SIMPTOME
Retineti ca afectiunea cu deficit de atentie (ADA) este deseori gresit diagnosticata. Deoarece foarte multe dintre simptomele ei sunt legate de stadiile dezvoltarii copiilor, ele pot fi normale la o varsta si anormale la alta; mai mult, ele pot fi normale la un copil si anormale la altul, de aceeasi varsta. Totusi, ADA exista cu adevarat si poate fi tratata. In multe cazuri, copilul prezinta semne ale afectiunii inca din primii ani ai copilariei - chiar de la varsta de sugar - insa nu este diagnosticat pana in clasa intai sau a doua, cand cerintele scolare le edentiaza mai mult. Simptomele cuprind:
a esec habitual al mentinerii atentiei

a dificultati la actitatile scolare

a distragerea excesiv de usoara a atentiei
a incapacitate de a se organiza, chiar in cazul actitatilor care fac placere
a impulsitate

a hiperactitate - alergare si neastampar

a vorbit excesiv, intrerupand frecvent pe ceilalti

CHEMATI MEDICUL DACA:
a copilul dumneavoastra prezinta semne de ADA. Dat fiind faptul ca afectiunea este dificil de evaluat, este posibil sa doriti sa consultati mai multi profesionisti; o a doua parere este deosebit de importanta, deoarece exista date care arata ca diagnosticul de ADA este uneori pus unor copii care de fapt nu au aceasta afectiune. Este esential ca profesionistii consultati sa aiba experienta cu ADA.
Dificultatea de mentinere a atentiei - simptomul definitor al afectiunii cu deficit de atentie (ADA) - se afla printre cele mai frecvente probleme ale dezvoltarii copiilor, afectand, conform unor estimari, aproximativ 20 % dintre toti copin scolari (alte estimari sugereaza totusi o cifra mai mica, 5-7 %). Baietii sufera de ADA de 5 ori mai frecvent decat fetele, iar afectiunea poate persista si in adolescenta, unele simptome continuand sa se manifeste pana la varsta adulta. in ultimele decenii, au fost facute mari progrese in tratamentul acesteia. in acelasi timp, totusi, multe aspecte ale acestei afectiuni raman incerte sau mai putin definite, ceea ce duce la suprautilizarea acestui termen de catre public; profesionistii semnaleaza ca este acum la moda, in special in randul adolescentilor si al parintilor lor, sa dea na pe ADA pentru ceea ce ar putea fi pur sLsimplu lene.
Majoritatea copiilor cu ADA au o inteligenta normala sau superioara. Nivelurile lor de actitate pot fi normale, mai scazute decat normal (hipoactitate) sau mai crescute decat normal (o versiune care are propria sa eticheta diagnostica: sindromul cu hiperactitate si deficit de atentie sau SHDA). Un copil cu ADA mai poate avea si o tulburare de invatare specifica, tulburare ce il impiedica sa asimileze si sa prelucreze informatia in acelasi mod ca si alti copii. Creierul lui este incapabil sa proceseze mesajele pe care i le trimit urechile, ochii sau muschii.

CAUZE
Desi cauzele ADA nu sunt bine intelese, transmiterea ereditara pare a fi importanta in multe ocazii: afectiunea pare sa se mosteneasca in familii. Mai multi factori non-genetici par de asemenea sa joace un rol cauzal. Printre ei se afla: abuzul de droguri sau alcool sau alte probleme in timpul sarcinii mamei, traumatismele la nastere, abuzul asupra copilului in prima perioada a etii, leziunile cerebrale post-traumatice, dupa menin-gita sau encefalita, intoxicatia subliminala cu plumb ( Intoxicatii din mediul ambiand si tulburarile psihologice. La sfarsitul anilor 1970 si inceputul anilor 1980, unii cercetatori au considerat ca ADA este provocata - sau intensificata - de zahar si aditii alimentari artificiali. Aceasta teorie este acum controversata, insa unele studii continua sa demonstreze ca anumite alimente,, .precum ciocolata, graul, laptele de vaca si portocalele, pot exacerba afectiunea la unii copii hiperacti.

