Actualitati in epidemiologia - scleroza multipla

Actualitati in epidemiologia SM

Dupa POZZILLI C. si colab. (2002) SM afecteaza cel putin 350.000 de persoane din Europa. In ultimii 50 de ani au fost publicate in Europa mai mult de 150 de studii descriptive cu privire la SCLEROZA MULTIPLA. In ciuda efortului stiintific considerabil, mai multe din variatiile privind distributia SM gasite in diferite tari din Europa pot reflecta, cel putin in parte, diferente de metodologia studiilor, in special in cazul selectiei si a diagnozei.

Cele mai recente studii descriptive bazate pe metode mai acurative au cuprins acceptiunea prin care se credea ca distributia SM in Europa este legata de latitudine (GRANIERI E. - 1997).

Pana in 1980 tarile europene situate intre latitudinea de 36o si 46o nord erau privite ca avand o prevalenta a ratei SM mult mai scazuta, aproximativ 5-25 cazuri la 100.000 locuitori, ativ cu tarile din centrul si nordul Europei. Aceasta perspectiva a fost bazata in principal pe vechile studii facute in Italia intre 1959-l975. Studii mai recente efectuate in Italia si alte tari din sudul Europei arata ca prevalenta SM este, de fapt, mult mai ridicata decat credeam in trecut (ROSATI G., 1994). De aceea distributia SM in Europa pare a fi mult mai complexa decat se credea in trecut, cu mari variatii, nu numai in tarile situate pe aceeasi latitudine, dar chiar si in interiorul tarilor. Sunt deosebit de semnificative deviatiile de la omogenitate, iar zonele cu incidenta ridicata tind sa fie continue, formand benzi sau areale. In Europa SM este frecventa in sudul Scandinaviei, dar nu si in nord, in insulele Orkney si Shetland, dar nu si in Faroer, in Sardinia, dar nu in Grecia sau Spania, si in Sicilia dar nu si in Malta.

Distributia in Scandinavia a fost studiata pe parcursul mai multor ani de catre KURTZKE J. K. (1967; 1974; 1975). Zonele cu incidenta ridicata din nord par sa descrie un Fennoscandinavian focus in partea sudica a lacurilor din interiorul Suediei. Acesta este locul de origine a SM la inceputul secolului al 18-lea si s-a raspandit de-a lungul tarilor baltice, a nordului Europei si a altor tari (KURTZKE J. K, 1974). In prezent frecventa acestei boli este variabila, iar in unele zone, incidenta SM a scazut, cauzata probabil de efectul de saturare din acele locuri, care a facut obiectul unor intense studii epidemiologice.

In Danemarca, un important studiu a lui KOCH HENRICHSEN si colaboratorii (1994), efectuat intre 1948-l986, a aratat incidente mai scazute, ative cu ratele de incidenta din perioadele anterioare. Ratele de incidenta pe o perioada de trei decenii, din 1950-l980 au fost 5,1 intre 1950-l960; 3,8 intre 1961-l970 si 4,3 intre 1971-l980. Scaderea incidentei intre 1950 si 1960 a depins de rata redusa in populatia de sub 35 ani. Dupa ce s-a facut o corectie pentru impactul investigatiilor de laborator privind perioada de stabilire a diagnosticului, s-a concluzionat ca o schimbare a mediului a determinat frecventa SM in decada de mijloc.

In partea de vest a Norvegiei, incidenta SM probabila sau sigura, pare sa fie instabila. Se modifica de la 1,1 la 100.000 locuitori intre 1953-l957 la 4,9 la 100.000 locuitori intre 1978-l982 si 3,4 la 100.000 locuitori intre 1983-l987 (LARSEN J. P. si colab., 1984; GRONNING M. si colab. 1991; 1994). Un studiu mai recent arata ca incidenta SM, in doua din zonele din nordul extrem al Norvegiei a crescut in ultimii zece ani, dar este inca mai scazuta decat pe coasta de vest si partea de est a Norvegiei (GRONLIE S.A. si colab., 2000).

Intre partile vestice si nordice ale Finlandei s-au evidentiat variatii regionale, in aparitia SM intre 1964-l979 (LAVER K., 1994). Un studiu recent al incidentei cazurilor sigure de SM, dintre 1979-l993 a demonstrat un gradient persistent: incidenta a fost 5,1 la 100.000 locuitori in partea nordica Uusimaa, 11,6 in partea vestica Seinojoki, si 5,2 in zona vecina Vaasa (SUMELAHTI M. L. si colab., 2000).

