Cancerul esofagian - adenocarcinomul - stadializarea cancerului - tratament

cancerul esofagian

Cancerul esofagian reprezinta 7% din totalitatea cancerelor digestive si 2% din cancere in general. Se intalneste mai frecvent la sexul masculin intre 50-60 ani si se situeaza pe locul patru dupa cancerul de plaman, colonul si dolicocolonul" class="text">colon si stomac.

Evolueaza mult timp asimptomatic, aparitia semnelor clinice ale sindromului esofagian fiind tardiva, reprezentand un stadiu putin accesibil tratamentului chirurgical.

Progresele incontestabile tehnice, endoscopice ca si utilizarea din ce in ce mai frecventa a radio- si chimioterapiei, au permis in unele cazuri rezultate terapeutice nesperate. Cu toate acestea tratamentul nu a reusit sa influenteze prognosticul si supravietuirea.

Singura metoda pentru imbunatatirea supravietuirii o reprezinta diagnosticul precoce, care se impune mai ales in zonele endemice (Asia, Africa, S.U.A. etc). Frecventa scazuta a acestei localizari tumorale in zonele ne-endemice, constituie un obstacol in definitivarea unor metode de screening

1. Epidemiologie

Studiul frecventei tumorilor esofagiene maligne, distributia geografica, evolutia in timp, au permis orientarea etiologica si luarea unor masuri de prevenire a bolii. [14]

Incidenta maxima a cancerului esofagian este variabila de la o regiune la alta, de la o tara la alta si o etnie la alta. Este frecvent intalnit in China, Iran, litoralul Marii Caspice, Afganistan, in aria numita centura asiatica a cancerului esofagian. Este de asemena frecvent in Transkey - Africa de Sud, Scotia, Franta si S.U.A.. In zonelede incidenta maxima (Marea Caspica) este afectat mai ales sexul feminin: 263/100000 locuitori.

2. Etiologie

Cauza determinanta este necunoscuta, dar studiile epidemiologice efectuate in timp si spatiu au aratat ca exista variatii de sex si rasa, ceea ce sugereaza existenta unor factori etiologici multipli, de mediu, de comportament sau genetici, variabili de la o zona la alta . Exista astfel o stransa legatura intre ingestia unor substante prezente in alimentele solide sau lichide (apa, alcool, tutun, nitrozamine, hipovitaminoze), care pot genera aparitia cancerului.

Se descriu factori favorizanti exogeni si endogeni.

2.1. Factorii exogeni

Alcoolul - rolul acestuia a fost sugerat de catre Craver in 1930 si confirmat apoi prin numeroase studii. Exista etiologic o relatie doza - efect intre consumul de alcool si riscul aparitiei cancerului. Acest risc este descris pentru toate tipurile de bauturi alcoolice, dar nu s-a putut preciza care dintre ele ar crea aceasta susceptibilitate. Mecanismele prin care alcoolul ar determina cancerul este ipotetic; se sugereaza ca acesta actioneaza prin intermediul metabolitului sau esential - acetaldehida - care este un carcinogen. Prin actiunea sa de solvent, aceasta faciliteaza patrunderea la nivelul mucoasei esofagiene a altor carcinogene.

Tutunul este un factor de risc independent. Riscul este cu atat mai mare cu cat cantitatea consu 414g69e mata este mai mare. Benamouzieg arata ca in Transkey consumul in pipe artizanale se asociaza cu un risc de cancer de 20 de ori mai mare decat in populatia obisnuita. Acest risc pare a fi legat de prezenta nitrozaminelor in produsii de combustie a tutunului si in special N-nitroso-nornicotina, N-nitroso-anabasina etc. Aceste substante sunt puternic cancerigene, determinand experimental cancer esofagian la sobolan, hamster.

Asocierea alcool-tutun - studiile epidemiologice au demonstrat ca asocierea acestor doua toxice creste incidenta cancerului esofagian fara a se putea preciza mecanismul. Se presupune ca alcoolul determina modificari ale mucoasei esofagiene rezultand o susceptibilitate la actiunea substantelor cancerigene pe care tutunul le aduce. Acest mecanism este sugerat de frecventa cancerului esofagian in Europa si S.U.A. unde 90% dintre pacientii cu cancer esofagian sunt consumatori de alcool si tutun. Ca urmare, este posibil a se preveni aceasta boala printr-o politica sanitara corecta. In zonele cu maxima incidenta, in Asia Centrala si Orientala, aceste toxice joaca un rol minor in etiologie.

Factorii nutritionali:

La populatiile afectate de cancer esofagian s-a constatat o scadere importanta a nivelului vitaminelor A, B, C si mai ales a riboflavinei. Lipsa acesteia determina alterari ale epiteliului scuamos transformandu-l intr-o stare precanceroasa si creste in acelasi timp susceptibilitatea la carcinogene.

Nitrozaminele sunt substante puternic cancerigene fapt dovedit experimental. Substante ca N-nitroso-dietilamina sau N-nitroso-dimetilamina sunt cele ce determina cancerul esofagian experimental. Consumul excesiv de alimente bogate in nitriti, care se transforma in nitrozamine, (peste afumat, conserve artizanale), unele substante folosite pentru conservarea laptelui determina o concentratie crescuta a acestor compusi influentand rata de aparitie a cancerului esofagian.

Virusul papilomului esofagian uman a fost recunoscut ca agent etiologic al leziunilor papilare scuamo-proliferative, fiind posibil prezent in dezvoltarea unor leziuni canceroase.

2.2. Factorii endogeni

Tylosisul sau keratodermita palmo-tara ereditara este o afectiunne transmisa autosomal. Afectiunea este foarte rara dar cei afectati de aceasta boala fac cancer esofagian in proportie de 100%. Asocierea tylozei cu cancerul esofagian este cunoscuta sub numele de sindromul Howel-Evans si a fost descris prima data in regiunea Liverpool.

Maladia celiaca - riscul de aparitie al cancerului esofagian este de 12 ori mai mare decat la populatia obisnuita, prin lipsa vitaminelor B12, A, C, K si a zincului, fierului si acidului folic.

Leziunile precanceroase:

Esofagita cronica este caracterizata prin prezenta unui infiltrat inflamator al mucoasei si submucoasei, cu modificari vasculare si polimorfisme celulare; constituie un risc important mai ales in formele endemice (China, Iran, Africa de Sud).

Staza esofagiana - reprezinta un risc crescut pentru aparitia cancerului esofagian ca urmare a iritatiei permanente a endoteliului de catre lichidele stagnante; acesta se transforma displazic sub actiunea unor substante cancerigene.

Conditii precanceroase:

Sindromul Plummer-Vinson, achalazia, esofagita caustica, diverticulul Zenker si esofagul Barrett sunt stari care faciliteaza dezvoltarea cancerului de esofag.

3. Anatomie patologica

3.1. Cancerul epidermoid

Cancerul epidermoid reprezinta cea mai frecventa forma de tumora maligna a esofagului - 90% si 70% din totalitatea cancerelor digestive. Se intalneste cu predilectie la sexul masculin intre 50 si 60 ani.

Factorii etiologici sunt cei cunoscuti, cu o mentiune pentru cancerul produs pe endobrahiesofag, a carui evolutie este asimptomatica si grava. Examenul clinic, dar mai ales endoscopic, a permis in numeroase cazuri un diagnostic mai precoce si a identificat formele superficiale de cancer epidermoid, care beneficiaza de un tratament chirurgical eficace.

Este un cancer radio- si chimio- sensibil, ceea ce permite reducerea importanta a volumului tumoral sperandu-se intr-o cura chirurgicala. Biopsia experimentala arata ca aceste tratamente preoperatorii trebuie facute corect si impreuna, deoarece se potenteaza, avand efect benefic. [102]

Anatomic, intr-un numar important de cazuri examenul constata o tumora care practic este inoperabila. In 58% din observatii tumora este sub 5 cm, intre
5-l0 cm se intalneste la 39% din subiecti, iar tumorile peste 10 cm sunt rare (10%). [53] Tumora poate fi localizata pe un perete sau sa devina circumferentiala. Posibilitatea localizarilor multiple este mult mai frecventa decat se cunostea. Asocierea cancerului esofagian cu tumori cervico-faciale este un fapt dovedit si bilantul preoperator trebuie sa aiba in vedere acest fenomen. Din punct de vedere anatomic, caile aero-digestive superioare si esofagul constituie o unitate histologica a mucoasei, iar tumopra cea mai frecventa este cancerul epidermoid; asocierea cancerului O.R.L. si esofagian poate sa se prezinte sub forma cancerelor multiple care pot fi separate intre ele prin mucoasa de aspect normal. Aparitia in timp a acestor tumori poate fi sincrona, metacrona, sau simultane. Studii multicentrice privitor la aceasta asociere a cancerului evalueaza o frecventa de 6-23%. [99,106]

Macroscopic se descriu:

Forma ulcero-vegetanta - cea mai frecventa (60%); apare ca o masa conopidiforma cu suprafata neregulata, care prezinta in zona centrala o ulceratie necrotica, hemoragica la atingere, care infiltreaza peretele si pe care il poate depasi.

