Grupul acesta cuprinde :
stenoza si dilatarea trunchiului aortic si pulmonar (stenoza istmului aortic, dilatarea arterei pulmonare, hipoplazia aortica, stenoza aortei abdominale, ectazia aortei prin agenezie parietala, localizata) ;
malformatii orificiale ;

cii de pozitie cardioaortica ;

hipertrofia izolata a miocardului ;

tulburarile de ritm ;

anomalii diverse.
1. Stenoza aortica poate fi subaortica (foarte rara), orificiala sau
a istmului aortic.
a) Stenoza orificiala prezinta o simptomatologie identica cu cea a stenozei castigate : soc puternic apexian, puls mic, suflu sistolic intens la focarul aortei proat in carotide si insotit de freamat, hipertrofia marc a ventriculului sting.
b) Stenoza istmului aortic (coarctatia aortei) se caracterizeaza prin :

soc apexian puternic ;

suflu sistolic intens in spatiul al 2^1ea intercostal sting, para-sternal, care se proa in spatiul finterscapulovertebral sting ;
hipertensiune arteriala la membrele superioare si hipertensiune cu puls slab, la cele inferioare ;
circulatie colaterala de supleanta in arterele intercostale ma-mare, scapulare etc, manifestata prin pulsati li tate zibila si freamat la pal pare ;

eroziuni costale ;

radiologie : fereastra aortica deosebit de clara (de fata sau in pozitia anterioara dreapta), disparitia imaginii normale a aortei descendente, pe marginea stinga a inimii, pe cind aorta ascendenta este dilatata. Radiokimografia arata contrastul dintre hiperpulsatilitatea croseu aortice si imobilitatea aortei descendente ;
angiocardiografia precizeaza sediul stenozei. Diagnosticul diferential se face cu :
hipertensiunea arteriala esentiala sau secundara, care se precizeaza prin faptul ca tensiunea arteriala la membrele inferioare este egala sau superioara celei de la membrele superioare ;
arterita membrelor inferioare; antecedentele, examenul inimii si aortei vor permite diferentierea ;
anevrismtd aortei; exista de obicei un trecut luetic, iar circulatia colaterala lipseste.

2. Eclazia congenilaia a aortei este descoperita numai prin examen radiologie fiind muta din punct de vedere clinic.
Diagnosticul se face pe baza urmatoarelor elemente : lipsa antecedentelor, examene de laborator negative, marirea uniforma a aortei toracice pe toata intinderea si absenta modificarilor peretelui aortic (qpa-cifieri, calcificari). Diagnosticul diferential se face cu aortitele juvenile, de cauza inflamatorie sau degenerativ-meolica.

3. Stenoza arterei pulmonare poate fi subvalvulara (infundibu-lara), valvulara si arteriala. De obicei ea face parte din alte anomalii congenitale complexe, fiind foatre rar izolata.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe urmatoarele semne :
suflu sistolic, aspru (insotit de freamat), in focarul pulmonarei cu iradieri subelacular sting si in spate ;
diminuarea sau lipsa zgomotului al II-lea le pulmonara ;
cianoza (este prezenta numai daca exista o comunicare intre inima dreapta si cea stinga) ;
radiologie : hipertrofie a inimii drepte, ventrictul sting normal, bombarea arcului pulmonarei, conul arterei pulmonare marit, plamini clari, hiluri neplusatile ;

ECG, ax electric deat spre dreapta ;

cateterismul catatilor drepte si al arterei pulmonare arata un gradicnt de presiune intre ventriculul drept si artera pulmonara.
Diagnosticul diferential. Atrezia aortei, transpozitia completa a vaselor mari asociate sau nu cu atrezia pulmonara pun problema diagnosticului diferential, numai in primele luni de ata.
Persistenta canalului arterial se deosebeste prin caracterele suflului si silueta radiologica.
Arterita pulmonara (aterosclerotica, luetica) se diferentiaza prin antecedente si simptomele asociate.
4. Dilatatia arterei pulmonare apare in cazuri de stenoza a arterei pulmonare (dilatatia poststenotica).
5. Stenoza mitrala si tricuspidiana si insuficienta mitrala si tri-cuspidiana sint foarte rare.
6. Viciile de pozitie (ectopiile cardiace, situs inversus) se pun in edenta prin examenul clinic, radiologie si electrocardiografie.