Prevenirea
Prevenirea cancerului consta in limitarea expunerii la factorii de risc, ceea ce determina reducerea frecventei acestei boli.

Alimentatia joaca un rol in prevenirea cancerelor. Legumele bogate in tamina A sau in fibre au un efect protector.

Prevenirea cancerului poate li indiduala sau colectiva, cu punerea in practica a unei reglementari si a masurilor de informare.

PREVENIREA LA NIVEL DE INDIVID

Prevenirea indiduala se bazeaza pe modificarea modului de ata si a comportamentului fata de factorii de risc cei mai frecvent intalniti. intr-adevar acestia din urma, in special tutunul, alcoolul si alimentatia, suni implicati in mai mult de 80% dintre cancere. Cancerele ce apar ca urmare a poluarii sau a unei expuneri profesionale sunt estimate la 10%, iar cancerele legate de factori ereditari sunt putin numeroase. Fumatul este responsabil de mai mult de 90% dintre cancerele bronho-pulmonare, aceasta afectiune constituind prima cauza de mortalitate in lume. Prevenirea consta, foarte simplu, in a eta fumatul. Exista numeroase metode pentru a va lasa de fumat. Nu trebuie sa ezitati a-i cere sfatul medicului dumneavoastra. Nu e niciodata prea tarziu pentru a va lasa de fumat, flecare tigara crescand riscul.

Alcoolul nu e direct cancerigen, dar, asociat cu fumatul, el creste riscul aparitiei cancerelor de la nivelul catatii bucale, galului si esofagului. Majoritatea dintre acestea se observa la persoanele consumatoare de alcool si tutun.

Alimentatia bogata in grasimi saturate (de origine animala, in primul rind: carne si produse lactate) si in proteine si saraca in fibre creste riscul pentru cancerele digestive (stomac, colon si rect); de asemenea, creste si riscul pentru cancerul de san, uter si prostata. Prevenirea consta deci in reechilibrarea alimentatiei prin diminuarea consumului de carne si grasimi animale in favoarea pestelui si grasimilor vegetale.

PREVENIREA COLECTIVA
Prevenirea colectiva se bazeaza pe punerea in practica a masurilor de reglementare administrativa ce zeaza reducerea poluarii atmosferice. Frecventa cancerelor profesionale poate fi redusa printro protectie mai buna a muncitorilor expusi la azbest, la radiatii ionizante, la coloranti aromatici, la pulberile de lemne exotice etc. Acesti factori de risc profesionali sunt implicati in 2 pina la 5% dintre cancere. Se duc campanii de informare si educare ce se adreseaza in special tinerilor cu prire la recomandarile importante de igiena, pentru protejarea impotriva cancerului. Lupta impotriva fumatului si a alcoolismului ramane prioritara in prevenirea cancerului. Ea justifica luarea de masuri la nivelul colectitatii fara a putea inlocui componenta deciziei indiduale care e esentiala in acest domeniu.

Depistarea

Depistarea cancerului consta in detectarea printr-un examen sistematic a starilor precanceroasc, inaintea aparitiei primelor simptome, pentru a impiedica dezvoltarea bolii.
Aportul de paine, fecule si legume bogate in fibre trebuie sa fie suficient.
Depistarea are ca obiectiv tratarea cancerelor intr-un stadiu precoce, crescand astfel pro-centul de ndecare.
Aportul de paine, fecule si legume bogate in fibre trebuie sa fie suficient.
Depistarea are ca obiectiv tratarea cancerelor intr-un stadiu precoce, crescand astfel pro-centul de ndecare.

DIVERSE FORME DE DEPISTARE
Depistarea indiduala apartine medicului generalist sau specialist. Mai rar ea este solicitata de indidul insusi, atunci cand acesta sufera de o boala ce poate degenera in cancer sau alunei cand face parte dintr-o familie in care mai multi membri au avut cancere (canecre de san sau de colon, de exemplu). Depistarea in masa (cum este depistarea cancerului de san, printr-o mamografie) se adreseaza unei populatii care cuprinde mai multe mii de indizi (populatie expusa la anumiti factori de risc sau nu). Aceasta depistare are nevoie de un program presilit, de un buget si de mijloacele de realizare ce apar|in domeniului sanatatii publice.

MIJLOACELE DE DEPISTARE

Exista diferite mijloace de depistare adaptaie fiecarui tip de cancer. Aceste mijloace sunt clinice (autoexaminarc sau examinare clinica), radiologice (mamografie), endoscopice (co-lonoscopie) si anatomopatolo-gice (frotiu cerco-vaginal).

Cancerul de col uterin.
Este depistat prin trotiul cerco-vaginal, care este un examen simplu si nedureros. incepand cu primele raporturi sexuale, se preconizeaza doua examene la interval de 1 an, apoi un examen la fiecare 3 ani in ab>senta modificarilor pana la varsta de 65 de ani.

Cancerul de san.

Este depistai printr-o radiografie de san (mamografie). Aceasta trebuie efectuata la fiecare 2 sau 3 ani incepand cu varsta de 50 de ani si mai devreme in caz de risc familial. Se estimeaza o reducere cu 30% a mortalitatii datorate cancerului de san, prin punerea in practica a acestei metode de depistare precoce.
Depistarea prin palparea sau autopalparea sanilor a unei tumori este considerata in prezent prea intarziata.

Cancerul colorectal.

Este depistat prin cercetarea prezentei sangelui in scaun. In caz de rezultat pozitiv, se practica un examen endoscopic pentru a confirma sau nu prezenta unui cancer sau a unor leziuni precanceroase (polipi).

Cancerul pulmonar
Poate fi depistat prin radiografii toracice, dar acest tip de depistare n-a crescut sansele de ndecare, in consecinta profilaxia primara prin renuntarea la fumat este prioritara.