Forma ulcerata (20%), are aspectul unui crater cu fundul necrotic, deseori circumferential . Akiyama considera ca exista doua forme distincte:

a.    ulceratii regulate cu marginile tumorii netede si ridicate - sunt forme rar intalnite, cu prognostic mai bun;

b.    forme ulcerative neregulate, cu limite greu de precizat, cu metastaze ganglionare timpurii si cu o rata de supravietuire mica.

Forma infiltrativa, stenozanta, (10%) se prezinta ca o infiltratie difuza a peretelui, frecvent circumferential, care ingroasa peretele si determina stenoza prin diminuare lumenului esofagian.

Forma ulcero-infiltrativa asociaza caracteristicle celor doua tipuri mentionate.

Forma superficiala - sunt leziuni ce nu depasesc submucoasa si corespund tumorilor denumite 'carcinom precoce' sau 'early cancer'. In clasificarea TNM sunt stadializate T_is (in situ). Volant [102] considera leziunile displazice (clasic considerate ca stari precanceroase), ca fiind neoplazii intra-epiteliale. Au in general, un prognostic bun, desi chiar si in acest stadiu timpuriu (tumora limitata la mucoasa si submucoasa) pot exista metastaze ganglionare. Studii amanuntite efectuate de autorii japonezi au stabilit ca frecventa acestora este de numai 2,5%. Identificarea lor endoscopica este dificila si de aceea este necesar a se folosi coloranti vitali. Endoscopic se descriu cinci forme:

subnormal - mucoasa este a, iar la coloratia cu Lugol apare o fisura suspecta;

neregulat - mucoasa si-a pierdut aspectul normal iar leziunea apare fie usor supradenivelata sau subdenivelata; la coloratie apare ca o leziune inflamatorie;

venos - mica zona neregulata cu alternante de noduli si zone denivelate;

polipoida - se prezinta ca o masa polipoida sesila sau pediculata, prezentand mici eroziuni.

Microscopic:

In functie de gradul de diferentiere (grading tumoral) se descriu trei tipuri: bine diferentiat, mediu si putin diferentiat.

Exista unele forme 'indiferente', cu celule mari care pot fi confundate cu adenocarcinomul.

Din punct de vedere al epiteliului de origine exista:

epiteliomul malpighian spino-celular, situat in 2/3 superioara a esofagului, metastazant dar chimio- si radiosensibil;

epiteliomul bazocelular, se intalneste mai rar, dar cu o evolutie mult mai favorabila.

3.2. Adenocarcinomul esofagian si al jonctiunii eso-gastrice:

Constituie 2,5-l5% din totalitatea cancerelor esofagiene, iar frecventa lor este in crestere. Aceasta localizare a neoplaziei poate fi divizata tinand cont de localizare in:

adenocarcinomul dezvoltat pe endo-brahiesofag (esofag Barrett

adenocarcinomul cardiei, cu punct de plecare eso-gastric;

adenocarcinomul primitiv provenind din glandele mucoasei esofagiene.

3.2.1. Adenocarcinomul dezvoltat pe esofagul Barrett

Apare ca urmare a unui proces de metaplazie prin care epiteliul epidermoid stratificat este inlocuit cu un epiteliu anormal de tip cilindric. Histologic, endo-brahiesofagul rezulta printr-o combinatie a patru tipuri de epitelii cilindrice: epiteliu de tip gastric fundic, jonctional, cardial si un epiteliu rezultat dintr-o metaplazie intestinala incompleta. [79]

In practica se considera ca esofagul Barrett este o complicatie a refluxului gastro-esofagian. Prezenta acestuia determina leziuni ale mucoasei, care in timp duc la inlocuirea tesutului modificat prin metaplazie. Studiile au demonstrat ca celulele cilindrice provin din stratul bazal al endoteliului epidermoid ca si din glandele esofagiene submucoase. Mecanismul prin care se produce acest fenomen de metaplazie nu este cunoscut. Studiile experimentale au demonstrat aparitia focarelor de metaplazie glandulara a celulelor muco-secretante ale mucoasei esofagiene distruse de refluxul gastro-esofagian cronic. [53]

Adenocarcinomul esofagian se localizeaza cu predilectie in ¹/₃ inferioara si se poate prezenta sub doua aspecte: invaziv - care afecteaza toate straturile esofagului si superficial - limitat la mucoasa si submucoasa.

a.    Adenocarcinomul invaziv - poate fi polipoid (vegetant) - 18%, ulcerativ - 72% si infiltrativ - 10%. Dimensiunile tumorii sunt variabile depasind uneori 10-l5 cm. Histologic se pot constata aspecte asemanatoare cu cancerul gastric. Frecvent adenocarcinoamele sunt bine sau moderat diferentiate. Pot fi cancere mucoase, adenoscuamoase etc. sau structuri mixte cu aspecte histologice variabile.

b.    Adenocarcinomul superficial este limitat la mucoasa si submucoasa fiind considerat de unii autori ca o displazie severa. De altfel, este dificil a diferentia displazia de un cancer superficial. Este necesara biopsia multipla pentru a preciza diagnosticul. Dimensiunile tumorii sunt reduse (1-3cm). Clasificarea acestor forme superficiale se aseamana cu cancerul gastric care dupa experienta autorilor japonezi poate fi:

tip I - polipoid (observat in 1/4 cazuri);

tip II - divizat in: IIa - supradenivelat, IIb - si IIc - elevat;

tip III - ulcerat (forma cea mai rara).

3.2.2. Adenocarcinomul jonctiunii eso-gastrice si al cardiei

Cardia este caracterizata prin prezenta de glande mucoase de un tip particular; limita superioara se situeaza la 1 cm de deasupra orificiului gastric, iar cea inferioara la 2 cm de jonctiune.

Munich considera cancerele jonctiunii eso-gastrice ca fiind tumorile localizate la 5 cm deasupra si dedesubtul cardiei si se clasifica in:

adenocarcinoame tip I - centrul tumorii este situat intre 1-5 cm deasupra cardiei. Cancerul se dezvolta de regula pe un endo-brahiesofag;

tipul II - tumora situata intre 1 cm deasupra si 2 cm sub cardie, egal extinsa pe cele doua organe (este cancerul cardiei care se dezvolta din mucoasa proprie);

tip III - leziunea este situata intre 2-5 cm sub cardia. Este de regula un carcinom al stomacului care infiltreaza submucoasa cardiei.

Frecventa acestor localizari neoplazice a crescut in ultima decada, fiind evaluata la cca. 7,4% din totalitatea cancerelor gastrice. Se intalneste mai ales la sexul masculin, intre 60-70 ani, dar si la varste intre 35-40 ani.

Aspectul anatomo-patologic frecvent intalnit este forma ulcerata cu margini infiltrate, extins atat la esofagul inferior cat si pe stomac. Clasic se descriu trei forme macroscopice:

vegetanta (polipoida) - 16-l8%;

ulcerata - 60%;

infiltrativa cu aspect de linita plastica -2,5%.

Adenocarcinoamele jonctiunii eso-gastrice au acelasi aspect histologic ca si cele dezvoltate pe endo-brahiesofag. In majoritate acestea sunt bine diferentiate, fara a exclude existenta formelor slab diferentiate sau mixte. Sunt descoperite de regula intr-un stadiu avansat local (75% din cazuri), cand tumora este extinsa la toate straturile anatomice si uneori invadeaza tesuturile periesofagiene. In 80% din cazuri prezinta si metastaze ganglionare. Tumorile jonctiunii eso-gastrice si ale cardiei au de regula un volum mare in raport cu suprafata redusa a acesteia. Se sugereaza un mecanism de carcinogeneza diferit de alte localizari si lipsit intotdeauna de prezenta displaziilor epiteliale.

Adenocarcinoamele superficiale ale cardiei, reprezinta 6,5% din numarul total de cancere ale jonctiunii eso-gastrice. Depistarea acestor forme este dificila. Tumorile sunt de tip I si II din clasificarea japoneza a cancerului superficial. Studiile histologice au demonstrat prezenta in 44% din cazuri a displaziei epiteliale in jurul leziunii. Prin pozitia si dificultatea de diagnostic si tratament , tumorile cardiei au un prognostic mult mai defavorabil decat cancerele dezvoltate pe stomac sau esofag. Un numar important de tumori eso-gastrice sunt inoperabile in momentul descoperirii; aceasta explica supravietuirea scurta la 5 ani, de numai 9 pana la maxim 40% la pacientii operati.

3.2.3. Adenocarcinomul primitiv al esofagului inferior

Se dezvolta din glandele esofagiene submucoase; clinic, endoscopic si radiologic sunt luate in consideratie numai tumorile care se dezvolta in absenta esofagului Barrett. Caracterele macro- si microscopice sunt similare cu a celorlalte adenocarcinoame esofagiene.

3.3. Extensia cancerului esofagian

Proarea cancerului esofagian are loc prin:

extensie locala - tumora invadeaza mucoasa axial atat in sens cranial cat si caudal pe o distanta (teoretica) de aproximativ 5 cm si circumferential interesand toate straturile esofagului si apoi invadand organele vecine (bronhii, plamani, aorta, pericard etc.). Invazia de vecinatate este facilitata de lipsa seroasei;

extensia limfatica este importanta si depinde de localizarea tumorii. Neoplasmele cervicale dau metastaze in ganglionii cervicali, paraesofagieni, mediastinali si traheo-bronsici dar si spre ganglionii supraclaviculari. Localizarile inferioare dreneaza limfa in ganglionii paraesofagieni, celiaci, splenici etc.;

diseminarea hematogena a neoplaziei afecteaza cu predilectie plamanii si ficatul.