Aceste rezultate sugereaza ca pe total, diferentele regionale in Finlanda sunt datorate incidentei ridicate a SM in vest (Seinajoki), unde a fost descoperit anterior un cluster familiar execeptional de ridicat (LAVER K., 1994). Mai mult decat atat, prezenta SM este in crestere in partea vestica (Seinajoki) si sudica (Uusimaa), dar nu si in Vaasa, localitate vecina cu Seinajoki (SUMELAHTI M. L. si colab., 2001).

O analiza comprehensiva efectuata in G theborg, Suedia, arata ca diferenta pentru SM probabila si sigura a scazut progresiv, de la o rata stabila la 4,2 la 100.000 locuitori intre 1950-l964, pe durata a cinci ani succesivi, intre 1974-l988 la 2,2 la 100.000 locuitori, pe cand in acesti ani prevalenta a fost stabila (SVENNINGSSON A. si colab., 1990). Cel mai recent studiu efectuat in regiunea Vastebottern, din nordul Suediei, indica o prevalenta onset adjusted crude a SM la 125 la 100.000 locuitori. Prevalenta SM este mai mare decat in rapoartele anterioare din alte zone majore din Scandinavia (SUNDSTROM P. si colab., 2001).

Studii epidemiologice recente confirma frecventa generala ridicata a SM in Regatul Unit al Marii Britanii si cu exceptii notabile, continua sa indice un trend al prevalentei in fiecare din districtele nou investigate. Seria estimarilor punctelor de prevalenta in Tara Galilor in 1985 si 1988 au fost 117 la 100.000 locuitori si respectiv 120 la 100.000 locuitori (HENNESSEY A. si colab., 1989).

SWINGLER R.J. si COMPSTON D.A.S. (1986) au aratat o prevalenta ridicata in Tara Galilor pe o perioada de 50 de ani, reflectand diseminarea bolii pe parcursul timpului, practic in toate regiunile in care au fost efectuate alte studii. Aceste date sunt datorate probabil si unei reduceri stabile a ratei mortalitatii in SM, care a survenit dupa al II-lea razboi mondial, precum si a schimbarilor in definirea, clasificarea, a metodelor de laborator si diagnosticare. Din nefericire, area unora dintre studiile efectuate este foarte dificila, deoarece pana la mijlocul anilor 1980, toate studiile au folosit metoda de clasificare sugerata de catre ALLISON R.S. si MILLARD J.H.D. (1954), pe cand in prezent sunt folosite criteriile lui POSER CM. si colaboratorii (1983) si mai recent criteriile McDONALD W. si colab. (2001). Alte studii arata o diferenta a frecventei SM la nivel national, cu 137 procente a SM mai mult in Scotia decat in Anglia si Tara Galilor (COMPSTON A., 1998).

Un studiu recent efectuat in Tayside Health Board, Scotia, arata o prevalenta similara cu cea gasita in indicatorii din regiunea Grampain, Scotia, dar semnificativ mai ridicata decat estimari mai recente din Anglia si Tara Galilor (FORBES R.B. si colab., 1999). Diferentele metodologice pot fi luate in considerare pentru cele mai multe dintre diferentele raportate dintre nord si sud, cu toate ca dole arata ca SM este mult mai prevalenta in nordul Marii Britanii si in nordul Irlandei decat in Anglia si Tara Galilor. Cele mai multe zone continentale ale Europei par sa fie un amestec format din grupuri etnice distincte, amestecate de secole de miscari populationale, cu rate diferite ale frecventei. Aceasta heterogenie genetica face interpretarea studiilor epidemiologice dificila.

In Saxonia de Sud, Germania, incidenta anuala a crescut de la 2,6 la 100.000 locuitori la 4,6 la 100.000 locuitori, iar prevalenta a crescut de la 51 la 118 la 100.000 locuitori intre 1969 si 1989 (POSER CM.. si colab., 1989). Intr-un studiu recent din Hesse, Germania, prevalenta intre germani a fost de patru ori mai mare decat cea gasita in cadrul altor grupuri etnice rezidente in zona studiata. Este mai probabil ca mostenitorii germani sunt purtatorii unui risc mai ridicat al SM, ativ cu alte populatii de pe continentul European (LAUER K. si colab., 1994).

