SIMPTOME

a sete si neie imperioasa, frecventa de a urina.

a evacuarea de foarte mici cantitati de urina.
a edeme in special a mainilor si picioarelor si tumefiere pufoasa in jurul ochilor.
a gust neplacut in gura si miros al respiratiei asemanator urinei.

a oboseala persistenta sau dispnee de efort.

a scaderea poftei de mancare.

a tensiune arteriala tot mai mare.

a paloare a pielii.

a piele foarte uscata, cu mancarimi persistente.

a la copii: oboseala si somnolenta crescuta, scaderea poftei de mancare, eventual intarziere a cresterii.

Chemati medicul daca:
a prezentati oricare dintre simptomele enumerate mai sus. Desi oricare dintre ele poate indica si alta afectiune, fiecare este un semn de avertizare al afectiunilor rinichilor, care pot ameninta viata. Consultati fara intarziere medicul.
Rinichii, doua organe de marimea pumnului, situate de fiecare parte a coloanei vertebrale, imediat deasupra liniei taliei, indeplinesc un rol vital. Ei curata sangele prin indepartarea reziduurilor si excesului de lichide, mentinand un echilibru sanatos intre diferitele substante chimice ale corpului si contribuie la reglarea tensiunii arteriale.
Cand rinichii se imbolnavesc sau sunt lezati, ei pot sa-si piarda brusc sau treptat capacitatea de a indeplini aceste functii vitale. Produsele reziduale si lichidul in exces se acumuleaza atunci in organism, procand diferite simptome, in special edeme ale mainilor si picioarelor, dispnee de efort si necesitate imperioasa de a urina frecvent. Daca nu sunt tratati, rinichii afectati pot, in cele din urma, sa-si intrerupa functionarea. Pierderea functiei rinichilor este o stare foarte grava, potential mortala.

CAUZE
Bolile rinichilor se clasifica in acute (cand pierderea functiei apare brusc) si cronice (cand deteriorarea are loc treptat, uneori pe o perioada de mai multi ani). Forma cronica poate fi deosebit de insidioasa: ea poate sa nu manifeste nici un simptom pana cand nu au avut loc distrugeri considerabile si deseori ireparabile.
Cauzele afectiunilor cronice ale rinichilor suni deseori dificil de silit. Majoritatea sunt rezultatul altor boli sau conditii, cum ar fi diabetul, hipertensiunea sau ateroscleroza - toate impiedicand fluxul de sange din rinichi. Lupusul si alte boli ale sistemului imun care afecteaza vasele sangvine pot, de asemenea, declansa afectiuni renale procand inflamatia rinichilor.
Unele boli cronice ale rinichilor, dintre care de remarcat este boala renala polichistica (in care se formeaza chisturi in rinichi), sunt mostenite. Altele sunt congenitale - rezultat al unui tip oarecare de obstructie sau malformatie a tractului urinar cu care s-a nascut persoana si care o predispune la infectii si boli ale rinichilor.
Bolile cronice ale rinichilor pot fi determinate si de expunerea indelungata la substante chimice toxice sau medicamente, inclusiv anumite droguri, de exemplu heroina. Cercetatorii banuiesc si ca vitamina D in cantitati excesive si proteinele, mai ales in dieta celor varstnici sau foarte bolnavi, pot afecta rinichii. Dar, in multe cazuri cronice, cauza exacta ramane necunoscuta.
Afectiunile acute ale rinichilor pol sa apara in cateva zile dupa debutul oricarei stari care reduce brusc si dramatic fluxul de sange spre rinichi. Cateva exemple sunt atacul de cord, leziunile traumatice de tipul celor dintr-un accident de automobil, o infectie grava sau o reactie toxica la un medicament.
Inhalarea sau inghitirea anumitor toxine, printre care alcoolul metilic, tetraclorura de carbon, antigelul si ciupercile otravitoare, pot proca, de asemenea, disfunctia brusca a rinichilor. Alergatorii de maraton si alti atleti de rezistenta care nu beau suficiente lichide in timpul competitiilor de lunga distanta pot suferi de insuficienta acuta a rinichilor datorita unei descompuneri bruste a tesutului muscular care elibereaza o substanta chimica numita mioglobina ce poate leza rinichii.

