Sindromul mallory weiss

SINDROMUL MALLORY WEISS

Reprezinta 3-l5% [13,14] din cauzele de hemoragie digestiva superioara si se caracterizeaza prin rupturi liniare, verticale ale mucoasei si submucoasei jonctiunii eso-gastrice. Se manifesta prin hematemeza si melena, cu grade variabile de gravitate.

1. Etiopatogenie

Sindromul a fost considerat mult timp ca o raritate clinica, dar prin introducerea examenului endoscopic de urgenta in hemoragiile digestive superioare, s-a dovedit a fi o leziune destul de frecventa, intalnita mai ales la barbati (80%) [11].

Factorul patogenic esential il reprezinta cresterea brusca a presiunii intraabdominale si intragastrice in timpul varsaturilor cu caracter exploziv. In mod normal, in timpul acestora, cardia se deschide si continutul gastric este evacuat in esofag si apoi la exterior.

Atunci cand varsaturile sau eforturile de varsatura se succed rapid, se produce un asincronism intre functionalitatea S.E.I. si presiunea intragastrica, cu proiectarea violenta a continutului gastric spre esofag - a carui cardie este inchisa - presiunea creste si determina fisurarea sau ruptura mucoasei jonctionale [11,13].

Etiologic s-au descris numerosi factori: varsaturi violente si repetate, regurgitatiile declansate de consumul de alcool, excesele alimentare, sarcina, unele procese expansive cerebrale, hernii hiatale etc. [2,11,13]. Cresterea brusca a presiunii abdominale in timpul chintelor de tuse din astmul bronsic [2], BPOC, crizele comitiale, contuziile abdominale [2,11] pot determina fisuri ale mucoasei eso-gastrice insotite de hemoragie. Crizele repetate, gastritele alcoolice, Helicobacter pilory, R.G.E. sunt considerati factori favorizanti, prin fragilizarea eso-gastrica cu aparitia leziunilor hemoragice.

2. Anatomie patologica

Leziunea este situata pe versantul gastric al cardiei, fiind longitudinala, unica sau multipla, cu o lungime variabila (1-5 cm), iar distanta intre margini de
2-3 mm. Uneori se localizeaza pe mucoasa jonctiunii eso-gastrice si foarte rar numai pe mucoasa esofagiana.

Profunzimea se limiteaza la muscularis mucosae si rareori intereseaza musculara. In faza acuta leziunea este acoperita de un cheag sau exsudat. Hemoragia poate fi capilara, venoasa sau arteriala.

3. Tablou clinic

Sindromul se manifesta prin hematemeza consecutiva unor varsaturi sau eforturi de varsatura exploziva. Intervalul de timp scurs intre varsatura si aparitia hemoragiei este variabil de la cateva minute la cateva ore si rareori 2-3 zile.

Hemoragia initiala se poate repeta, devenind abundenta, evoluand cu semne de hemoragie acuta sau soc. Uneori este insotita de dureri toracice sau odinofagie [2,6]. In general, semnele clinice sunt reduse, cu exceptia copiilor la care tabloul clinic este mai complex.

4. Diagnostic

Aparitia hematemezei si tardiv a melenei stabileste diagnosticul de hemoragie digestiva superioara, a carei cauza se precizeaza prin endoscopie (. 9.17). Aceasta se efectueaza in primele 24-48 de ore, cu multa atentie pentru a descoperi atat leziunea care sangereaza, cat si prezenta bolilor asociate (gastrite, ulcere etc.).

Examenul radiologic este contraindicat in urgenta, deoarece nu are nici o traducere lezionala, descoperind doar prezenta unor afectiuni asociate (stenoze, ulcere, varice esofagiene etc.)

5. Tratament

Deoarece sindromul are tendinta la vindecare spontana, se va aplica un tratament conservator care consta in:

redresarea hemodinamica prin seruri, sange, plasma, substituenti de volum:

administrarea de inhibitori de protoni sau anti-H

hemostatice;

vasopresina in perfuzii i.v. are un efect favorabil [7];

tratamentul endoscopic este eficace in cazurile grave, prin aplicarea concomitenta a scleroterapiei, termocoagularii, hemoclipuri etc. [7,8,10]

aplicarea sondei Blakemore este controversata, deoarece ar favoriza marirea leziunilor;

Cazurile care nu raspund la terapeutica medicala necesita hemostaza chirurgicala; se va efectua o gastrotomie cu explorare si identificarea leziunii urmata de hemostaza in situ.