PROCEDEE DE TESTARE Sl DIAGNOSTIC
O baterie de teste - ce include uneori si tomografia cu emisie de pozitroni (PET) - se efectueaza cu scopul de a evalua statusul neurologic si psihologic al copilului. Testele trebuie efectuate de un pediatru cu un interes special in problemele scolare. Printre testele recomandate se numara:
a o anamneza medicala sj sociala, atat a copilului, cat si a familiei sale.
a un examen fizic si o evaluare neurologica, ce include examinari ale vazului, auzului si abilitatile verbale si motorii, precum si analize ale nivelului plumbului in sange; acest mineral a fost implicat in hiperactitate.
a o evaluare cantitativa a inteligentei, aptitudinilor, caracteristicilor personalitatii si abilitatilor de prelucrare a informatiei.
Este posibil sa se recomande si consultarea unui alergolog, daca sunt suspectate unele sensibilizari.

TRATAMENT

Se considera ca tratamentul cel mai bun este reprezentat de o combinatie intre medicamente si terapiile psihologice. Cooperarea stransa intre terapeuti, medici, profesori si parinti este foarte importanta, iar intalnirile in echipa sunt utile.

MEDICINA CONVENTIONALA

Desi exista controverse considerabile prind posibilitatea utilizarii lor exagerate, stimulentele, precum amfetaminele sau, mai frecvent, metil fenidatul (mai bine cunoscut sub denumirea sa comerciala de Ritalin), sunt medicamentele cel mai frecvent prescrise in ADA (oricat de ciudat ar parea, stimulentele calmeaza deseori hiperacti-tatea.). Este nevoie ca un medic sa monitorizeze atent doza (aproximativ de doua ci pe luna), atat pentru a controla nivelul corect al acesteia, cat si pentru a supraveghea efectele secundare. intrucat beneficiile unei doze de Ritalin se mentin numai aproximativ 4 ore, pot fi necesare 2-3 lete in fiecare zi.
Dintre terapiile psihologice, modificarea comportamentului poate fi cea mai buna, in special daca terapeutul ajuta parintii sa invete unele dintre tehnicile de control ale comportamentului. Deseori, ea este administrata in asociere cu interventii educationale specifice, precum ajutorul pentru ameliorarea abilitatilor de invatare. Psihoterapia este o optiune valoroasa, in special in cazul in care copilul are un respect de sine scazut.
MEDICINA ALTERNATIVA
Diferite terapii alternative se pot dovedi utile, printre ele numarandu-se homeopatia; consultati un homeopat pentru recomandari.
Biofeedback-ul EEG pare de asemenea promitator, ca metoda de modificare a comportamentului.

ALIMENTATIE Sl DIETA

Desi eficacitatea restrictiilor alimentare este controversata, unii medici recomanda o dieta bogata in proteine, saraca in glucide si fara zahar. Unii copii pot de asemenea beneficia de suplimentarea taminelor din grupul B, niacina (B3), piridoxina (B,,) si, posibil, tiamina (B,).
Stimulentul cofeina - ingerat in doza de 150-300 mg pe A - poate fi util. in functie de rezultatele analizelor de sange, referitoare la nivelurile mineralelor, copilul dumneavoastra poate avea nevoie de suplimente.

CE PUTETI FACE ACASA

a inscrieti-va intr-un grup de sprijin. Luati legatura cu organizatia nationala Copii si Adulti cu Tulburari de Atentie si Hiperactitate ( Sectiune).
a Deoarece un copil cu ADA poate prelucra instructiunile si alte informatii in mod defectuos, exista sanse ca el sa fie bombardat cu mustrari, ceea ce il face sa aiba o parere proasta despre el insusi. Faceti tot ce puteti pentru a stimula respectul de sine al copilului dumneavoastra.
a Laudati si recompensati prompt comportamentul corect.
a Impuneti o disciplina constanta si asigurati-va - ca persoanele care supravegheaza copilul va
respecta metodele.
a Dati instructiuni simple si specifice ("Spala-te pe dinti; acum, imbraca-te") si nu generale ("Pregateste-te de scoala").
a incurajati talentele specifice ale copilului dumneavoastra, in special in ceea ce priveste spoiturile sau actitatile extrascolare.
a Siliti programe clare pentru mese, somn, joaca si telezor.
a Nu lasati lectiile sa monopolizeze tot timpul de dupa scoala; joaca si efortul fizic sunt de asemenea importante.
a Simplificati camera copilului dumneavoastra. Depozitati jucariile in asa fel incat sa nu fie zibile.