Sunt din ce in ce mai multi pacienti care traiesc avand un cancer de mai multi ani, a carui evolutie este oprita sau, cel putin, destul de incetinita pentru a indeparta orice pericol pe termen mediu.

In prezent nu se mai considera a fi suficienta doar ndecarea cancerului. Pe perioada tratamentului trebuie asigurata calitatea etii bolnavului la cel mai inalt nivel posibil, sustinandu-i moralul.

DESCOPERIREA DIAGNOSTICULUI
Descoperirea diagnosticului de cancer determina intotdeauna la pacienti o stare de anxietate intensa. In functie de indid, ea e mai mult sau mai putin profunda si exteriorizata. Anxietatea poate fi amplificata prin contactul cu un apropiat care a trecut prin experienta unui cancer, prin dereglarea etii de familie si a celei profesionale si prin punerea sub semnul intrebarii a proiectelor personale. Ba e legata de asemenea de teama fata de tratamente si spitalizari. Medicul curant e deseori cel mai in masura sa poata cunoaste personalitatea bolnavului si pe cea a apropiatilor acestuia si sa comunice adevarul in termenii potriti fiecarui caz. Pacientul are in general un comportament pe care nu-l pot prevedea nici anturajul si nici medicul sau. Cel mai adesea el este gata sa se lupte. Are incredere in personalul medical de ingrijire si in medicii care il trateaza. El asteapta de la acestia un dialog sincer si raspunsuri directe la intrebarile sale. Fiecare persoana are o anumita nevoie de informare, care variaza in functie de filozofia proprie de ata si de capacitatea sa de reactie.

PERIOADA TRATAMENTULUI

Oricare ar li lipul de tratament silii de echipa medicala, el trebuie explicat de medic in termeni clari, pe intelesul bolnavului.
Tratamentul poate consta clin asocierea simultana sau succesiva a interventiei chirurgicale, a radioterapiei, a chimioterapie], a imunoterapiei sau a hormonoterapiei. Pacientul trebuie informat asupra diverselor tipuri de tratamente. Spitalizarea este obligatorie in cazul interventiei chirurgicale sau alunei cand tratamentul presupune o tehnica speciala sau o supraveghere stricta. Ea este necesara in aceeasi masura in situatia in care o complicatie arc nevoie de ingrijiri de urgenta si atunci cand starea generala a pacientului face imposibila mentinerea acestuia la domiciliu sau cand conditiile de ata si absenta anturajului nu o permit.

Tratamentele sunt efectuate din ce in ce mai mult prin spitalizarea de zi, neimpunand pacientului decat prezenta pe durata a catorva ore la spital sau prin spitalizare la domiciliu, daca starea clinica a pacientului si conditiile sale de ata o permit.In aceasta situatie membrii echipei medicale si anume medicul curant, personalul de ingrijire la domiciliu si medicul specialist sunt in contact permanent. Spitalizarea la domiciliu nu este posibila decat cu acordul persoanei bolnave si a medicului ei curant. Spitalizarile de zi sau cele de la domiciliu au rolul de a eta o ruptura deseori dificila pentru pacient de mediul sau familial. O astfel de abordare este esentiala pe psihologic si trebuie propusa pacientului intotdeauna daca e posibil. Cand tratamentele specifice anti-canceroase den ineficace, este posibila ameliorarea confortului fizic si psihic al bolnavului, respectandu-i acestuia demnitatea si solicitarea de sustinere. Aceste tratamente pot (i urmate de bolnav la domiciliu, daca anturajul familial poale sai asigure acestuia sustinerea fizica si psihica si daca medicul si personalul de ingrijire garanteaza coordonarea ingrijirilor.

RECIDIVA
Recidiva este un eveniment dificil de suportat de catre bolnav. Ea este perceputa ca o injustitie. Nu anxietatea la aflarea diagnosticului si teama fata de tratamente sunt elementele care predomina, ci deseori revolta sau disperarea. O recidiva e cu atat mai greu acceptata cu cat a fost mai lung intervalul de securitate derulat de la diagnosticul initial. Cu toate acestea, majoritatea pacientilor fac fata cu demnitate si curaj si accepta sa reia lupta impreuna cu echipa medicala. Ei nu asteapta nici mila, nici solicitudine, dar solicita o ingrijire fara greseala.

SUPRAVEGHEREA
Dupa un tratament mai mult sau mai putin indelungat si dupa ndecare este intotdeauna necesara o supraveghere pentru a evalua consecintele diverselor tratamente efectuate, pentru a usura reintoarcerea la ata normala a pacientului si pentru a depista cat mai din timp o eventuala recidiva. Supravegherea trebuie perceputa sub forma unei asigurari suplimentare si nu ca o sursa de anxietate sau de fobie a "recidivei". Ea este variabila in functie de fiecare tip de cancer, de evolutia acestuia si de riscurile mai mult sau mai putin importante de recidiva. Ea consta din examen clinic si examene paraclinice. Aceasta supraveghere se face regulat de doua sau trei ori pe an, in primii ani dupa ndecare, iar apoi anual sau la fiecare doi ani.