4. Stadializarea cancerului esofagian

Aprecierea stadiului neoplaziei se realizeaza prin integrarea datelor anatomo-clinice si histo-patologice intr-una din clasificarile acceptate pentru cancerul esofagian. Acestea sunt: TNM (T - tumora, N - adenopatia, M - metastazele), JSED (Japanese Society for Esophageal Disease) si WNM (putin raspandita, este adaptarea clasificarii Dukes pentru cancerul de colon la malignitatile esofagului). [18]

Vom prezenta in continuare clasificarea TNM. Aceasta a fost propusa de UICC (Union Internationale Contre le Cancer) in 1968 si ulterior adoptata de chirurgii si anatomo-patologii din America de Nord (AJCC - American Joint Cancer Committee); a fost revizuita periodic, ultima data in 1998.

Pentru standardizarea limbajului, esofagul a fost impartit arbitrar in urmatoarele regiuni:

esofagul cervical - de la marginea inferioara a cartilagiului cricoid si pana la furculita sternala (endoscopic - cca. 18 cm de la arcada dentara;

esofagul toracic

/₃ superioara (de la furculita sternala si pana la bifurcarea traheei - vertebra 6 dorsala) - endoscopic: 24-26 cm de la arcada dentara;

/₃ medie este reprezentata de segmentul esofagian dintre bifurcarea traheei si vertebra a 8-a dorsala; endoscopic 26-32 cm;

esofagul inferior care cuprinde ultimul segment toracic si esofagul abdominal; reperele anatomice sunt: a 8-a vertebra dorsala si cardia (cca. 40 cm de la arcada dentara). [8,11,46,47]

Distingem patru etape ale stadializarii unei neoplazii esofagiene:

clasificarea preterapeutica, cTNM (clinica si paraclinica, cu realizarea unei evaluari din punct de vedere al invaziei loco-regionale si generalizarii bolii inainte de actul terapeutic);

sTNM - stadializare intraoperatorie care integreaza rezultatele examenului clinic, explorarilor paraclinice si mai ales aspectul morfopatologic al tumorii in momentul interventiei, este completat de examenele histo-patologice extemporanee;

pTNM - clasificarea finala, postoperatorie care include rezultatele examenului anatomo-patologic la parafina; nu trebuie omise gradingul tumoral (G₀-G₄) si invazia vaselor (V₀, V₁ - celule neoplazice in peretele vascular, V₂ - emboli tumorali). De asemenea trebuie precizat in protocolul operator si anatomo-patologic daca a ramas tesut neoplazic: R₀ - nu exista tesut restant, R₁ - tesut neoplazic evidentiat doar microscopic, R₂ - tesut neoplazic restant macroscopic.

Pentru a putea clasifica complet un cancer esofagian avem nevoie de explorari imagistice de calitate: radiografie baritata, endoscopie, echo-endoscopie (care apreciaza fidel invazia ganglionara), bronhoscopie, tomografie computerizata, RMN, PET (tomografie cu emisie de pozitroni, superioara precedentelor metode in evidentierea invaziei structurilor vecine esofagului). Consideram echografia abdominala si radiografia toracica ca examene de rutina in evaluarea unui astfel de pacient.

Clasificarea TNM din 1998 readuce in actualitate extensia in lungime a leziunii neoplazice, ca un criteriu de stadializare (categoria T tumora) [6,30,103]:

T₀ - nu exista semne de tumora primara;

T_is - carcinomul in situ, descoperit intamplator, prin biopsie sau citologie, la bolnavii supusi unui screening

T₁ - tumora sub 5 cm lungime, non-obstructiva si non-circumferentiala care invadeaza mucoasa si submucoasa;

T₂ - tumora peste 5 cm lungime , cu obstructie sau care intereseaza circumferential esofagul, si care la examenul anatomo-patologic (post-opaerator) prezinta invazia tunicii musculare;

T₃ - tumora care invadeaza peretele esofagian in intregime;

T₄ - tumora extinsa la structurile invecinate.

Categoria N (nodes) din clasificarea TNM cuantifica invazia ganglionilor limfatici; de asemenea sunt definite grupele ganglionare regionale pentru cele trei segmente esofagiene:

pentru esofagul cervical sunt considerati ganglioni regionali: ggl. scalenic, jugulari interni, periesofagieni, supraclaviculari, cervicali;

esofagul toracic - ggl. traheobronsici, mediastinali, peritraheali, carinal, din hilul pulmonar, periesofagieni, perigastrici, paracardiali;

esofagul abdominal - ggl. celiaci.

Nx - nu s-au efectuat explorarile minime pentru aprecierea adenopatiei;

N₀ - nu se constata invazie ganglionara;

N₁ - invazia ganglionilor regionali; in majoritatea cazurilor o adenopatie de peste 10 mm este maligna.

Metastazele la distanta (M):

Mx - nu s-au efectuat explorari minime pentru aprecierea diseminarii la distanta;

M₁ - metastaze la distanta:

M_1a - invazia ggl. celiaci (pentru esofagul intratoracic);

M_1b - invazie la distanta (inclusiv limfatice).

Gruparea acestor categorii TNM conduce la urmatoarele stadii:

Std 0: TisN₀M₀

Std 1: T₁N₀M₀

Std 2a: T₂N₀M₀, T₃N₀M₀

Std 2b: T₁N₁M₀,T₂N₁M₀

Std 3: T₃N₁M₀, T₄N₀M₀, T₄N₁M₀

Std 4a: oricare T, oricare N, M_1a

Std 4b: oricare T, oricare N, M_1b

5. Tablou clinic

O lunga perioada de timp cancerul esofagian este asimptomatic ceea ce determina o intarziere a diagnosticului si tumora devine practic inoperabila. Initial bolnavii se g de tulburari esofagiene usoare, o stare de disconfort sau indigestie. Evolutiv, bolnavul, fara sa banuiasca ceva este surprins ca la deglutitia unui oarecare aliment (paine, carne) simte cum acesta se opreste temporar inainte de a trece in stomac. Apeleaza la deglutitii frecvente si foloseste lichide pentru a ajuta ca obstacolul sa dispara, dupa care totul reintra in normal.

Disfagia este simptomul dominant si se intalneste in 80-90% la pacientii cu cancer esofagian. Pe masura ce tumora creste si determina diminuarea lumenului esofagian, disfagia devine progresiv, totala. Disfagia din cancerul esofagian si al cardiei nu are insa caracterul progresiv constant din stenozele cicatriceale; are caracter intermitent, micsorandu-se sau disparand pentru o perioada de timp, chiar cand tumora este inaintata evolutiv. Acest fenomen se datoreste necrozei tumorale si/sau disparitiei spasmului, marindu-se lumenul si se face posibila deglutitia. [18,23]

Durerea, un semn important dar rar intalnit (10%), poate sa fie provocata de trecerea alimentelor peste un proces inflamator ce insoteste cancerul esofagian sau este permanenta, determinata de invazia tumorala a tesuturilor din jur.

Disfagia si durerea reprezinta un semn timpuriu al cancerului esofagian mai ales la persoanele trecute de 40 ani. Acesti bolnavi nu trebuie etichetati nevropati si isterici; ei vor fi explorati prin toate mijloacele de care dispunem pentru a indeparta suspiciunea. Diagnosticul intr-un stadiu timpuriu permite un tratament chirurgical eficace, cu supravietuiri de lunga durata.

Scaderea in greutate si anemia sunt prezente in peste 50% din cazuri. Pierderea ponderala se datoreste initial subnutritiei prin lipsa de alimente. Apare un sindrom de deshidratare cu piele ce devine uscata iar cantitatea de urina scade si apare o slabire fizica importanta. In stadiile avansate se instaleaza casexia canceroasa, cand bolnavul nu mai beneficiaza de tratament curativ.

Sialoreea este determinata de accentuarea secretiei salivare, ca urmare a invaziei si compresiunii filetelor nervoase vegetative. Simptomul este variabil ca intensitate, in raport cu localizarea cancerului pe esofag. Abundenta si chinuitoare in localizarile cervicale (80-90%) si scade pana la 15% in localizarile inferioare si ale cardiei.

Regurgitatiile sau varsaturile esofagiene sunt mai frecvente in tumorile esofagului inferior.

Raguseala apare ca urmare a invaziei recurentului, iar tusea este secundara invaziei arborelui bronsic. Poate sa se instaleze un sindrom Claude-Bernard-Horner prin paralizia simpaticului cervical si pot apare fenomene respiratorii (pneumopatii) ca urmare a aspiratiei secretiilor esofagiene. Hematemeza si melena completeaza tabloul clinic al cancerului esofagian.

Simptomatologia descrisa devine completa in stadiile evolutive inaintate, cand se instaleaza sindromul esofagian: disfagie, durere, sialoree, regurgitatii, slabire importanta in greutate. Prezenta acestuia este echivalenta cu tumora inoperabila! De aceea, este important diagnosticul precoce in cancerul esofagian si al jonctiunii eso-gastrice.