PROCEDEE DE TESTARE Sl DIAGNOSTIC

Pentru diagnostic, medicul va va supune unor teste ale sangelui si urinei si, daca rinichii, dumneaastra o pot tolera, unei investigatii cu raze X, numita urografie intravenoasa, care-i vizualizeaza. Daca diagnosticul ramane neclar, medicul poate practica si o punctie-biopsie, utilizand un dispozitiv special cu ac pentru a extrage o mica proba de tesut renal in vederea examinarii microscopice.

TRATAMENT
Afectiunile rinichilor sunt stari periculoase pentru viata si necesita ingrijiri medicale. Tratamentele alternative pot fi utilizate pentru suplimentarea acestor ingrijiri, dar inainte de a le incerca trebuie sa le discutati in amanunt cu medicul dumneaastra.
Medicamentele, in special cele care controleaza diabetul si hipertensiunea, pot uneori ajuta incetinirea progresului afectiunilor cronice ale rinichilor. Unii practicieni au descoperit ca anumite diete restrictive sunt utile, mai ales daca afectiunea este surprinsa din timp. Dar, daca aceste masuri dau gres si rinichii se deterioreaza pana la punctul in care nu mai pot functiona deloc, exista doar doua tratamente: dializa (in care dispozitive artificiale curata sangele de produsii reziduali) sau transtul de rinichi.

MEDICINA CONVENTIONALA
Daca sunteti diagnosticat cu una sau mai multe forme grave de boli renale, medicul va poate prescrie mai multe medicatii. Deoarece hipertensiunea arteriala este si cauza si simptom al afectiunii, veti primi probabil o reteta pentru inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (ECA) pentru a micsora viteza lezarii rinichilor sau un diuretic pentru a mentine tensiunea arteriala scazuta. Pentru a echilibra substantele chimice din organism, care pot suferi variatii periculoase cand rinichii nu functioneaza corect, puteti primi si medicamente de tipul polistiren-sulfonatului de sodiu care micsoreaza nivelul potasiului si nitra-tului de calciu care blocheaza absorbtia de fosfor a stomacului.
Daca un test sangvin reveleaza un nivel scazut al globulelor rosii, medicul poate prescrie o medi-catie cu suplimente de fier pentru a reface depozitele organismului de eritropoielina, o substanta naturala cu rol in sinteza sangelui. Medicul va poate, de asemenea, recomanda sa luati suplimente de calciu pentru a impiedica rarefierea oaselor, un efect secundar ocazional al afectiunilor cronice ale rinichilor. Deoarece multe medicamente sunt eliminate prin rinichi, va trebui sa consultati medicul inainte de a lua orice medicamente eliberate fara indicatie medicala. se poate spune sa evitati ibuprofenul si paracetamolul, care au fost implicate ca posibili factori contribuind la afectarea rinichilor.
Desi abordarea ramane controversata in cercurile medicale, un numar tot mai mare de medici incurajeaza azi modificarea dietei pentru controlul afectiunilor renale cronice. { Alimentatie si dieta.) Unele studii au aratat ca aderenta rigida la o dieta care limiteaza drastic proteinele poate intarzia sau chiar impiedica continuarea deteriorarii rinichilor. Aceasta este adevarat mai ales pentru persoanele avand afectiuni ale rinichilor ca urmare a diabetului. Studiile au aratat ca diabeticii care urmeaza o dieta ce le mentine nivelul glucozei in limite restranse isi pot incetini progresiunea bolii renale.
Tratamentul prin dializa, care utilizeaza dispozitive artificiale pentru indeplinirea functiilor rinichilor, este necesar in cazurile cu afectiuni renale avansate. Astazi se utilizeaza mai frecvent doua tipuri de dializa. Hemodializa apeleaza la un filtru mecanic pentru curatarea sangelui. Un chirurg imteaza un sunt, un mic tub care conecteaza o artera si o vena, la o mana sau la un picior al pacientului. De mai multe ori pe saptamana, timp de trei sau patru ore de fiecare data, un alt tub este conectat la sunt si sangele pacientului este pompat in afara corpului in hemodia-lizor si apoi pompat inapoi.
O alta metoda, numita dializa peritoneala, utilizeaza membrana peritoneala - care are multe dintre caracteristicile peritoncului -pentru a ajuta curatarea sangelui. Un tub de plastic este imtat chirurgical in abdomenul pacientului. Apoi, la fiecare tratament, un lichid numit dializat este infuzat prin tub in abdomen. Deseuri le transportate de sangele care circula prin vasele mici din membrana peritoneala sunt (Mirate in dializat, care este drenat in exterior dupa cateva ore. Acest proces este repetat de 3-5 ori pe zi. Cat timp lichidul se afla in abdomen, pacientul poate sa-si continue activitatile zilnice normale.
Ambele tipuri de dializa prezinta complicatii potentiale si riscuri, in special cel de infectie. Stresul de a fi neit sa te supui, in mod continuu, procedurii poate, de asemenea, sa marcheze echilibrul emotional al pacientului. Din aceste motive, persoanele cu boli renale avansate opteaza frecvent pentru transtul de rinichi. Noile medicamentele anti-rejet si ameliorarea ingrijirilor postoperatorii au marit mult indicele de succes al acestor interventii chirurgicale. Astazi, indicele de supravietuire la trei ani pentru pacientii care primesc un rinichi de la o ruda in viata este de circa 75%; pentru cei al caror rinichi transtat provine de la un donator neinrudit decedat, indicele este de circa 60%.
Nu orice persoana cu o afectiune renala poate candida la transt; un pacient poate avea o afectiune de fond sau un alt factor medical care nu permite o astfel de operatie.
MEDICINA ALTERNATIVA
Deoarece afectiunile rinichilor sunt boli grave, ar trebui sa incercati terapii alternative numai dupa ce le-ati discutat cu medicul dumneaastra.
PLANTE CHINEZESTI
Practicienii medianei chinezesti traditionale utilizeaza mai multe te in tratamentul tulburarilor renale. Trebuie insa sa va consultati intotdeauna medicul inainte de a urma sfatul unui fitoterapeut sau de a inghiti vreun remediu vegetal, deoarece multe dintre te pot fi nocive pentru rinichi.
HOMEOPATIE
Remediile homeopale sunt, in general, nepri-mejdioase pentru tratamentul afectiunilor cronice ale rinichiului. Cu loate acestea, remediile trebuie prescrise de un practician care sa cunoasca atat medicina conventionala, cat si pe cea alternativa si nu trebuie utilizate niciodata ca inlocuitor al medicinei conventionale.