In vestul Poloniei, prevalenta a scazut de la 43 la 100.000 locuitori intre 1965 si 1981 (WENDER M. si colab., 1985). Alte studii contemporane includ prevalenta estimata la estonieni, rusi si alte nationalitati de 55, 29 si 42 la 100.000 locuitori respectiv, in sudul Estoniei (GROSS K. si colab., 1993).

Franta s-ar putea sa se alature cu timpul regiunilor care au o prevalenta a SM mai scazuta decat s-ar astepta conform situatiei sale geografice in Europa, daca factorii socio-istorici si etnici sunt fara importanta in determinarea distributiei, (COMPSTON A., 1998). Rata prevalentei variaza intre 38 la 100.000 locuitori la 58 la 100.000 locuitori, in conformitate cu diferite studii (CONFAVREUX C. si colab., 1987).

Un studiu recent efectuat in Valladolid, nordul Spaniei, indica tinutul ca avand un risc ridicat pentru SM, cu o prevalenta de peste 50 la 100.000 locuitori (TOLA M.A. si colab., 1999). Aceasta a fost confirmata de un alt studiu efectuat in Insulele Baleare, aratand o rata a prevalentei de 68,6 la 100.000 locuitori si o rata a incidentei de 3,4 la 100.000 locuitori pe an (CASQUERO P. si colab., 2001).

In mod ocazional unele rapoarte indica o incidenta scazuta a SM intre rromi, ativ cu alte populatii albe din Bulgaria, care in concordanta cu literatura este o zona cu prevalenta scazuta. Aceste rapoarte au gasit ca prevalenta SM la rromi este de 19,1 la 100.000 locuitori in prima regiune si de 18,4 in cea de a doua regiune. Acest rezultat sugereaza faptul ca SM este mai putin frecventa la rromi decat la albii care traiesc in aceeasi zona (MILANOV I. si colab., 1999).

In Italia, studiile epidemiologice anterioare au aratat o prevalenta scazuta a SM, osciland intre 4 si 21 de cazuri la 100.000 locuitori, dar studii mai recente au gasit valori intre 39 si 102 cazuri la 100.000 locuitori in diferite zone, venind astfel in sprijinul consideratiei ca in ultimele decenii prevalenta SM a crescut. Aceste date ar putea fi datorate unei reale schimbari sau reflecta imbunatatirea identificarii cazurilor si a diagnozei.

Un studiu asupra prevalentei SM din districtul L Aquila, centrul Italiei, a indicat o rata de 53 la 100.000 locuitori, venind in sprijinul consideratiei ca Italia este o zona in care SM are o prevalenta ridicata (TOTARO R. si colab., 2000).

Incidenta SM gasita intr-un studiu recent efectuat in Bagheria, Sicilia, confirma frecventa ridicata a SM in Sicilia si indica faptul ca SM este distribuita in mod omogen (cel putin in partea de nord si centrala a Siciliei) indiferent de latitudine sau de prezenta dolor dominatiei caracteristicilor normande (SALEMI G. si colab. 2000).

In conformitate cu aceste date, intr-un studiu epidemiologic efectuat in orasul Catania, a fost gasita o rata a prevalentei de 58,5 la 100.000 locuitori si un indice anual de 2,3 la 100.000 locuitori (NICOLETTI A. si colab., 2001). Nu este nici un gradient intre Italia continentala si Sicilia, cu exceptia Sardiniei. Toate studiile descriptive conduse in aceasta insula in ultimele doua decenii arata o dublare a prevalentei si a incidentei SM, in atie cu Italia continentala. Studiile din Sardinia facute pe un esantion reprezentand o cincime din intreaga populatie a Sardiniei (GRANIERI E. si colab., 2000), confirma faptul ca riscul SM este mai ridicat decat in restul Italiei si ca intr-adevar este identic cu indicele de risc gasit in prezent in majoritatea Regatului Unit si a altor parti din nordul Europei.

Sardinia reprezinta o populatie omogena, distincta inca de la separarea grupului caucazian, cu toate ca nu se cunoaste precis arealul preistoric al acestuia. Cel mai recent studiu efectuat in nordul Sardiniei, Sassari, indica o prevalenta de 144,4 la 100.000 locuitori si o notabila crestere a incidentei de-a lungul timpului (PUGLIATTI M. si colab., 2001). Aceste descoperiri demonteaza ipoteza potrivit careia distributia acestei boli nu urmareste gradientul - factor latitudine, atentionand asupra prezumtiei ca frecventa SM in Sardinia este una dintre cele mai ridicate din lume, indicand un Scandinavian focus in SCLEROZA MULTIPLA.