6. Diagnostic

9.11.6.1. Diagnostic pozitiv

Pacientii care se g de tulburari esofagiene vor trebui suspectati si urmariti prin examen clinic, radiologic, endoscopic, C.T. etc.

6.1.1. Examenul clinic

Are valoare doar in stabilirea semnelor de alarma (disfagie, durere) si pentru a constata raguseala (disfonia), semnele respiratorii sau extensia metastazelor hepatice. Cancerul esofagian nu este accesibil examenului clinic decat in regiunea cervicala cand se poate palpa tumora, adenopatiile cervicale si supraclaviculare.

6.1.2. Investigatiile paraclinice

Explorarile paraclinice cu care se incepe explorarea sunt obligatorii ca in oricare alta localizare a neoplaziei. Se urmareste a se stabili: functia hepatica, fosfataza alcalina al carei nivel indica de obicei prezenta metastazelor hepatice si osoase, gradul de anemie, determinarea antigenului carcino-embrionar. Acesta reprezinta un marker in evaluarea tratamentului aplicat, cu valoare in depistarea recurentelor. Se va explora obligatoriu functia cardiaca, respiratorie, renala, nutritionala, avand in vedere amploarea interventiei.

6.1.2.1. Evaluarea radiologica cuprinde:

Radiografia toracica - obligatorie pentru a evidentia prezenta sau nu a metastazelor pulmonare, adenopatiile mediastinale iar in 50% pot apare anomalii esofagiene. Pe radiografia de profil se poate constata in regiunea prevertebrala a aerului si lichidelor, ca urmare a obstructiei esofagiene prin tumora.

Esofagograma baritata: furnizeaza informatii despre localizarea si lungimea tumorii primare; imaginile radiologice obtinute sunt variabile in raport cu localizarea si forma anatomo-patologica a tumorii:

stenoza excentrica - in cancerul infiltrativ;

imagine lacunara - in formele vegetante;

nisa de marime variabila in cancerul ulcerat.

Pentru obtinerea unor imagini semnificative se va utiliza radio-cinematografia si examenul cu dublu contrast.

Indiferent de metoda utilizata examenul radiologic nu poate preciza leziunile precoce si superficiale ale cancerului esofagian in 40-50% din cazuri.

6.1.2.2. Endoscopia

Este utilizata in scop diagnostic la toti pacientii care prezinta alimentar in insuficienta renala cronica cu azotemie, cu tulburari electrolitice si dezechilibru acido-bazic" class="text">tulburari esofagiene (jena in deglutitie, dureri retrosternale etc.) precum si pentru evaluarea preoperatorie. Endoscopia poate evidentia leziuni esofagiene pe care radiologia nu le identifica: formele superficiale de cancer.

Examinarea directa a leziunilor, prelevarea de biopsii si alte produse pentru examenul citologic permite stabilirea intinderii tumorii, a naturii sale histologice si o evaluare corecta pentru actul operator.

Masurarea endoscopica a distantei de la arcada dentara la tumora are importanta pentru ul terapeutic. Cancerul esofagian se prezinta sub forma: vegetanta, ulcerata si infiltrativ, care sangera aproape de regula la atingerea cu endoscopul. Daca endoscopul trece de tumora examinarea cardiei si stomacului este obligatorie. Rezultatele negative ale biopsiei si citologiei esofagiene nu pot infirma diagnosticul de cancer.

6.1.2.3. Ultrasonografia endoscopica (U.S.E.)

Este o metoda recunoscuta pentru diagnosticul dar mai ales pentru posibilitatea stadializarii TNM in cancerul esofagian. Este o metoda cu aplicabilitate numai in centrele medicale bine uitilate. Metoda este utila pentru a stabili invazia intramusculara si de a detecta metastazele in ganglionii regionali. Ultrasonografia nu poate diferentia un ganglion inflamator de unul metastatic, deoarece din punct de vedere ecogenic au aceeasi structura. Ganglionii sunt usor der recunoscut, pot fi de dimensiuni normale sau mariti de volum. Se considera ca ganglionii cu diametrul de peste 6-8 mm sunt sigur metastatici in peste 25-30% din cazuri. Acuratetea globala a metodei pentru diagnosticul de tumora este de 89% in atie cu computer tomografia de numai 59%. Existenta stenozelor esofagiene impiedica pasajul endoscopului in 26% din cazuri astfel incat rezultatele obtinute sunt incomplete. In aceste cazuri computer tomografia este metoda cea mai utilizata pentru evidentierea modificarilor patologice ale esofagului si ganglionilor celiaci in 82% din cazuri, in compratie cu echografia endoluminala de 68%.

Ultrasonografia endoscopica ne ajuta sa impartim bolnavii, din punct de vedere terapeutic, in trei grupe:

a.    rezecabilitate locala, la care demarcarea intramurala a leziunii este neta, fara invazie adventiceala si ganglionara;

b.    rezecabilitate paleativa, cand ganglionii regionali sunt invadati;

c.    nerezecabili, cand tumora invadeaza adventicea sau organele de vecinatate (adenopatii de regula prezente). Prin aceasta metoda Fio (citat de Boya [101]) raporteaza corect rezecabilitatea locala in cinci din sase cazuri de cancer esofagian.

Singura problema care i se imputa metodei este imposibilitatea de a diferentia ganglionii invadati metastatic de cei inflamatori.

6.1.2.4. Computer tomografia (C.T.)

Desi utila, C.T. nu este capabila de a stabili extinderea intramurala a cancerului si nu poate evidentia metastazele ganglionare. Numeroase studii au confirmat relativa acuratete a C.T. in determinarea invaziei tumorale parietale la fel ca si endoscopia standard.

C.T. poate stabili lungimea tumorii raporturile pe care acfeasta le are cu organele vecine. Absenta oricarui spatiu de separare intre tumora si trahee, bronsii, aorta, cord etc. contraindica orice act chirurgical.

Stadializarea ganglionilor mediastinali si celiaci este dificil de efectuat prin C.T., deoarece aceasta nu poate evidentia decat ganglionii cu un diametru mai mare de 1 cm si nu furnizeaza date despre structura acestora. Ganglionii mediastinali pot avea o marime normala si sa fie metastatici, cum de altfel pot fi mariti prin existeta unor procese inflamatorii sau dupa chimioterapie. Evaluarea mediastinului este posibila numai in 60% din cazuri, iar pentru ganglionii celiaci in numai 37% din cazuri. Eficienta C.T. este maxima in cancerul scuamos al esofagului toracic si mai putin in celelalte localizari, mai ales cervical si abdominal. Totusi C.T, permite clasificarea pacientilor in trei grupe in vederea actului chirurgical:

a.    tumora potential rezecabila;

b.    tumora nerezecabila (metastaze la distanta sau invazie mediastinala);

c.    nedeterminata - sunt pacientii cu tumori la care stadializarea este posibila numai pe cale chirurgicala.

Halder face un studiu ativ al acuratetei diagnostice intre C.T. si ultrasonografie (tabelul 9.7).

Tabelul 9.7: Diagnosticul pozitiv in cancerul esofagian

Tomografia cu emisie de pozitroni (P.E.T.) evidentiaza regiunile esofagiene cu hipermetabolism corespunzatoare leziunii tumorale; metoda este mai sensibila decat C.T., in ceea ce priveste stadializarea pre- si post-terapeutica. Deasemeni pe baza prelucrarii datelor de metabolism a substantei de contrast (fluorodeoxiglucoza), P.E.T. permite diferentierea dintre tumorile maligne si benigne.

6.1.2.5. Bronhoscopia

Aproximativ 50% din cancerele situate pe sofagul mijlociu si superior prezinta semne de invazie al arborelui traheo-bronsic. Edemul mucoasei, sangerarea la atingere cu bronhoscopul sunt semne sigure de invazie. Prezenta modificarilor traheo-bronsice contraindica orice interventie chirurgicala daca biopsiile efectuate sunt pozitive.

6.1.2.6. Rezonanta Magnetica Nucleara (R.M.N. sau M.R.I.)

Este utila pentru evaluare si stadializare; se obtin aceleasi date ca si in C.T. dar cu o rezolutie superioara.

6.1.2.7. Alte modalitati de explorare:

Mediastinoscopia este utilizata in localizarile superioare ale cancerului, in special pentru studiul metastazelor ganglionare si invazia tumorala mediastinala.

Biopsia percutana, mini-laparotomia si laparoscopia utilizate pentru explorarea subdiafragmatica, sunt utile pentru a exclude interventiile inutile in cazurile depasite.

Scintigrafia cu P³² este utila pentru evidentierea metastazelor la distanta.

6.2. Diagnostic diferential

Cancerul esofagian va fi diferentiat de stenozele esofagiene benigne, cicatriceale, achalazia, stenozele din R.G.E.; examenul clinic minutios, radiologia si endoscopia cu biopsie stabilesc diagnosticul.

6.3. Diagnosticul precoce

In tarile cu o prevalenta mare a cancerului esofagian (China, Iran, Asia Centrala [74], unele regiuni din America de Sud [80]), surprinderea cancerului esofagian in stadiu precoce (early esophageal cancer), a devenit o preocupare de prim ordin.

