ETIOLOGIE Bonvliti burgdorferi, o spiroeheta care necesita conditii speciale de dezltare, este agentul cauzal al bolii Lyme.
EPIDEMIOLOGIE Boala I v mc este b boala transmisa de capuse; distributia bolii este paralela cu raspindirea geografica a anumitor capuse ixodide. Principalele arii de raspindirc a bolii sini nord-estul Statelor Unite si Wis-consin si Minnesota in estul mijlociu. In aceste regiuni, vectorul principal este capusa Ixodes Jammini: in aceste arii. 20% dintre capuse sint infectate cu B btrrgdorferi. Boala Lyme apare si in vestul Statelor Unite. in Europa, Asia si Australia. Capusele au diferite gazde animale: gazda capusei /. dam-mini imature este soarecele eu picioare albe. iar gazda formei adulte este caprioara cu coada alba. Incidenta maxima a bolii este in cursul lunilor de vara. cu > I 000 de cazuri in Statele Unite in fiecare vara.
MANIFESTARI CLINICE Infectia precoce: Stadiul 1 (localizat) Localizarea principala a infectiei in stadiul l este pielea, cu aparitia critemului migrans (EM). Dupa o perioada de incubatie de 3 --32 zile. LM debuteaza de obicei ca o macula sau papula rosie la locul intepaturii. Leziunea se extinde, fonnind o leziune mai mare, inelara, adeseori cu o limita exterioara rosu-stralucitoarc si o zona centrala partial curata. Capusele ixodide sint atit de mici, incit majoritatea pacientilor nu observa capusa care a produs intepatura initiala. Leziunea este calda, dar de obicei nu esle dureroasa. Aproximativ 25% dintre pacienti nu au EM.
Infectia precoce: Stadiul 2 (diseminat) in citeva zile de la debutul EM, microorganismul disemineaza hematogen. Leziunile cutanate inelare secundare au un aspect similar celor primare, si se insotesc adeseori de
cefalee severa, redoare moderala a cefei, febra, frisoane, dureri musculoschelctice migratorii, artralgii. stare generala profund alterata si fatigabilitale. Aceste simplome dispar de obicei in citeva saptamini, chiar si in lipsa tratamentului. Dupa citeva saplamini sau luni. aproximativ 15% dintre pacienti acuza
tulburari neurologice. Manifestarile neurologice pot fi: meningita, encefalita insidioasa,
nevrita craniana (inclusiv
paralizie faciala), radiculoneuropatie motorie sau senzitiva, mononeurita multiplex, coree. miclita. oricare dintre acestea pulind aparea singure sau in combinatie. LCR prezinta pleiocitoza limfocilara(in jur de 100 celule ml), adesea cu nivele crescute de
proteine si nivele normale sau usor scazute de glucoza. Modificarile neurologice precoce se vindeca complet in citeva luni. dar mai tirziu poate aparea boala neurologica cronica. La aproximativ 8% dintre pacienti apar. la cileva saptamini do la ciobului bolii, modificari cardiace. Cea mai frecventa' tulburare csle blocul alriovcnlricular de grade variabile. Unii pacienti dezlta miopericardila. Ca si modificarile neurologice precoce, afectarea cardiaca se vindeca de obicei, dar poale recidiva. Durerile musculoschelciice sini frecvente in stadiul 2. cu dureri migratorii la nivelul articulatiilor, lonJoanclor. burselor, muschilor sau oaselor. Iara marirea de lum a articulatiilor.
Infectia tardiva: Stadiul 3 (persistent) La cileva luni de la debutul infectiei, aproximativ 60% dintre pacientii nelraiali din Statele Unite prezenta artrita, sub forma tipica a unor atacuri intermitente de
artrita oligoarticulara a articulatiilor mari, in special u genunchilor, care durea/a de la cileva sapla-mini la citeva luni. Majoritatea pacientilor prezinta din ce in ce mai putine atacuri cu fiecare an, dar un numar mic dintre acestia fac artrita cronica a unuia sau ambilor genunchi, cu erodarea cartilajelor si oaselor. Mai rar. la citeva luni pina la eitiva ani de la infectia initiala, poale aparea afectarea cronica neurologica sau cutanata.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul do boala Lyme se sileste prin recunosterea loului clinic caracteristic, cu confirmare serologica. La eiteva saptamini dupa infectare, majoritatea pacienti lor dezlta un raspuns imunologic activ la B. hurgdoferi, decelabil prin ELISA. Reactia Western poate fi utila in depistarea rezultatelor ELISA Fals-pozitive. Pacientii cu boala Lyme in antecedente ramin adesea serologic pozitivi, coca ce poate crea confuzii in cazul in care acestia fac o alta boala cu manifestari similare. Pentru unii pacienti, cu simptomatologie articulara sau neurologica activa, se poate folosi o tehnica proliferati va de demonstrare a raspunsului imun celular la spirocheta. in cazul in care un tratament antibiotic instituit precoce impiedica pozitivarca testului ELISA.
TRATAMENT
Boala Lyme in stadii precoce poate fi tratata cu doxiciclina 100 mg bid p.o. sau amoxicilina 500 mg qid p.o. La pacientii cu
alergie la penicilina, cefuroximul 500 mg bid p.o.. pare a fi hi fel de eficace. Eritromi-cina, 250 mg qid p.o. este mai putin eficace, dar poate fi folosita la pacientii alergici la alte antibiotice. Durata tratamentului este de 10 zile, pentru boala limitata la piele si de 20-30 de zile pentru infectia diseminata. Aproximativ 15% dintre pacienti dezlta o reactie de tip Jarisch-Herxheimer in cursul primelor 24 de ore de tratament. Una dintre schemele de antibioterapie orala, administrata timp de 30 de zile, poate fi folosita si in tratamentul artritei Lyme. Pentru manifestarile neurologice, cu posibila exceptie a paraliziei faciale ca manifestare unica, pare a li necesara terapia cu antibiotice parcnteralc. Ceftriaxon 2 g i.v. qd este cel mai frecvent utilizat, dar
penicilina G, 20 milioane unitati qd in prize administrate q4 6h, este de asemenea eficace. Durata tratamentului este de 30 de zile. La pacientii cu bloc atrioventricular de grad inalt sau cu intervalul PR > 0,3 s, se recomanda administrarea inlravenoasa de ceftriaxon sau penicilina in aceleasi doze, timp de minimum 10 zile. Deoarece riscul de a dezlta boala Lyme dupa o intepatura de capusa este atii de mic. nu este recomandabil tratamentul antibiotic de rutina dupa fiecare intapatura de capusa.