Incidenta si prevalenta SM a fost studiata cu aceeasi asiduitate si in continentele: America de Nord, Australia si Asia. In Statele Unite, Rochester, incidenta SM este de 4,1 la femei si 2,3 la barbati.

In Canada (Winnipeg) 2,7 la femei si 1,8 la barbati; in Australia (Perth), 6,6 la femei si 1,7 la barbati.

Prevalenta in SUA variaza de la 22 la 100.000 locuitori in sud, la 173 la 100.000 locuitori in nord; in Canada 90-200 la 100.000 locuitori, in Australia 36 la 100.000 locuitori in nord si 76 la 100.000 locuitori in sud; in Noua Zeelanda 28 la 100.000 locuitori in nord si 80 la 100.000 locuitori in sud (PASCU I. si BALASA R., 1999).

Factorul genetic are un rol important in aparitia SCLEROZA MULTIPLA. Implicarea acestui factor in aparitia bolii se poate demonstra prin urmatoarele: riscul de a face SM la rudele de gradul I ale pacientilor cu SM este de 20 de ori mai mare fata de populatia generala; la pacinetii cu SM s-a depistat un procent de 10-20% care au bolnav un alt membru de familie; 20-30% dintre gemenii monozigoti dezvolta boala simultan; iar gemenii dizigoti fac boala simultan doar in procent de 2%; nu este nici o diferenta a frecventei SM, intre SM conjugala si SM la populatia generala; riscul de a face SM a unui copil adoptat nu este mai mare ca riscul la populatia generala; rezonanta magnetica nucleara descopera modificari tipice de SM in procent de 10% la rudele de gradul I sanatoase ale bolnavilor de SCLEROZA MULTIPLA. Cu toate acestea factorul genetic si rasial nu pot sa explice singuri diferente de susceptabilitate care exista intre negrii din America de Nord si America de Sud, sau intre negrii africani si cei americani.

In ceea ce priveste asocierea bolii cu antigenele leucocitelor umane H.L.A., se constata un risc crescut de boala la populatia nord europeana ce prezinta antigenele H.LA.-DR2 si DW2. Exista si deosebiri intre formele clinice a SM, in ceea ce priveste asocierea lor cu antigenele leucocitelor umane H.L.A. Astfel, la forma clinica recurent-remitenta intalnim asocierea H.LA.-DR2, la forma clinica primar progresiva H.LA.-DR4 si H.L.A.-DPB1-0501 la forma optico-spinala tip Devic ce apare frecvent la asiatici.

Pe cromozomul 14 au fost localizate genele pentru lanturile grele ale imunoglobulinelor. Nu au fost gasite asocieri constante cu privire la polimorfismul alelelor genelor pentru imunoglobuline si SCLEROZA MULTIPLA.

Variabilitatea acestora poate fi una din cauzele diferentelor etnice privind susceptabilitatea pentru SM (TUTA S., 2002).

Pentru complement ar exista totusi relatii mai stranse, in sensul ca prezenta unor alele nule sau nonfunctionale pentru functia C2 au fost asociate cu SCLEROZA MULTIPLA. TUTA S. (2002) remarca faptul ca doar conditia genetica nu este suficienta pentru declansarea bolii, desi aceasta survine pe un anumit tipar de raspuns imun conditionat genetic, la care se adauga unii factori de mediu.

In ceea ce priveste diferentele legate de sex si varsta, toate studiile avute la indemana demonstreaza o preponderenta a bolii la femei, dar severitatea este mai mare la barbati. Riscul de SM este de doua ori mai mare la femei, mai ales la grupa de varsta sub 40 de ani, dupa aceea tendinta fiind de egalizare a raportului. Varsta de debut este mai mica la femei, la barbati este mai mare, ca si tendinta de evolutie progresiva cu acumulare de handicapuri. Dupa TUTA S. (2002) in general, debutul sub 20 ani este prezent la 5-l0% din pacienti, intre 20-40 ani la 70-80% pacienti, peste 41 ani la 15-25% cazuri. Au fost raportate varste extreme de debut clinic cuprinse intre 11 luni si 72 ani.

Alti autori (HUFSCHMIDT A.; L CKING C.H. 2002) afirma ca prevalenta SM in Europa este intre 30-80 la 100.000 locuitori, ceea ce mi se pare o cifra prea mica. Aceeasi autori afirma ca raportul femei/barbati este de 1,7-l, rudele de gradul I au risc de imbolnavire crescut de 15-25 ori, iar complexul major de histocompatibilitate este: H.LA.-DR2, H.L.A.-DW2, H.L.A.-B7 si H.L.A-A3.