In 1976, autorii japonezi [40] definesc cancerul esofagian precoce ca fiind tumora ce nu depaseste submucoasa si nu prezinta metastaze. Numeroasele studii ce au urmat arata insa o diferenta semnificativa a ratei supravietuirii la 5 ani dupa tratament, intre cazurile cu tumori ce nu au depasit lamina propria (T_is si T_1a dupa UICC-TNM) si cele care prezentau invazia submucoasei chiar daca nu o depaseau (T_1b) (. 9.28). Astfel, in cazurile cu tumora localizata strict la mucoasa, supravietuirea la 5 ani de la tratament, ajunge la peste 95% [40,62,94]. Dimpotriva, invazia submucoasei se asociaza cu o diminuare a ratei supravietuirii la 5 ani, ajungand doar pana la 76% din cauza invaziei ganglionare precoce [16,65].

Definitia actuala propusa pentru cancerul esofagian precoce se refera numai la tumorile in stadiul T_is si T_1a, invazia submucoasei fiind considerata deja un stadiu avansat al neoplaziei! [16]

Pentru screening-ul populational sunt necesare metode simple si ieftine, dar care concomitent sa ofere cat mai putine rezultate fals-pozitive sau fals-negative. In prezent se utilizeaza trei tehnici: detectarea hemoragiilor digestive" class="text">hemoragiilor oculte esofagiene, citologia exfoliativa, endoscopia.

6.3.1. Detectarea hemoragiilor oculte esofagiene si gastrice

Metoda a fost pusa la punct de Qin [81] si consta in inghitirea unei margele de 8x6x6 mm (. 9.29) , a carei culoare se modifica in functie de cantitatea de sange cu care intra in contact (tabel 9.8).

Daca rezultatul este ++ sau +++ si se mentine dupa repetarea testului, se impune efectuarea endoscopiei pentru a depista sursa sangerarii.

Aceasta metoda are avantajul major al pretului foarte mic (0,04$), fiind larg utilizata in screening-ul de masa.

6.3.2. Citologia exfoliativa

Principiul metodei consta in introducerea unui dispozitiv expandabil in stomac, prin a carui retragere se colecteaza celulele exfoliabile care apoi sunt analizate microscopic.

Dispozitivul utilizat este fie un balon gonflabil (Shen) [52,88], fie un burete comprimat intr-o capsula care se va dizolva in stomac (Nabeya) [62],
(. 9.30).

Dupa Singh [91], citologia exfoliativa a stabilit diagnosticul la 87,5% din pacientii confirmati cu cancer esofagian, iar asocierea lavajului a crescut specificitatea la 90%. Completarea cu endoscopia ridica performanta diagnostica la 100%. Rezultatele in functie de metoda folosita sunt contradictorii [2,15,16,21]. Explorarea este eficienta doar daca pacientii sunt urmariti pe intervale lungi de timp (pana la 15 ani).

Tabel 9.8: Interpretarea modificarilor de culoare in detectarea

hemoragiilor oculte esofagiene

In tabelul 9.6 este prezentat riscul dezvoltarii cancerului esofagian in functie de severitatea modificarilor citologice, asa cum reiese din rezultatele unor screening-uri populationale de amploare [19,52].

Tabel 9.9: Modificarile citologice si riscul de cancer esofagian

6.3.3. Endoscopia cu biopsie

Este metoda de electie pentru depistarea cancerului esofagian precoce, avand insa dezavantajul costului ridicat. Din acest motiv, chiar in tarile dezvoltate (cu rare exceptii precum Japonia), utilizarea ei se face dupa prealabila selectie a unor grupe de risc.

Fiabilitatea acestei explorari creste daca dupa lavajul esofagului se coloreaza mucoasa cu solutie Lugol. Principiul este acelasi ca pentru testul Schiller folosit in diagnosticul cancerului de col uterin: solutia Lugol este fixata de glicogenul prezent in celulele normale, tesuturile inflamatorii cronice, displazice sau neoplazice fiind afixatoare [20]. Se preleveaza cate 2-3 biopsii din zonele afixatoare si 2-3 probe din zona adiacenta pana la 2 cm. Daca solutia Lugol a fost fixata pe intreaga suprafata, unii autori [20] preleveaza de principiu biopsii din 1/3 medie a esofagului.

9.11.6.3.4. Screening-ul

Cheia succesului terapeutic in cancerul esofagian este tocmai diagnosticarea sa intr-o faza cat mai incipienta. Programele de screening populational necesita angajarea activa a tuturor esaloanelor implicate in asistenta medicala. Initierea programelor, metodele folosite si selectia pacientilor depind in principal de puterea economica si de prevalenta bolii in populatia generala. Prezentam in tabelul 9.10 o posibila strategie de screening.

7. Tratament

Cancerul esofagian ramane o boala a carei terapeutica este dificil de codificat datorita diferentelor care exista intre diversele scoli chirurgicale, atat din punct de vedere tehnic, cat si conceptual.

Cu toate eforturile depuse de a stabili un diagnostic cat mai precoce, majoritatea pacientilor ajung in stadii avansate, cand nici o metoda terapeutica nu mai este eficienta.

Tratamentul modern beneficiaza de un complex de masuri in care chirurgia, radio- si chimioterapia, reprezinta metode aplicabile intr-un numar important de cazuri.

7.1. Tratamentul chirurgical si minim-invaziv

Rezectia tumorii reprezinta prima dintre posibilitatile terapeutice existente. Esofagectomia are o buna indicatie cu rezultate favorabile la pacientii cu tumori limitate si ofera o paleatie la cei cu boala extinsa. In vederea unei indicatii corecte este necesar a se determina stadiul de evolutie al bolii (C.T., U.S.E.), de a stabili tehnica de rezectie in vederea unei operatii radicale si de a aprecia rezerva functionala a pacientului care trebuie sa suporte o interventie de lunga durata.

Pregatirea preoperatorie este vitala la acesti bolnavi denutriti si deshidratati, pentru succesul operatiei. Tratarea concomitenta a deficitelorcardiace, renale, hepatice constitue un element imporatnt pentru supravietuire. Prezenta in antecedente de infarct miocardic sau infarct recent poate intarzia operatia dar nu o contraindica. Fenomenele respiratorii pot contraindica operatia; de aici necesitatea explorarii functionale pulmonare.

Selectarea bolnavilor pentru interventie depinde de: localizarea tumorii, stadiul evolutiv, tipul histologic al tumorii - obtinut prin biopsie, conditiile tehnice si experienta chirurgilor care practica aceste tipuri de interventii. [6,11,22,34]

Prin examenul clinic si explorarea paraclinica se pot stabili criteriile dupa care un cancer esofagian este nerezecabil: invazia arborelui bronsic, aortei, pericardului (obiectivate prin C.T.), ca si esistenta fistulei eso-bronsice, a raguselii si paraliziei corzilor vocale sunt elemente care contraindica tratamentul chirurgical.

Tabel 9.10: Strategia diagnosticului precoce in cancerul esofagian

In general se considera ca tumorile a caror lungime depaseste 10 cm sunt inoperabile. Studii recente [71,77] vin sa precizeze ca 50% din tumorile esofagiene pot beneficia de rezectie in momentul diagnosticului si 75% dupa efectuarea radio- si chimioterapiei. Experienta personala infirma aceste cifre. Din cele 58 cazuri operate in ultimii 3 ani numai 21% au beneficiat de tratament chirurgical. De asemeni este util de stiut ca bolnavii cu cancer esofagian la care nu se pun in evidenta metastaze la distanta, chiar daca tumora este mai mare de 10 cm pot beneficia de rezectie pentru ca, in principiu, este cea mai buna paleatie. [53,71]

Cancerul esofagian beneficiaza de o gama larga de posibilitati terapeutice care pot fi clasificate astfel [71,99,108]:

a.    Interventii cu intentie curativa:

esofagectomia in bloc - operatia Skinner

esofagectomia totala cu limfadenectomie radicala - operatia Akiyama

esofagectomia standard (pentru stadiile I si II) - operatia Lewis-Santy

esofagectomia transhiatala (stripping-ul esofagian) - operatia Orringer

b.    Interventii paleative:

by-pass-ul eso-gastric;

esofagectomia standard;

esofagectomia abomino-cervicala;

gastro- si jejunostomia de alimentare;

radio- si chimioterapia;

fotocoagularea laser,

intubarea transtumorala.

7.1.1. Tratamentul curativ

7.1.1.1. Esofagectomia in bloc - tehnica Skinner

Scopul acestui tip de operatie este obtinerea unei rezectii intinse cu extirparea completa a cancerelor care sunt invazive local, cu penetrare in tesutul adiacent periesofagian sau invazie ganglionara. Rezectia in bloc consta in ridicarea esofagului impreuna cu pericardul anterior, pleura mediastinala, vena azygos, canalul toracic si vasele esofagiene. Intregul mediastin posterior este astfel extirpat.daca la explorarea chirurgicala se constata metatsaze limfatice care depasesc limita celor 10 cm admisi pentru rezectia in bloc, operatia se contraindica.