ALIMENTATIE Sl DIETA

O dieta speciala de restrictie poate micsora efortul depus de rinichii afectati, mentine lichidele si substantele chimice ale organismului in echilibru si pareaza acumularea de deseuri in corp. Desi astfel de diete trebuie adaptate in mod specific neilor individuale ale fiecarui pacient, toate incorporeaza in mod tipic urmatoarele restrictii generale:
a proteine: nu mai mult de 1 gram pe kilogram de greutate corporala si pe zi.
a potasiu: nu mai mult de 2 grame pe zi.
a fosfor: nu mai mult de 1 gram pe zi (de obicei, se realizeaza prin respectarea restrictiilor de proteine).
a sodiu: in cazurile de afectiuni renale avansate, nu mai mult de 2 grame pe zi.
Suplimentele de calciu (1 500 mg pe zi) sunt recomandate frecvent pentru a contracara rarefierea oaselor care insoteste deseori afectiunile renale.

SUBSTANTE CHIMICE CARE POT AFECTA RINICHIUL

Mai multe substante chimice care se gasesc uzual in produse de gospodarie au fost puse in legatura atat cu afectiunile renale acute, cat si cu cele cronice. Citind cu atentie etichetele produselor si luandu-va cateva precautii simple, va puteti limita expunerea la aceste toxine periculoase.
Cadmiul. Acest metal rar care se gaseste in natura este utilizat in fabricarea unor pesticide, pneuri de cauciuc, mase plastice, psele si alte produse. Datorita utilizarii sale industriale, el se gaseste acum frecvent in apa si alimente. Unele precautii:
a Limitati-va consumul de alimente cu nivel mare de cadmiu, dintre care mai ales produsele din ficat si rinichi, platica, midiile, stridiile si alte scoici si legumele care au crescut cu fertilizatori din malul apelor de canalizare.
a Verificati ca orice psele, coloranti sau lacuri ceramice pe care le utilizati pentru proiecte artistice sau alte lucrari sa nu contina cadmiu.
a Nu utilizati vase de bucatarie sau servicii de masa vechi; ele pot contine pigmenti pe baza de cadmiu.

a Evitati fumul de tutun.

