Nu exista un consens unanim asupra hipotensiunii arteriale in privinta momentului cind va fi socotita ca atare patologica. Exista hipo-tensiuni constitutionale in care cifra tensiunii arteriale este in jur de 90 mmHg pentru maxima si de aproximativ 50 mmHg pentru cea minima. in aceasta situatie, bolnavul nu are nici o tulburare si tolereaza perfect nivelul tensional care este descoperit cu ocazia unui examen medical fie de rutina, fie cu ocazia altei afectiuni. Daca bolnavului nu-i este fixata atentia catre asa-zisa "hipotensiune", el nu prezinta de obicei nici o tulburare. Dimpotriva, dupa statisticile societatilor de asigurari, indivizii cu o tensiune sistolica joasa intre 90 si 110 mmHg au o durata de viata care depaseste media.In afara de bipotensiunea constitutionala, exista hipotensiuni simptomatice.
O afectiune care cuprinde bipotensiunea arteriala intre simptomele principale este insuficienta corticosuprarenala. in forma acuta, ea survine in urma unor infectii supraacute (septicemii cu meningococ in-sot.ite de purpura, hemoragie si necroza corticosuprarenala masiva

sindrom Waterhouse-Friderichsen), in hemoragia suprarenala (post-operator, tratament cu anticoagulante), tromboza venoasa sau arteriala a vaselor suprarenale. Se mai jjroduce la un addisonian cunoscut in urma unei interventii chirurgicale, dupa un traumatism important, dupa o infectie sau prin intreruperea brusca a hormonilor corticosuprarenali. in insuficienta corticosuprarenala acuta, tensiunea arteriala scade mult, uneori apare stare de soc (tahicardie, hipo- sau hipertermie, oligurie) ; bolnavul mai prezinta greturi, varsaturi, dureri abdominale. La examenele de laborator se gasesc hipoglicemie, eozinopenie, uneori hemo-culturi pozitive, uremie, natremia si cloremia scazute. Importante pentru diagnostic sint hiperkaliemia, hiponatremia, scaderea corticoizilor sanguini si urinari.
Hipotensiunea arteriala se mai observa in bolile casectizante, unde nu se pune problema diagnostica. La fel este situatia in infectiile acute si cronice.
O forma deosebita este hipotensiunea ortostatica, care se insoteste de vertij, val negru in fata ochilor si uneori de lipotimie eind bolnavul trece din pozitia de decubit in ortositatisrn. in mod normal, la trecerea in ortostatism se observa o crestere tranzitorie a tensiunii diastolice cu aproximativ 1020 mmHg. In cazurile de hipotensiune ortostatica, presiunea sanguina diastolica scade, iar pulsul se accelereaza. Se observa in general la longilini, se insoteste de astenie, palpitatii, anxietate, vertije si uneori sincopa. Electrocardiograma de ortostatism arata uneori inversiuni ale undei -T in derivatiile standard, conducerile II si III si pe precordialele regiunii drepte a inimii (V1 si V2). Aceste tulburari se sterg, revenind la normal cand bolnavul se culca din nou.
Hipotensiunea ortostatica are si o forma secundara, care se intil-neste in boli casectizante, anemii severe, in unele afectiuni neurologice (es, shingobulbie, neuropatie diabetica), boala Addieon, in tumorile abdominale si in variceie luminoase.