Calea de abord se alege in functie de localizarea tumorii:

Pentru tumorile esofagului inferior si cardia, rezectia se va efectua prin toracotomia stanga in spatiul VI-VII intercostal, care permite un abord facil atat asupra tumorii cat si a organelor abdominale. Prin frenotomie se poate efectua limfadenectomia micii curburi gastrice, splenectomia si limfadenectomia etajului supramezocolic. Intinderea rezectiei este in functie de forma anatomo-patologica obtinuta prin biopsia tumorii, iar esofagul este eliberat pana la limita celor 10 cm deasupra acesteia. In cancerele epidermoide rezectia va fi mult mai intinsa datorita multicentricitatii acestora (peste 10%). Se va efectua o esofagectomie subtotala. [93,97] In cazul adenocarcinoamelor esofagului distal si cardiei multicentricitatea nu este o problema, iar disectia proximala poate fi chiar mai redusa. Refacerea continuitatii dupa esofagectomie se va face cu stomacul sau colonul, dupa preferintele chirurgului.

In cancerele esofagului mijlociu situate la mai putin de 10 cm de arcul aortic, abordul se face prin toracotomie dreapta in spatiul V intercostal. Principiul operatiei in bloc este acelasi cu deosebirea ca rezectia esofagului este mai inalta. Timpul abdominal se efectueaza prin laparotomie care are drept scop si pregatirea stomacului si colonului pentru ascensiunea in torace, iar anastomoza va fi cervicala. [73,77,97]

Cancerele regiunii cervicale a esofagului vor fi tratate aproape de regula prin rezectia in bloc: esofagectomie totala cu disectia bilaterala a gatului si laringectomie. Cand tumora a invadat sau are tendinta de a afecta si mediastinul superior se impune toracotomia dreapta prin spatiul IV intercostal. Studii recente vin sa confirme ca in 10% din cazuri ganglionii mediastinali superiori sunt afectati astfel ca disectia este necesara pentru a respecta principiile oncologice. [53]

7.1.1.2. Esofagectomia totala cu limfadenectomie Akiyama

Respecta partial principiile oncologice, operatia limitandu-se la rezectia locala si limfadenectomia regionala. Aceste tipuri de rezectie dau un important numar de insuccese in cazurile in care tumora este extinsa. Rezultatele depind de [53,99]:

gradul de malignitate;

multicentricitatea cancerului esofagian;

invazia organelor periesofagiene,

principiul disectiei ganglionare.

Analiza preoperatorie a gradului de malignitate si extinderea tumorii este estrem de importanta, deoarece o malignitate crescuta contraindica actul operator chiar daca rezectia este posibila. Operatia se desfasoara prin toracotomie dreapta in spatiul IV-V intercostal. Limfadenectomia intereseaza grupele ganglionare mediastinale, incepand din regiunea cervico-toracica pana la jonctiunea eso-gastrica. Disectia mediastinului este partea cea mai importanta si dificila a operatiei, cum la fel de importanta este si disectia ganglionilor intra-abdominali. Desi acestia se afla in afara esofagului toracic, intr-un numar important de cazuri (10-l5 % Akiyama [3]), ganglionii gastrici superiori sunt invadati si necesita a fi extirpati (ganglionii paracardiali, ai micii curburi, celiaci, arterei coronare, splenice si hepatice comune - statiile N1, N2 gastrice).

7.1.1.3. Esofagectomia subtotala - operatia Lewis-Santy

Una din cele mai utilizate tehnici de rezectie esofagiana mai ales pentru tumorile esofagului mijlociu si superior. Abordul este prin toracotomie dreapta sau antero-laterala in spatiul V intercostal, combinata cu laparotomie abdominala xifo-ombilicala in vederea selectarii organului care va fi folosit pentru reconstructie. In mod obisnuit carcinoamele esofagului mijlociu sunt epidermoide (scuamoase) si vor fi tratate printr-o esofagectomie subtotala, avand in vedere multicentricitatea acestor tumori. In aceasta tehnica disectia tumorii se face de jos in sus deoarece largimea mediastinului inferior permite o decolare mai usoara.

Manevra de disectie este usurata prin sectiunea esofagului supradiafragmatic cu inchiderea temporara a capatului distal. Limfadenectomia este obligatorie interesand ganglionii paraesofagieni, hilari si ai ligamentului triunghiular. Chiurajul ganglionilor celiaci, gastrici superiori, splenici ca si splenectomia sunt indicate in caz de metastaza.

O tehnica asemanatoare este operatia Belsey. Hiatusul esofagian este largit pe fata anterioara si laterala stanga., prin care se urmareste mobilizarea esofagului in torace. [53,71,76]

7.1.1.4. Rezectiile in tumorile eso-cardiale

Localizarea cancerului la nivelul jonctiunii eso-gastrice este din punct de vedere topografic diferit interpretata. In general se considera carcinoamede cardia cele situate pe esofagul supradiafragmatic, tumori care cuprind jonctiunea si primii trei centimetri din stomac. Indicatia de tratament va fi dictata de dezvoltarea predominanta a tumorii:

daca tumora este mai mult dezvoltata pe esofag, se va efectua o esofagectomie subtotala cu limfadenectomie corespunzatoare si refacerea continuitatii printr-o esofagoplastie cu colon sau stomac;

cand tumora este pe jonctiunea eso-gastrica se indica rezectia mai limitata a esofagului cu gastrectomie totala si limfadenectomie cu refacerea continuitatii cu o anastomoza eso-jejunala pe cale abdominala sau abdomino-toracica;

interventiile pentru cancerul de cardie si al jonctiunii eso-gastrice comporta doi timpi principali: abdominal (care are drept scop de a ridica in bloc stomacul, splina, pancreasul distal si ganglionii adiacenti) si cervical (unde se efectueaza o cervicotomie stanga cu eliberarea esofagului prin disectie cervicala si stripping prin laparotomie cu refacerea continuitatii cu colon sau intestin) sau un timp toracic terminat cu anastomoza eso-jejunala.

7.1.1.5. Tratamentul cancerului superficial (early cancer)

Stripping-ul esofagian este o interventie care se aplica cancerelor superficiale (early cancer sau celor in stadiul I ), evidentiate prin ultrasonografie endoscopica sau endoscopie. Rezultatele acestui tip de interventie sunt de 90%, cu o supravietuire la 5 ani de 60% [71]. Aceste rezultate confirma faptul ca nu tipul de tehnica folosit influenteaza supravietuirea ci stadiul de dezvoltare al tumorii. Ca urmare acest procedeu se poate folosi cu rezultate bune chiar daca principiile oncologice nu sunt respectate. Se executa printr-o cervicotomie stanga si laparotomie xifo-pubiana. Se elibereaza esofagul proximal si distal prin disectie digitala si dupa sectiunea conductului se practica stripping-ul si se pregateste stomacul operat, dupa externarea bolnavului din spital, in primii doi ani dupa operatie" class="text">stomacul rezectat" class="text">stomacul pentru transpozitie la gat, in vederea refacerii continuitatii.

7.1.1.6. Mucosectomia endoscopica

Este o alternativa la tratamentul cancerului esofagian superficial. Indicatiile tratamentului endoscopic sunt favorizate de:

dimensiunile mici ale tumorii (sub 2 cm diametru);

morfologie endoscopica care trebuie sa se situeze in tipul 0 dupa clasificarea japoneza, cu subtipurile IIa, IIb si mai putin aparent subtipul IIc, care prezinta un mare risc de invazie a submucoasei;

ultrasonografia endoscopica trebuie sa confirme integritatea startului submucos.

Pentru interventia propriu-zisa se utilizeaza aparate cu inalta frecventa 20MHz, tehnica determina 6,8% complicatii severe (hemoragie, perforatie) si o recurenta de 3-7%. Supravietuirea la 5 ani este de 80%. In formele superficiale cu suprafata larga este preferata chirurgia. Indicatia majora a acestei metode o reprezinta formele severe de displazie esofagaina sau esofagul Barrett

7.1.1.7. Esofagectomia endoscopica

Presupune un echipament endoscopic de constructie speciala care sa permita disectia mediastinului sub control vizual. Interventia poate fi executata de una sau doua echipe care diseca esofagul superior prin cervicotomie stanga si cel inferior prin laparotomie si pregateste stomacul operat, dupa externarea bolnavului din spital, in primii doi ani dupa operatie" class="text">stomacul rezectat" class="text">stomacul pentru transpozitie.

Disectia endoscopica permite vizualizarea structurilor mediastinale si efectuarea de biopsii. Scade numarul leziunilor recurentiale, scurtand timpul interventiei si permite o recuperare clinica rapida.

Rezultatele interventiilor cu intentie curativa depind in primul rand de stadiul evolutiv si localizarea tumorii cu o rata de supravietuire diferita de la o regiune la alta. Pentru cancerele cervicale epidermoide, supravietuirea la 5 ani este de 24%, iar cele toracice de numai 19%. Adenocarcinoamele rezecate dau o supravietuire de 23% la 5 ani. Rata acesteia scade in prezenta metastazelor ganglionare la 10%. [43,47,56]

7.1.1.8. Tratamentul cancerului esofagian la persoanele varstnice

Prin studii statistice s-a remarcat o crestere a incidentei bolii la persoanele in varsta iar posibilitatea rezectiei este insotita de o mare morbiditate si mortalitate. Poon [71] pe 167 de pacienti cu varste de peste 70 de ani, constata o rata inalta a complicatiilor postoperatorii care nu difera ca amplitudine cu cele intalnite la varste mai tinere. Supravietuirea la 5 ani este de 26%, iar mortalitatea ajunge pana la 18%. La aceste persoane, abordul transtoracic al esofagului tumoral este limitat in favoarea esofagectomiei transhiatale care da un procentaj de morbiditate mai redus.

