Hormonii sexuali in sindromul sjogren

HORMONII SEXUALI IN SINDROMUL SJOGREN

Bolile autoimune au o importanta preponderenta feminina. De exemplu in Lupusul Eritematos Sistemic (LES) 90% dintre pacienti sunt femei. De asemenea marea majoritate a pacientilor cu Sindrom Sjogren (SS) este de sex feminin (raportul femei/ barbati este de 9/1). Este inca neclar caror mecanisme particulare genului feminin se datoreaza susceptibilitatea mai mare pentru bolile autoimune. In cazul SS hormonii steroizi sexuali sunt responsabili partial de dominanta feminina.

Este cunoscut de mult ca estrogenii exercita proprietati imunoreglatoare la soareci. A fost propus un efect dual al estradiolului asupra reactivitatii immune: pe de-o parte supresia limfocitelor T inflamatorii si pe de alta parte stimularea productieie de imunoglobuline. Impactul dicotomic mediat estrogenic asupra imunitatii rezulta din bolile dependente de supresia limfocitelor T, ca de exemplu artrita experimentala indusa de colagenozele de tip II, enecefalomielita avand in vedere ca bolile mediate prin complexe imune ca LES sunt agravate. Rezultatele observatiilor pe modele experimentale reprezentate de susele de soareci New Zealand (NZB) care prezinta spontan o suferinta asemanatoare LES, arata dezvoltarea inflamatiei glandelor salivare si lacrimale cu infiltrat focal de limfocite T in jurul vaselor de sange si a ductelor glandulare. Acest aspect este asemanator cu cel descris la biopsia de glanda salivara la pacientii cu SS. Studii terapeutice de lunga durata au demonstrat la soarecii castrati care aveau lupus ca administrarea de doze fiziologice de 17- estradiol determina o supresie semnificativa a infiltratului inflamator submandibular, (Carlsten 1993). Tratamentul pe termen scurt nu a demonstrat niciun efect asupra inflamatiei glandelor salivare. Administrarea de testosteron la soareci de asemenea a indicat o supresie a infiltratului inflamator de la nivelul glandelor salivare si lacrimale (Sullivan1997). Aceste rezultate pot fi explicate de proprietatile bine cunoscute imunosupresoare ale testosteronului. Cateva raporturi de caz indica efectul benefic pe care l-ar putea avea androgenii in tratamentul pacientilor cu SS. Administrarea topica oculara de androgeni amelioreaza semnificativ functia exocrina a glandelor lacrimale, asfel keratoconjunctivita sicca poate fi tratata cu androgeni topici (Daviv A Sullivan 1999). In 2003 acelasi autor demonsreaza nivelul scazut al androgenilor la femeile cu SS primar si secundar.

In concluzie hormonii sexuali steroizi masculini sunt potential protectori in timp ce estrogenii sunt mai putin protectori fata de dezvoltarea inflamatiei cronice cu limfocite T din Sindromul Sjogren. De vreme ce majoritatea pacientilor cu SS este de gen feminin, se pune intrebarea daca terapia cu contraceptive orale cu estrogeni si tratamentul substitutiv hormonal sunt indicate in acest context. Datorita efectului supresor al estrogenilor asupra imunitatii mediate de limfocitele T este rationala administrarea ambelor tipuri de hormoni la aceste paciente. Doar in cazuri rare cand pacientii prezinta o forma severa de boala terapia hormonala nu este indicata intrucat se cunoaste ca estrogenii pot stimula formarea de autoanticorpi.