Patologia endocrina poale fi rezultatul unui deficit hormonal, unui exces de
hormoni sau al unei rezistente la actiunea hormonala, anomalii ale mai multor sisteme hormonale putind coexista la acelasi individ Istoricul si examenul fizic pot conduce adesea la diagnostic. Oricum, endocrinologia difera de celelalte subspccialitati prin aceea ca nu este profilata asupra unui singur organ sau sistem. La fel cum patologia infectioasa arc in vedere intregul organism, deoarece afectiunile sale pot produce perturbari ce au semne si simptome din intreaga semiologie medicala. In consecinta, sint putine afectiunile endocrinologice care au semne si simptome patognomonice, cel putin in stadiile precoce. De exemplu, boala Graves si acromegalia afectiuni dintre cele mai usor de recunoscut in stadiile ansate - sint dificil de recunoscut in stadiile precoce. Deci, putem spune ca endocrinologia depinde in mare masura de o cunoastere temeinica a loului clinic si a combinatiilor de simptome si, poate mai mult decit orice alta specialitate, de examenele de laborator.
Starea cndocrinologica este eluata prin masuratori ale nivelelor plasmatice ale hormonilor, ale eliminarilor
urinare de hormoni (sau de mclaboliti ai a-cestora), ale ratei secretorii hormonale in circulatia sanguina, masuratori ale rezervelor hormonale si ale mecanismelor de reglaj al secretiei prin teste dinamice, nivelele receptorilor hormonali, ale efectelor specifice ale hormonilor asupra tesuturilor tinta sau prin combinatii adecte intre aceste categorii de teste. Dezvoltarea imagisticii in diagnostic a pus la dispozitie mijloace de identificare a anomaliilor in aproape toate sistemele endocrine. intr-ader, adenoamelc ncfunctionale ale epifiziei, ale glandelor suprarenale si ale testiculelor sint diagnosticate in prezent cu tehnici imagistice si trebuie diferentiate de tumorile functionale si sau maligne.