7.1.2. Tratamentul paleativ

Datorita diagnosticului tardiv al cancerului esofagian si al cardiei, numai 10% din pacientii tratati chirurgical supravietuiesc la 5ani, iar aproximativ 90% sunt incurabili si au nevoie de un tratament paleativ. Disfagia prezenta la toti pacientii, creeaza un disconfort care condamna bolanvul la inanitie, complicatii respiratorii sau hemoragie, care impun ameliorarea suferintei acestora.

Orringer [71] sustine ca o rezectie in formele avansate este posibila, fiind cea mai buna paletie, dar cu riscuri operatorii si sechele important. Aceste metode pot fi: chirurgicale (by-pass-ul esofagian,gastro-, jejunostomiile, rezectiile paleative), fibroscopice (dilatatia, stenturile, forajul cu laser ).

7.1.2.1. By-pass-ul esofagian

A fost descris de Kirsher in 1920. Isi propune ocolirea obstacolului, cu lasarea tumorii pe loc, oferind posibilitatea unei deglutitii acceptabile; este net superioara altor metode si se poate efectua cu stomacul (esogastrostomie cervicala), colonul sau (rareori) cu intestinul.

Pentru tumorile inoperabile ale esofagului inferior si cardiei, by-pass-ul eso-jejunal isi gaseste indicatia. In caz de tumora esofagiana joasa esogastrostomia cervicala poate fi utilizata numai daca marea curbura gastrica este libera (operatia Heirowski).

Cancerele esofagului toracic vor fi ocolite cu stomac sau colon prin anastomoze cervicale, al caror avantaj este usurinta executiei si benignitatea eventualelor fistule. Tumora ramasa pe loc isi urmeaza evolutia si de aceea supravietuirea nu este mai mare de 20-25 saptamani dar cu un confort al deglutitiei.

7.1.2.2. Gastro- si jejunostomiile

Sunt interventii acceptate cu dificultate de pacienti, dar sunt utile in cazurile in care alte metode nu se pot utiliza. Tehnic, aceste stome trebuie sa fie simplu de executat si sa asigure o etanseitate perfecta a tubului. Cand tumora invadeaza si stomacul, jejunostomia este singura maniera de alimentatie a pacientului. Gastro-, jejunostomia laparoscopica este utilizata din ce in ce mai frecvent deoarece reduce la minimum traumatismul operator.

7.1.2.3. Rezectiile paleative

Sunt insotite de un risc operator mare si rareori pot fi executate. Din experienta personala, am remarcat ca nu intotdeauna este posibila extirparea, fiind necesar a lasa pe loc fragmente tumorale. Consider ca pentru o perioada scurta de supravietuire, interventia este mult prea laborioasa in raport cu beneficiul. [77]

7.1.2.4. Dilatatia

Lumenul esofagian normal are aproximativ 25 mm, iar la 13 mm apare disfagia pentru solide. Dilatatiile se efectueaza in mai multe sedinte si sunt in relatie directa cu tipul, intinderea stenozei si starea generala a bolnavului. Dilatatiilea se practica cu dilatatorul Savary sau cel de cauciuc Maloney, utilizand marimi progresive sub control fluoroscopic, pe fir ghid. Dilatatia este suficienta pana la diametrul de 16-l7 mm. Se incepe cat mai repede dupa instalarea disfagiei, inainte, in timpul sau dupa chimioterapie. Radio-chimioterapia determina reducerea tumorala cu restabilirea pasagera a lumenului esofagian (efect maxim la 6 saptamani de cura); acesti bolnavi vor fi dispensarizati clinic si radiologic iar stricturile ulterioare se datoresc recidivei tumorale sau sclerozei consecutiva radioterapiei care pot fi supuse din nou dilatatiei sau forajului. [7,31]

Indicatia pentru dilatatie trebuie sa fie precoce si nu cand disfagia este si pentru lichide sau totala. Heit [31] comunica un succes al dilatatiei in 92% din cazuri, iar Cassidy atrage atentia asupra posibilitatilor de producere a perforatiei care au o frecventa de 1,3%.

7.1.2.5. Stenturi esofagiene

Paleatia disfagiei determinata de cancerul esofagian prin plasarea per-orala a unui stent a fost efectuata acum mai bine de 100 ani, dar nu a devenit efectiva decat in 1950. Stenturile sau protezele au fost facute de-a lungul timpului din materiale diferite: fildes, bobine de sarma de argint, latex, cauciuc, polietilena, polivinil, silicon etc. In prezent exista stenturi expandabile din otel inox si aliaje metalice speciale. Aplicarea acestora se face dupa cateva sedinte de dilatatie, interzicandu-se aplicarea acestora in aceeasi sedinta, din cauza pericolului de perforatie. [1,7] In general cand tumora este vegetanta se efectueaza forajul cu laser, fie scleroterapia fotodinamica (si/sau injectarea in tumora de alcool, citostatice), dupa care se aplica stentul. Acesta trebuie plasat astfel incat sa depaseasca cu 2,5 cm deasupra si dedesubtul obstructiei, incepand din partea inferioara a tumorii. In felul acesta nu exista pericolul pericolul obstructiei cu fragmente de tumora. In 90% din cazuri stentul ramane in pozitie pe viata si permite o dieta cu lichide si semisolide. Stenturile de plastic si siliciu au un diametru de 9-l8 mm, iar cele expandabile pot depasi 25 mm. Daca stentul se obstrueaza cu fragmente tumorale, ridicarea acestora se face cu laser Nd-YAG, coagulator cu argon sau fotocoagulare.

Rezultatele sunt acceptabile, Laizon, citat de Boyce, remarca imbunatatirea deglutitiei cu o mortalitate de 1,8% si rata a perforatiei de 2,8%. Toti pacientii vor fi examinati bronhoscopic si radiologic (examen baritat). Obligatoriu se va fixa un regim alimentar semilichid datorita riscului obstructiei alimentara a stentului. [1,7,54,71,76]

7.1.2.7. Terapia fotodinamica

Principiul acestei metode consta in administrarea unei substante fotosensibile (compus de porfirina) care se acumuleaza specific la nivelul tesutului neoplazic (photofin II) in doza de 2 mg/kgc. Dupa 48 ore se expune cancerul esofagian la lumina rosie (lungime de unda de 630 nm) - laser cu argon condus prin fibra optica printr-un endoscop pana la nivelul leziunii. Aceasta expunere determina o reactie a porfirinei din celula cu eliberare de radicali de oxigen care distrug celula neoplazica. Se repeta endoscopia dupa 48 ore si se elimina tesutul necrozat; manevra se poate repeta. [26,51,54]

Efecte secundare: fotosensibilitate la lumina solara, dureri toracice, subfebrilitati, reactie pleurala. Eficacitatea terapiei fotodinamice este abila cu a laserului Nd-YAG. Este o metoda mai simpla, mai putin dureroasa, dar foarte scumpa (cca 2000 USD/tratament). Rata perforatiei este sub 1%.

7.1.2.8. Forajul cu laser

Este indicat in leziunile polipoide sau tumori voluminoase si nu se poate folosi in leziunile infiltrative. Se utilizeaza un laser de mare putere Nd-YAG (Neudinium - Ytrium - Garoset). Utilizarea acestuia determina un lumen mai mare, dar temporar si necesita repetarea sedintelor. Este folosit mai ales la persoane la care se intentioneaza lasarea unui stent si este eficace in hemoragii. Manevra incepe distal de tumora si pe masura ce se retrage endoscopul are loc excizia. Ell [21] raporteaza succese in 83% din cazuri, cu o rata a perforatiei de 2,1% si o mortalitate de 1%. [7,8,9]

7.1.2.9. Ablatia chimica

Cu ajutorul endoscopului se injecteaza alcool absolut sau citostatice in tumora, la 1 cm de peretele esofagian propriu-zis; ca urmare se produce necroza care se va elimina. Este contraindicat in tumorile infiltrative.

7.2. Tratamentul adjuvant

7.2.1. Radioterapia

Indicatiile radioterapiei se adreseaza carcinoamelor scuamoase ale esofagului superior si mijlociu si este contraindicat la tumorile eso-gastrice care sunt de regula adenocarcinoame si care in majoritate sunt rezecabile. Radioterapia poate fi utilizata cu scop de paleatie in numeroase cazuri ca metoda unica de tratament in cancerele inoperabile si preoperator cu scop de a converti tumora intr-un stadiu ce permite rezectia sau postoperator. [70,71,72,101]

Se poate efectua prin radiatie externa la bolnavii cu metastaze care nu pot suporta o actiune chirurgicala agresiva. Dupa efectuarea radioterapiei se remarca o restabilire a deglutitiei, o diminuare a durerii si corectarea altor simptome. Pentru iradierea externa se utilizeaza doze de 50 pana la 60 Gy. Evaluarea radiologica a tratamentului radioterapic la dozele de 50 Gy arata un raspuns favorabil la 85% din cazuri.