Dupa ROXANA SFRENT - CORNATEANU (2004), SM afecteaza tinerii, debutul fiind la cei cu varste intre 15 si 35 ani (maximum fiind de 50 de ani), iar varful varstei de debut inregistrandu-se la 28-30 ani. Exista si exceptii, reprezentate de cei cu SM primar progresiva, care sunt in mod obisnuit mai varstnici de 35 ani.

SM afecteaza in special albii (mai mult de 90%), in special populatiile din nordul Europei. La asiatici, africani si nativii americani, SM este neobisnuita, in timp ce la afroamericani datele actuale arata o frecventa situata intre cea a albilor si cea a africanilor, sugerand astfel ca amestecarea populatiilor creste riscul SM (DUPONT B., 1976). SM ramane extrem de rara in anumite populatii izolate, cum ar fi inuitii si huterites din Canada si laponii din Finlanda. Aceasta observatie sustine insa si rolul mostenirii genetice.

Studii privind migratia au indicat ca riscul de a dezvolta boala este determinat de mediul din copilarie (inainte de 15 ani). Unul dintre cele mai impresionante studii de acest tip a fost cel in care s-au studiat imigrantii din Indiile de Vest in Londra, la care s-a observat ca, desi ei prezentau un risc de boala redus (provenind dintr-o zona cu incidenta scazuta), copin lor aveau un risc de imbolnavire asemanator cu vecinii lor din Londra (COYLE P.K., 2000).

In Romania se estimeaza ca aceasta boala are o prevalenta de aproximativ 35-40 la 100.000 locuitori, asa cum rezulta dintr-o serie de evaluari epidemiologice efectuate in anii 80, a caror analiza sistematica a fost realizata ultima data in urma cu peste 10 ani de catre Prof. Dr. Stamatoiu si colaboratorii (citat de BAJENARU O. si colab., 2004).

Un studiu epidemiologic efectuat de PETRESCU A. si VERDES FLORICA in 1987 la nivel de tara, arata ca prevalenta SM in Romania este de 25 la 100.000 locuitori.

De atunci nu s-au mai facut cercetari epidemiologice la nivel de tara, ci doar in unele judete. Intr-un studiu din 1994 facut in judetul Mures de catre BECUS T. si POPOVICIU L. se gaseste o prevalenta a SM in acest judet de 20,97 la 100.000 locuitori si mortalitatea 0,86 la 100.000 locuitori. In judetul Mures repartitia pe sexe este de 50, 6% femei si 49,4% barbati. In ceea ce priveste repartitia pe mediul de provenienta a fost gasit 55,04% in mediul urban si 44,96% in mediul rural. Referitor la varsta de debut, BECUS si POPOVICIU au gasit urmatoarele: debut intre 15-l9 ani, 6,20%, intre 20-24 ani 20,15%, intre 25-29 ani, 15,50%, intre 30-34 ani, 24,80%, intre 35-39 ani, 19,37%, intre 40-44 ani, 10,07%, intre 45 49 ani, 3,10%, intre 50-54 ani 0,77%. Deci, iese in evidenta faptul ca varsta predominant afectata este intre 20-40 ani, cu un maxim intre 30-34 ani.

In judetul Arad, HERMANN E. gaseste in 1994 o frecveta pe sexe de 53% femei si 47% barbati. In ceea ce priveste varsta de debut HERMANN E. gaseste debutul pana la 30 de ani 46%, intre 31-40 ani 45%, iar peste 41 ani doar 9%.

Intr-un studiu epidemiologic recent (BOITAN MINERVA, 2003) efectuat in judetul Sibiu se arata ca incidenta SM, in ultimii 5 ani a crescut mult, atingand valori egale sau mai mari decat in zonele cunoscute cu incidenta crescuta din Romania (de la 4,12 la 6,67 la 100000 locuitori). Prevalenta SM in ultimii 5 ani la nivelul judetului Sibiu este urmatoarea: 66,55 la 100.000 locuitori activi in 1997, ea crescand progresiv an de an, ajungand 89,69 in anul 2001.

Intr-un studiu din 1998, (MIHANCEA P., MIHANCEA CRISTINA si MATCAU L.) efectuat in judetul Bihor se observa o prevalenta a SM crescuta in jurul oraselor mari din judet: Oradea, Alesd, Beius si Valea lui Mihai. Se observa deasemenea o predominanta a bolii in zona de deal (podisuri).

