Sistemul muscular - principalele grupe de muschi

Sistemul Muscular

Principalele grupe de muschi

   Muschii capului:

Muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali;

Muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori;

Muschii masticatori.

    Muschii gatului si cefei:

Pielos al gatului;

Sterno-cleido-mastoidieni;

Hioidieni.

    Muschii Trunchiului:

Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii dorsali si muschii santurilor vertebrale (in profund);

Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali) si abdominali (drepti si oblici);

Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si expiratie;

Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragma care este boltit spre torace.

    Musculatura membrelor superioare:

Muschii de pe centura scapulara;

Muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si extensori ai mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.

    Musculatura membrelor anterioare:

Muschi de pe oasele centurii pelviene (fesierii);

Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul, croitorul, aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii gambei extensori ai piciorului, ponatori supinatori iar posterior se gaseste tricepsul sural

       Muschii reprezinta elementele active ale aparatului locomotor. Sub actiunea impulsurilor nervoase, ei se contracta sau se relaxeaza. Prin intermediul nervilor, muschii pot primi impulsuri voluntare (contractii voluntare, la muschii striati scheletici ) sau involuntare (contractii involuntare, la muschii netezi sau cardiac).  Dupa forma, dispunere, mod de contractie, muschii sunt categorisiti in doua clase:
       1. Muschi viscerali, netezi, care se gasesc dispusi in peretii organelor interne (stomac, intestine, artere etc.). Intreaga masa se contracta lent, involuntar, primind impulsuri vegetative.
       2. Muschi striati, care se subimpart in doua tipuri: cardiaci, cu contractii involuntare, si scheletici, cu contractii mixte, de obicei voluntare.
       Muschii scheletici se insera pe oase, pe care le pun in actiune. Un muschi are doua sau mai multe puncte de insertie, dintre care unul este de origine, iar celalalt (celelalte) sunt de insertie, reprezentat, de cele mai multe ori printr-un tendon. Intre ele se gaseste masa (corpul) muschiului.
       Dupa dispozitia fibrelor masei musculare in raport cu tendonul, muschii scheletici se impart in:
       - Muschi fusiformi, cu fibre lungi, paralele pe lungime, permitand miscari diverse, dar cu forta scazuta (sternocleidomastoidian, croitor etc.);
       - Muschi penati, cu tendonul in centru sau lateral si fibrele musculare dispuse oblic pe acesta si pe lungime, executand miscari cu forta crescuta (brahial etc.);
       - Muschi cu mai multe origini si un singur tendon terminal (biceps, triceps, cvadriceps, sternocleidomastoidian). Sunt muschi mari, puternici;
       - Muschi cu intersectii tendinoase (dreptii abdominali).
       In raport cu modul de functionare, muschii pot fi:
       - agonisti, care realizeaza aceeasi miscare (apropie doua oase),
       - antagonisti, care participa la miscari pe aceeasi directie, dar in sensuri opuse (unul apropie doua oase, celalalt le departeaza; de exemplu, bicepsul si tricepsul).
       La exterior, muschii prezinta o teaca membranoasa, numita epimisium. Ea ii separa de organele invecinate, facand insa corp comun cu tesutul conjunctiv subdermic, periost, aponevroze, tendoane etc.
       In interior, muschiul prezinta o structura fasciculata, fiecare fascicul fiind delimitat de o teaca colagenic conjunctiva (perimisium). Fasciculele sunt impartite in fibre, de asemenea, acoperite de o teaca conjunctiva, endomisium. Aceste trei teci au legatura intre ele, fiind mai bine vizibile la muschii biceps, triceps, cvadriceps etc. Ele sunt constituite din fibre colagenice, reticulare, elastice, celule fibroblastice, histiocite, adipocite etc.

       Fibrele musculare ocupa volumetric in jur de 70 85% din muschi, iar tecile conjunctive cam 15 30%.
       Tendoanele sunt cordoane de tesut conjunctivo fibros, situate la capatul muschiului, inserandu-se pe os.
       Lucrand strict sub control nervos, muschii sunt bogat inervati de fibre motorii, senzitive si vegetative, metabolismul si functionarea lor depinzand integral de starea inervatiei.
       Fibrele motorii provin din ganglionii spinali, sau din nervii cranieni.
       Legatura axon fibra musculara se face printr-o sinapsa modificata, numita placa motorie.
       Executand functii complexe, muschiul striat dezvolta un metabolism activ, ceea ce necesita o irigare sanguina bogata. Reteaua capilara din jurul fibrelor musculare are o suprafata de 4 6 ori mai intinsa decat cea tegumentara.
       Fibra musculara este o celula alungita, cu fibrile contractile in citoplasma. Ea este unitatea morfo-functionala a muschiului. Are o forma fusiforma, conica, cvasicilindrica si dimensiuni de ordinul a 1mm (la muschiul scaritei) 34 cm (la muschiul croitor) lungime si 10 100 microni diametru.
       De obicei, fibrele musculare sunt mai groase la barbat decat la femeie si la indivizii bine intretinuti ativ cu cei mai prost hraniti. Dezvoltarea muschiului se face prin ingrosarea fibrelor, ca urmare a cresterii catitatii de sarcoplasma si a continutului fibrilar.
       Fibrele pot traversa longitudinal intreg muschiul, sau se pot opri undeva in masa acestuia, efilandu-se. In general, circa 98% din fibre sunt inervate de o singura placa neuro-musculara, situata la mijocul acestora, dar sunt si cazuri cand o placa neuro-musculara inerveaza mai multe fibre.

       Fibra musculara este alcatuita din: membrana, numita sarcolema, citoplasma (sarcoplasma), si aparat fibrilar.
       Sarcolema este o membrana aproape continua, ce prezinta un orificiu de intrare a fibrei nervoase. Se constituie dintr-un complex elastic, subtire, bistratificat; stratul intern, mai subtire (circa 70 Ĺngstromi), se numeste membrana plasmatica, iar cel extern, mai gros (de circa 300 500 Ĺngstromi), numit membrana externa, are o elasticitate foarte mare.
       Sarcolema se continua cu tesutul conjunctiv dintre fibrele musculare, iar in interior se conecteaza cu membranele Z ale miofibrilelor. Functional, sarcolema stabileste legatura dintre interiorul si exteriorul celulei, prin intermediul sistemului de canalicule T, importanta cale pentru schimburile de substante cu lichidul intercelular. De asemenea, sistemul T detine rolul primordial de transmisie a impulsului nervos de la placa neuro-musculara la miofibrile.
       Sarcoplasma este citoplasma celulara, formata din miofibrile si citoplasma necontractila.
       Miofibrilele formeaza ionoplasma. Ele ocupa cam 60 80% din masa si volumul fibrei, prezentandu-se ca filamente de 1 3 micrometri diametru si de lungime egala cu a fibrei. Miofibrilele nu poseda membrana proprie. Spatiul dintre ele este ocupat de citoplasma, mitocondrii si reticul endoplasmatic. Intr-o fibra se gasesc in jur de 1000 1100 de miofibrile, care se dispun paralel pe axul lung al acesteia. Astfel, fibra capata un aspect striat longitudinal.