Iradierea intraluminala (endoscopica) are o eficacitate ridicata, cu reducerea rapida a simptomelor obstructive si are avantajul unui tratament de scurta durata. Se obtine cu 20 Gy. In caz de reaparitie a obstructiei se va retrata prin iradiere intraluminala sau alte metode. Morbiditatea, indiferent de manevra de radioterapie, este determinata de structurile esofagiene care raspund foarte bine la dilatatie.

Complicatiile radioterapiei pot fi grave: fistule, hemoragii, pneumonii, pericardite, miocardite etc.

Pacientii care sunt tratati prin radioterapie au o rata de deces ridicata, cu o supravietuire la 5 ani de numai 5%, iar media supravietuirii este de 12 luni.

7.2.2. Chimioterapia

Scopul chimioterapiei in tratamentul cancerului esofagian este de a sterliza eventualele micrometastaze si a obtine astfel o reducere a localizarilor secundare la distanta si a bolii locale pre- si postoperator:

a.    adjuvant al radioterapiei caruia ii potentiaza actiunea;

b.    utilizat in tratamentul paleativ la tumorile refractare la radioterapie sau inoperabile;

c.    ameliorarea simptomelor cancerului esofagian, in special al disfagiei si durerii, ameliorand confortul vietii si uneori durata de supravietuire

Exista variate combinatii chimioterapice utilizand diverse citostatice: bleomicina, cisplatin, 5 Fluorouracil etc. administrate sub forma de monoterapie, chimioterapie combinata, chimioradioterapie si chimioradioterapie asociata tratamentului chirurgical.

7.2.2.1. Monochimioterapia

Poate avea raspuns favorabil in 15-20% cu o durata de 3-4 luni. Se utilizeaza: adriamicina (da un raspuns favorabil in 15% din cazuri, dar incomplet si determina leucopenie, alopecie, greata si varsaturi), bleomicina (utilizata preoperator prin asociere cu radioterapia si sub forma de tratament la neoplaziile avansate si cu metastaze avand un efect favorabil in 20% dintre pacienti), mitomicina (antibiotic antitumoral important cu efecte toxice in doze mari; are efecte secundare putand determina mielosupresie si hipoglicemie, cu raspuns favorabil intre 14-24%), metotrexat (eficient in 12%, are o toxicitate tradusa prin varsaturi, diaree si leucopenie), 5- fluoracil (cu actiune modesta in monoterapie, dar foarte activ in diverse combinatii cu o toxicitate minima), cisplatinul (mult utilizat, dar cu un nivel de raspuns foarte variabil cuprins intre 6 si 73%; efectele secundare sunt cunoscute: greata., varsaturi, insuficienta renala, toxicitate auditiva), medicamentele de aparitie recenta Trimetexat si Izosfamida, Vinozelbina au efecte favorabila in 20% [21].

7.2.2.2. Chimioterapia combinata

Scopul acestei metode urmareste cresterea eficientei citostaticelor si a duratei acesteia. A fost evaluata la pacientii cu cancer esofagian urmarindu-se paleatia tumorii si a metestazelor. Majoritatea combinatiilor includ cisplatinul. Raspunsul la tratamentul combinat este de 11-55 % cu o durata de 3-9 luni. Exista numeroase combinatii: cisplatin + bleomicina + vindesina sau metotrexat

Recent, la pecintii cu cancer esofagian avansat s-a utilizat interferon alfa 2a + 5 FU cu un raspuns favorabil in 25%.

7.2.2.3. Chimio-radioterapia

Chimio-radioterapia pentru carcinomul esofagian se bazeaza pe cooperarea dintre cele doua elemente, astfel ca agentul citostatic creste sensibilitatea tumorala la actiunea iradierii. Chimioterapia se administreaza concomitent cu iradierea, fie inaintea acesteia. Se utilizeaza 5-fluorouracil (5FU), cisplatin si mitomycin C cu efecte favorabile.

Raspunsul la aceste combinatii este variabil. Utilizarea iradierii externe cu 40 Gy determina o evolutie favorabila intre 18 luni si 2 ani deci cu o rata de supravietuire de 35%.

Studii multiple au demonstrat ca media de supravietuire este de 12-20 luni in raport cu stadiul de evolutie a tumorii. Pacientii cu tumori in std. I, neobstructive, non-circumferentiale, sub 5 cm, au o supravietuire la 3 ani de 73% cu 100% control local al tumorii. Sub acest tratament tumora regreseaza rapid, urmata de ameliorarea disfagiei si a altor simptome, ceea ce determina pe unii bolnavi sa refuzte operatia. Avand in vedere rezultatele obtinute prin acest tratamment, rolul chirurgiei devine controversat si sa nu fie esential daca se obtine regresia completa a tumorii. [21,32,37]

7.2.2.4. Chimioterapia asociata tratamentului chirurgical

Chimio-radioterapia aplicata preoperator are drept urmare o micsorare importanta a cancerului (mai ales squamos) precum si sterilizarea locala cu cresterea ratei de rezecabilitate precum si lipsa celulelor neoplazice la nivelul marginilor de rezectie. Asocierea cu chirurgia determina o rata de supravietuire intre 35-43% la 3 ani. [42,83,95]

Administrarea in perfuzie a 5FU 300 mg/m² asociat cu cisplatin 26 mg/m² in prima si ultima saptamana a iradierii externe cu o doza totala de 44Gy in 22 fractiuni a cate 2 Gy pe zi, 5 zile pe saptamana, urmata apoi de chirurgie la 2-3 saptamani determina o micsorare importanta a tumorii. Acest program intensiv determina in 80% o mielosupresie, iar in 12-l8% greturi varsaturi, diaree, stomatite si scadere apreciabila in greutate. Cu acest tratament adjuvant asociat esofagectomiei cervico-abdominale arata o supravietuire la 3 ani de 46% si o disparitie aproape totala a tumorii pe peretele de rezectie.

7.2.3. Terapia durerii

Durerea in cancerul esofagian este tardiva si numai in 10% este precoce si precede disfagia. Este profunda, ascutita, de tip nevralgic sau plictisitoare, localizata retrosternal, dorsal, epigastric cu iradiere la gat si madibula. In formele incipiente raspunde partial la asocieri medicamentoase: aspirina sau acetaminofen cu codeina. In stadii avansate se utilizeaza mialgin, morfina, methadona

7.2.4. Tratamentul fistulelor eso-traheale

Aparitia unei comunicari intre esofag si arborele respirator la un pacient purtaror de cancer esofagian constituie o complicatie redutabila a carei terapeutica este dezastruoasa.

Fistula se poate produce intre esofag si trahee (52-57%), intre esofag si bronsii (37-40%) si foarte rar pe parenchimul pulmonar (3-l1% - bronhii segmentare).

Invazia neoplazica a arborelui bronsic de catre cancerul esofagian precede aparitia fistulei si este asimptomatica. Aproximativ 24% din cancerele 1/3 mijlocii a esofagului produc aceasta complicatie. Este vorba de o complicatie majora in care rezectia cu scop curativ este imposibila.

Scopul primordial al interventiei la acesti pacienti cu fistule eso-respiratorii este de a trata disfagia si, concomitent, de a preveni comtaminarea respiratorie cauzata de fistula.

Principalele optiuni terapeutice sunt: tratamentul de sustinere, intubatia esofagului si interventia chirurgicala (by-pass sau excluzia esofagului).

a.    tratamentul de suport este rezervat pacientilor in faza terminala sau care se afla intr-un stradiu avansat de infectie pulmonara cu insuficienta respiratorie sau casexie. Acest tratament consta intr-o gastrostomie, hidratare si alimentare intravenoasa sau/si pe gastrostomie, antibioterapie, administarea de antalgice. Acest tratament este limitat in timp si eficacitate.

b.    intubatia esofagului utilizeaza o proteza intraluminala de material plastic plasata de asemenea maniera incat sa izoleze comunicarea. Sunt utilizate proteze de pulsiune a carar tehnica de insertie este simpla si rapida, fie proteze de tractiune care necesita pentru insertie laparotomie cu gastrostomie si fixare la portiunea distala, sau proteza expandabila acoperita cu silicon si un strat protector gonflabil ce asigura o excludere completa a fistulei si permite o morbiditate de scurta durata si cu o mortalitate mai redusa.

c.    tratamentul chirurgical are indicatie la bolnavii care au stare generala satisfacatoare, care pot suporta o interventie chirurgicala. Aceasta consta in:

derivatie, utilizand stomacul sau colonul pentru o esofagogastrostomie; fistula este izolata prin inchiderea esofagului proximal si distal.

excluderea prin esofagostomie cervicala si intrerupere la nivelul jonctiunii eso-gastrice, este un prim timp in vederea unei intervetii mai laborioase care sa permita alimentarea.

d.    tratamentul endoscopic are drept scop obliterarea fistulei prin injectarea de substante biologice sau insertia unor butoane de silastic prin esofagoscopie si bronhoscopie concomitenta.

Acestor metode li se reproseaza lipsa de actiune asupra tumorii care mentine disfagia.