Tetraclorura de carbon (tetraclorura de metan; tetraclormetanul; perclorometanul). Tetraclorura de carbon, un lichid incolor, transparent, cu un miros eterat, era un solvent utilizat frecvent in gospodarie mai demult, pana cand s-a pus problema toxicitatii sale. Pentru a-l evita:
a Aruncati din casa orice sticle sau alte recipiente vechi cu produse de curatare in timpul urmatoarului program comunitar de strangere a deseurilor periculoase.

a Utilizati un filtru de carbon la robinete pentru a elimina substanta din apa de baut si de gatit.
Cloroformul (triclormetanul; clorura de me-tenil; triclorura de metan; triclorura metilica; tri-clorura de formil). Aceasta substanta cu miros si gust dulceag se gaseste in apa de baut ca produs secundar al clorurarii si in aer ca urmare a poluarii industriale si a traficului auto. Cloroformul este, de asemenea, utilizat in cotinuare ca ingredient in siropuri de tuse, paste de dinti, pomezi, adezivi, pesticide si alte produse pentru consumatori. Pentru a-l evita:
a Asigurati-va o buna ventilare a cabinei de dus. Cloroformul se evapora din apa clorurata fierbinte si nivelul sau poate creste rapid intr-o camera inchisa de dus.
a Pentru a reduce mai mult expunerea dumneaastra la cloroform in timpul dusului, puneti un filtru de carbon activ pe teava de apa rece care intra in instalatia de incalzire a apei.
a Cititi cu atentie etichetele diverselor produse si fiti extrem de precaut cand utili/ati orice produs care are printre ingrediente cloroform.
Etilen glicolul (1,2-dihidroxietan; 1,2-etandiol; alcool etilenic; etilen dihidrat). Aceasta substanta limpede, dulceaga, se gaseste in primul rand in antigelul si lichidul de frana al autovehiculelor si in produsele cosmetice, mai ales in cele cu textura cremoasa. Pentru a-l evita:
a Cititi cu atentie etichetele cosmeticelor; evitati-le pe cele continand substanta.
a Nu permiteti copiilor, care sunt uneori atrasi de gustul dulce al produselor continand etilen glicol, sa se joace in garaje sau in alte zone unde sunt pastrate masini si produse aferente masinilor. Curatati cu promptitudine orice lichide care se scurg din masina dumneaastra.
Acidul oxalic (acid etan dioic; acid oxalic dihidrat). Utilizat sub forma de pulbere sau de lichid, acidul oxalic se gaseste in unele produse casnice de curatare de mare randament. Un numar de produse cosmetice pentru pistrui si de albire a pielii contin aceasta substanta chimica. Se gaseste, de asemenea, in frunzele anumitor te. Pentru a-l evita:
a Cititi cu atentie etichetele produselor de curatare si lacurilor casnice; evitati-lc pe cele continand acid oxalic.
a Nu utilizati nici un agent inalbitor pentru piele care contine substanta.
a Nu mancati niciodata frunze de revent (rabarba), care contin acid oxalic in concentratii mari.
Tetracloroctilcnul (PCE; diclorura de carbon; percloroetilen; PERC; 1,1,2,2-tetracloroetilenul). Acest lichid incolor, greu, este cea mai larg utilizata substanta chimica de curatare uscata in Statele Unite. Unele precautii:
a Tineti geamurile masinii deschise cand aduceti acasa hainele de la curatare uscata.
a Ventilati hainele dupa curatare uscata, afara sau intr-un loc bine aerisit, timp de minim sase ore inainte de a le aduce inauntru.
a Ventilati sacii de dormit dupa curatare uscata, timp de mai multe zile inainte de a-i utiliza.
a Evitati produsele pentru scoaterea petelor, pentru curatarea coarelor si tapiteriei si pentru indepartarea pselelor care contin telracloroetilen.