Predispozitia la cancer si riscul crescut, legat de anumite localizari ale sale, unele tributare ereditatii, iar altele dobandite pe parcursul vietii, au posibilitatea, deseori, de a fi evidentiate prin examen de laborator, in cea mai mare parte prin markeri genetici.
Dodind aceasta susceptibilitate de a face cancer (uneori, inca din timpul sarcinii), decelarea acestui risc face ca unele grupe de populatie, potential expuse, sa fie, desigur, mai bine cunoscute stiintific si supragheate medical (prentie, tratament).

Frecnta grupelor de populatie amintite (cu riscul de a face cancer) este, desigur, cu mult mai mare decat cea pe care o putem cunoaste astazi sau, cel putin, decat cea pe care o putem contura.

Prin markeri s-a pus in evidenta si un important numar de corespondenti biochimici celulari, legat de cancer, dar intr-un procent inca departe de ceea ce exista in realitate.
In plus, este posibil in prezent de a gasi si alte corelatii de interdependenta a unor gene din nucleu cu continutul biochimic posibil modificat din citoplasma, mai ales proteic-enzimatic si chiar cel din sectorul extracelular, interdependenta care poate interni in marirea acestui proces de risc.
Desigur, este de dorit si necesar ca in cercetarea stiintifica sa se gaseasca unele componente biologice (biochimice sau biofizice), mai ales din domeniul alimentar, cu rolul de a diminua acest risc sau de a-l contracara in totalitate.
Daca facem o mica trecere in revista a patogenezei bolii canceroase, consecinta a acestor modificari legate de activitatea perturbata sau alterata in structura unor gene, ne dam seama de importanta cunoasterii acestor entitatii si stari de boala determinate genetic.
De exemplu: numai in cancerul colo-rectal se cunosc o multitudine de boli sau sindroame de origine genetica cu risc crescut, ce predispun si se pot complica cu aceasta localizare (adenopolipota familiala, poHpo^a junila, sindromul Gardner, sindromul Pent^Jegber, sindromul Turnot, sindromul Lynch, maladia lui Cbron), unde sunt o serie de modificari morfopatologice, consecinte ale unor dezordini genetice.
Prezenta acestor defectiuni biologice transmisibile in grupele de populatie este mult mai marc, ea cuprinzand persoane aparent normale, cum este cazul in cancerul familial (ex.: cancerul sanului) .
Toate acestea ar fi mai bine identificate cantitativ prin punerea la punct a unor teste de descoperire in masa, cum este cel al producerii de aberatii cromozomiale la radiatiile X a fibroblastilor in stadiul G2 al ciclului celular.

Aceste aberatii gasite la celulele tumorale sunt prezente si la o serie de boli si sindroame cu dezordini genetice, ce predispun la un inalt risc in cancer (ex.:atoxia telangectosia, anemia Fanconi, sindromul Bloom, sindromul "displastic nevos", sindromul Sudner), desigur, aceste aspecte fiind favorabile impunerii unei supragheri reale a acestor grupe de populatii, cu un inalt risc in aparitia si frecnta cancerului.