Cardiologii au dat sindromului de angina insila mai multe nume de-a lungul anilor: angina insila,
insuficienta coronariana, angina crescendo, angina preinfarct si sindrom intermediar. Criteriile urmatoare reflecta definitiile curente:
1. Pacientii cu angina insila au episoade de
durere anginoasa recurente in repaus sau la eforturi minime cu durata de 20-30 minute sau mai mult. Pentru diagnosticare este necesar cel putin un episod aparut in ultimele 7 zile inaintea spitalizarii (sau in cursul acesteia). Durerea este de obicei mai sera ca in angina de efort. Durerea anginoasa poata sa raspunda la nitrati (de obicei este necesara repetarea administrarii), dar frecnt necesita opiacee pentru calmarea ei. Nu exista factori precipitanti (de exemplu: mese abundente, emotii). Pacientii care prezinta doar o schimbare in prezentarea unei angine anterior sile, angina cu debut recent sau angina de decubit nu sunt inclusi in aceasta categorie decat daca indeplinesc criteriile mentionate. Cu toate acestea, ultimele categorii de pacienti prezinta frecnt leziuni coronariane sere. in trecut, pacientii cu angina insila erau frecnt considerati ca prezentand o "insuficienta coronariana sera".
2. Cel putin unul dintre episoadele dureroase trebuie sa se asocieze cu modificari ischemice caracteristice ale segmentului ST si undei T pe traseul ECG.'Multi pacienti vor prezenta modificari ECG tranzitorii; altii vor prezenta modificari persistente.
3. Modificarile enzimelor serice nu sunt diagnostice pentru
infarctul de miocard.
4. in ultimii ani a denit evident ca pacientii care prezinta un asa numit infarct miocardic non Q (cunoscut inainte sub denumirea de infarct miocardic nontransmural sau subendocardic: modificari ECG limitate la segmentul ST si unda T si valorile de varf ale CK serice sub 1000 u.i.) seamana cu pacientii cu angina insila din punct de dere al prognosticului, complicatiilor si evolutiei naturale. Atitudinea noastra este sa-i tratam pe acesti pacienti la fel ca si pe cei cu angina insila.
Mai multe studii bine realizate sugereaza ca episoadele de angina insila sunt precipitate de ruptura, ulcerarea sau fisurarea unei placi aterosclerotice anterior sile, cu sau fara o perioada de
spasm coronarian, cu reducere ulterioara a diametrului arterei coronare si a fluxului sanguin miocardic. De obicei peste placa ulcerata se supraadauga un trombus ocluziv. Ca urmare a acestor observatii, o atitudine de tratament adresata pacientilor cu angina insila recomanda terapia cu nitrati si blocante ale canalelor de calciu. O alta atitudine sugereaza ca pacientii cu angina insila au fost bine tratati de-a lungul anilor cu asociatia de nitrati cu beta blocante. Aceasta atitudine consta in tratarea pacientilor cu angina insila cu nitrati si cu beta blocante, asociind si blocante ale canalelor de calciu doar daca pacientul nu raspunde la terapia initiala.
O a treia abordare consta in utilizarea aspirinei si a heparinei pentru a opri continuarea trombozei. Terapia combinata, folosind mai multi dintre agentii mentionati mai sus, este in prezent preferata.
Protocol
1. Pacientii care intrunesc criteriile de diagnostic mentionate trebuie internati in spital, cu activitatea restransa la pat si la stat pe scaun, deplasare scurta la grupul sanitar sau asigurarea acestuia la pat. Este de dorit ca astfel de pacienti sa fie monitorizati.
2. Alimentatia trebuie sa fie usoara (de exemplu: 1500 cal, cu
colesterol scazut) si manevrele de tip Valsalva legate de defecatie trebuie evitate (se recomanda laxati usoare) ( modulul 6).
3. inceperea unei terapii cu digitala este de obicei contraindicata la acesti pacienti, cu conditia sa nu prezinte semne clinice sau radiologice clare de insuficienta de ntricul stang sau cardiomegalie. Terapia digitalica inceputa anterior trebuie continuata sau oprita in functie de acesti indicatori.
4. Este vitala asigurarea pentru pacient a unui mediu linistitor si sil. Aceasta necesita o atitudine adecvata din partea medicilor si a asistentelor, restrictii ale vizitelor, convorbirilor telefonice etc. Un
sedativ usor este de multe ori util (de exemplu: diazepam, clordiazepoxicfjr"
Uneori este favorabila administrarea de oxigen suplimentar.
5. Unii autori recomanda administrarea unei terapii diuretice, mai ales daca pacientul prezinta angina nocturna sau de decubitus ca una dintre manifestarile anginei insile.
6. Baza terapiei pentru astfel de pacienti o constituie beta blocantele, nitratii, blocantele canalelor de calciu, aspirina si heparina. Propranololul sau un alt beta blocant trebuie administrat in cazul in care nu exista contraindicatii cum ar fi insuficienta de ntricul stang, astmul, boala pulmonara croni
ca obstructiva cu bronhospasm sau
tulburari de conducere vizibile pe traseul ECG. Doza-trebuie crescuta cu fiecare administrare pana cand se obtine un efect adecvat (frecnta cardiaca
