Din trecutul indepartat al istoriei, popoarele au invatat si au desprins acest obicei pina la zilele noastre. Astazi aproape ca nu exista tara de pe glob care sa nu aiba un procent mare de fumatori. in anul 1900, numarul fumatorilor de pe glob se ridica la cifra de 700 000 000. Astazi, la populatia totala de aproximativ 2 miliarde si jumatate, aproape 40% sint fumatori, ceea ce inseamna ca pe glob fumeaza 900 000 000 de oameni. Pentru satisfacerea acestui obicei, statele cheltuiesc sume enorme cu cultivarea si prelucrarea industriala a tutunului. Am aratat ca aceasta ta nu este medicament, asa cum s-a crezut pina la 1 700, ci din contra ea este o
otrava pentru organism. S-a aratat destul de amanuntit, cum lucreaza acest toxic asupra diverselor aparate si organe si accidentele si tulburarile pe care le proaca.
Concluzia care se desprinde din expunerea de mai sus este ca
fumatul nu poate fi nimic altceva decit un obicei negativ, care se capata prin imitarea nerationala si devine aproape in mod fatal un viciu. Placerea de a fuma este platita prea scump de
fumatori din toate punctele de vedere, caci in afara de cheltuielile necesare, ea vatama sanatatea prin dereglarea zilnica a functiilor din organism fie la nivelul plaminilor, al inimii, sistemului ners etc, asa cum rezulta din numeroasele experiente pe animale expuse mai sus. Maxima: "folositi dar nu abuzati" trebuie aplicata de fiecare fumator. Toate lucrurile trebuie facute in viata cu masura. Acest deziderat este valabil nu numai pentru tutun, ci si pentru alcool. Majoritatea fumatorilor abuzivi sint in stare de mizerie organica si, la o anumita virsta, devin intoxicati cronici. Omul fumeaza cind este vesel, cind este trist, cind munceste, cind nu face nimic si astfel, incet, incet, devine sclavul tutunului. Foloasele fumatului sint nule, din contra,
tutunul nu reprezinta altceva decit un minus economic, vatamarea sanatatii, timp pierdut pentru a-si procura tutun, foita, chibrituri etc. Plantele mor in fumul de tutun, iar animalele erbire nu se ating de ele, din instinct de conservare. Numai omul a gasit cu cale sa prelucreze si sa cultive aceasta ta daunatoare.
Tinerii muncitori si elevii trebuie sa stie ca
fumatorii sint cu mult mai inferiori din punct de vedere fizic si intelectual fata de nefumatori. Criminalitatea la barbati si la femei este mai mare la fumatori decit la nefumatori, iar alcoolicii sint aproape fara exceptie si fumatori.
Care este ratiunea de a fuma?
Unii oameni spun ca fumeaza sa uite supararea sau ca in timpul fumatului isi mai improspateaza fortele; in realitate numai simpla odihna poate reface organismul.
Mii de tineri se grabesc sa imite obiceiul fumatului. Femeile care fumeaza se considera emancipate, cu mai multa personalitate, notiuni care, in asemenea situatii, sint false si fara continut. Poetii cred ca fumul de
tutun ii inspira, iar literatii ca scriu mai usor operele literare, actorii ca joaca mai bine rolurile fumind, iar inginerii si arhitectii ca fac uri si calcule mai ingenioase etc. Toate sint numai imaginatii, fara substrat stiintific si, din descrierea documentata a actiunii toxice a tutunului asupra organismului, reiese in mod clar eroarea ce se comite.
Tutunul poate produce o serie de ube materiale pentru societate si pentru statul respectiv, ca de exemplu: o tigara sau un muc aprins si aruncat, un chibrit aprins si aruncat linga o substanta inflamabila sau expusa la ardere pot avea consecinte dezastruoase, producind incendii, explozii, oameni arsi, accidentati etc. Se cunosc cazuri cind un vapor de mare tonaj a fost aruncat in aer din-tr-un muc de tigare aprins. Incendiile si exploziile produse anual pe suprafata globului din cauza neglijentei fumatorilor produc ube materiale enorme.
Oamenii de stiinta ai trecutului, adevarati savanti si genii, au practicat acest obicei al fumatului; o buna parte din ei au decazut catre batrinete, atit sub aspectul sanatatii, cit si al starii psihice generale. Iata cum descrie Titu Maiorescu pe Eminescu: "Viata lui era neregulata, adesea se hranea numai cu narcotice, excitante, abuz de tutun si de cafea, nopti pierdute in citire si scriere, zile intregi petrecute fara mincare si apoi de o data, la vreme neobisnuita, dupa miezul noptii, minca si bea fara alegere si fara masura". Cu totii cunoastem viata agitata si sfirsitul tragic al lui Eminescu, autorul sublimelor versuri. Iata ce remarca face titanul literaturii ruse, nemuritorul Tolstoi, asupra fumatului, facind o descriere psihologica a fumatorului; observatie ce vine spulbera cu totul parerea pozitiva a unor fumatori: "Cit despre mine imi aduc foarte bine aminte de epoca in care inca fumam, ca momentele in care trebuinta de a fuma devenea mai arzatoare, erau cele mai chinuitoare. Aceasta trebuinta o simteam aproape totdeauna in momentul cind iam sa uit anumite lucruri si sa-mi adorm gindirea. Uneori, cind ramineam singur si nu faceam nimic, aveam constiinta ca trebuie sa lucrez, ca orice munca imi era penibila, asa ca aprindeam tigara si nu faceam nimic. Alta data, cind in urma unei discutii ma infuriam si prin tonul cuvintelor mele insultam pe interlocutorul meu, cu toate ca imi dam bine seama ca trebuie sa incetez, totusi aprindeam o tigara si continuam discutia violent. Cind jucam carti si pierdeam mai mult decit suma pe care imi propusesem, aprindeam o tigara si continuam jocul. Ori de cite ori ma gaseam intr-o situatie falsa sau comiteam o fapta incorecta pe care _nu iam sa o recunosc, aruncam vina pe altii si fumam". Asa a vazut marele Tolstoi, la vremea lui, lipsa de inta si obsesia fumatului, in actiunile zilnice ale fumatorului.