O foarte interesanta observatie a fost aceea ca excesul de aluminiu din sol ar favoriza producerea bolii. In acest context putem remarca frecventa crescuta a cazurilor de SM pe cele doua versante ale Muntilor Bihorului, al caror sol este foarte bogat in minereu de aluminiu (MIHANCEA P., 1998).

In ceea ce priveste repartitia pe mediu de provenienta se observa o frecventa sensibil mai crescuta in mediul urban, fata de cel rural, respectiv 58,91% in mediul urban si 41,08% in cel rural. In ceea ce priveste repartitia pe sexe s-a gasit un procent de 56,43% la femei si 43,56% la barbati.

Referitor la profesia bolnavilor cu SM am putea sublinia ca a fost notat la diferite profesii un exces de cazuri. Plecand de la aceasta premiza s-au efectuat cercetari privind repartitia bolii pe profesii ( MIHANCEA P. si colab. 1998). S-au descoperit urmatoarele frecvente in ceea ce priveste profesiile: intelectuali 3,46%, functionari 3,96%, elevi, studenti, profesori 1,48%, cadre medicale 4,95%, muncitori 26,23%, casnice 7,42%, pensionari 42,57% (majoritatea pensionari de boala), agricultori 5,94%, cei care lucreaza in domeniul prestarii de servicii 2,48% si fara ocupatie 1,48%.

In ceea ce priveste varsta de debut a bolii avem: debut pana la 20 ani 8%, intre 20-33 ani 41,66%, intre 34-40 ani 36,8%, intre 41-50 ani 9,68% si peste 50 ani 3,86%. In ceea ce priveste varsta la data ultimei internari, am obtinut urmatoarele: sub 20 ani 1,48%, intre 21-30 ani 16,34%, intre 31-40 ani 36,14%, intre 41-50 ani 33,66%, intre 51-60 ani 11,38%, peste 60 ani 0,99%.

Starea civila a persoanelor din lot a inclus 86,3% casatoriti, 2,97% divortati si un procent destul de ridicat de 10,40% necasatoriti, ceea ce poate demonstra implicatiile sociale ale acestei boli.

Legat de numarul de copii pe care il au bolnavii, se poate observa ca boala nu influenteaza natalitatea, respectiv fertilitatea, persoanele fara nici un copil provenind mai ales din grupul celor necasatoriti. In 28,22% din cazuri bolnavii au un copil, in 28,22% din cazuri doi copii, in 10,89% din cazuri trei copii, in 2,97% din cazuri patru copii, in 0,50% din cazuri 5 copii si un procent de 29,21% sunt fara copii.

In 2002 MIHANCEA P. face un nou studiu epidemiologic al SM in judetul Bihor (dupa 8 ani de la cel din 1994). Prevalenta SM in judetul Bihor creste de la 57 la 63 la 100.000 locuitori, iar prevalenta in municipiul Oradea creste de la 49 la 53 la 100.000 locuitori. In 2002 incidenta SM in judetul Bihor este de 3,7 la 100.000 locuitori.

Repatitia pe grupe de varsta a bolnavilor este: sub 20 ani 4,8%, intre 21-30 ani 22,7%, intre 31-40 ani 38,6%, intre 41-50 ani 26, 3%, intre 51-60 ani 6,7% si peste 60 ani 1,0%.

Distributia in functie de sex este in favoarea femeilor care sunt in procent de 59, 64%, iar barbatii 40,36%.

In ceea ce priveste repartitia pe medii de viata, se remarca un procent mai ridicat al bolnavilor care traiesc in mediul urban, 55,27%, fata de cei care traiesc in mediul rural 44,73%.

Distributia cazurilor in functie de profesie este urmatoarea: pensionari 49,8%, agricultori 7%, muncitori 23,1%, casnice 5,7%, cadre medicale 2,9%,

elevi, profesori, studenti 1,2%, functionari 3%, intelectuali 2,2%, prestatori de servicii 2,7% si fara ocupatie, someri 2,2%.

Starea civila a bolnavilor din lot a inclus 87,25% casatoriti, 3,62% divortati, 8,67% necasatoriti si 0,53% vaduvi.

Legat de numarul de copii pe care il au bolnavii nostri, se poate observa ca in 20,61% din cazuri au un copil, 33,11% din cazuri 2 copii, 10,69% din cazuri trei copii, 2,98% din cazuri 4 copii si 32,10% nu au copii.