daca e cu putinta, sa am numai doua mese pe zi, care sunt absolut suficiente pentru majoritatea adultilor sanatosi, insa ultima sa fie in jurul orelor 15-l6.
Stomacul are trei functii principale:
Prima, de a inmagazina alimentele, pe masura ce sunt mestecate si inghitite. in stomac, continua
digestia amidonului, inceputa in gura de catre enzima amilaza, care continua timp de aproximativ trei ore.
A doua functie este de a secreta enzime, hormoni, acid clorhidric si mucusul care captuseste stomacul si constituie o bariera protectoare fata de substantele acide si fata de alti agenti ce pot leza straturile mucoasei gastrice. Printre acesti agenti amintim: otetul, acidul acetilsalicilic sau aspirina, cortizonul, bauturile alcoolice, piperul, mustarul,
ardeiul iute si scortisoara. Toate acestea ar trebui evitate.
Al treilea rol al stomacului este acela de a amesteca alimentele cu sucurile digesti si, prin contractii ritmice, de a elimina portiuni mici din continut, care trec prin canalul piloric in
duoden si in intestinul subtire. Contractiile peristaltice gastrice survin, in mod regulat, de trei ori pe minut.In mod normal, stomacul are nevoie de 3 ore pentru a rezolva o masa simpla si de 4-5 ore sau si mai mult, daca a fost o masa mai abundenta si mai complexa, dupa care ii face placere sa aiba o perioada de liniste, de o ora sau doua, pentru a se pregati pentru masa urmatoare.
Mancatul intre mese tulbura intregul proces al digestiei gastrice, chiar daca nu realizam tulburarea produsa.
Enzimele produse de mucoasa duodenala si intestinala, impreuna cu cele secretate de pancreas continua digestia grasimilor, a proteinelor si a glucidelor. Un hormon stimuleaza secretia pancreatica si contractia cii biliare, pentru ca, prin bila ajunsa in duoden, sa se desavarseasca digestia grasimilor.
Contractiile intestinale favorizeaza amestecul continutului cu sucurile digesti, precum si contactul cu mucoasa intestinala, pentru a usura absorbtia nutrientilor. in acelasi timp, continutul e propulsat catre intestinul gros.
Intestinul subtire are o lungime de 6 metri si, pentru a aa la dispozitie o suprafata de absorbtie cat mai mare, prezinta pliuri si niste evaginatii, niste ridicaturi ale mucoasei, sub forma unor degete, numite vilozitati.
Aceste vilozitati sunt acoperite cu celule resorbante, fiecare avand aproximativ 3.000 de microvilozitati sau 200 de milioane pe milimetru patrat. Toate acestea fac ca suprafata de resorbtie sa fie de aproximativ 200 m2, adica de 100 de ori mai mare decat suprafata corpului uman.
Celulele mucoasei intestinale se innoiesc la fiecare 36 de ore. In cursul trecerii prin intestinul subtire, care dureaza aproximativ 8 ore, componentele alimentelor ingerate ajung intr-un contact strans si cu celulele sistemului imunitar.
In decurs de 24 de ore, din intestinul subtire ajung in intestinul gros aproximativ 1.500 ml de continut intestinal. Aici are loc resorbtia apei, iar componentele hranei, care n-au putut fi desfacute de enzimele digesti, sunt atacate de flora microbiana. Intestinul subtire are o lungime de 4-6 metri, iar cel gros, de 1,5 metri.
Tot in intestinul subtire se asigura si echilibrul acidobazic al organismului.
Cand continutul intestinal a ajuns in intestinul gros, practic, toata hrana a fost desfacuta in moleculele si atomii necesari celulelor si, sub aceasta forma, nutrientii au fost absorbiti in curentul sanguin, pentru a incepe calatoria lor prin organism, furnizand energia si substantele plastice necesare corpului.
In intestinul gros se absoarbe cea mai mare parte a apei ingerate si are loc digestia fibrelor si a amidonului rezistent cu ajutorul florei microbiene. Amidonul rezistent este fractiunea de amidon care n-a fost atacata de enzimele digesti, reprezentand intre 5 si 10% din
amidonul ingerat. Din acest amidon rezistent si din fibre, flora microbiana fabrica acizi grasi cu lanturi scurte, care au un rol in hranirea mucoasei intestinale.
