Cresterea numarului de imbolnaviri prin afectiuni ale inimii si vaselor este un fenomen bine cunoscut pe mondial. El are loc cu toate succesele pe care le-a dobindit medicina contemporana si are tendinta de a se accentua.
Prelungirea duratei de viata ca urmare a ridicarii nivelului de trai, a controlului mai eficace al bolilor infectioase, reducerii maladiilor carentiale pe de o parte, conditiile de existenta in societatea industrializata pe de alta parte, sint fenomene de masa. Ele afecteaza marea majoritate a membrilor societatii si se insotesc de o crestere a boli'or cardiovasculare. Prevenirea acestora este insa nesigura ; acolo unde este posibila nu este realizabila prin masuri sau actiuni privind ansamblul populatiei, ci indeosebi prin masuri individuale de lunga durata ce intereseaza persoanele cu predispozitia naturala de a face boala de inima. Nu se pot preveni bolile inimii prin masuri asemanatoare cu vaccinarile, ci prin terapeutici durabile ce se extind uneori pe zeci de ani.

Bolile cardiovasculare nu sint apanajul unei anumite virste. in copilarie se pot intilni doua mari categorii de afectiuni : malformatiile congenitale (defecte do formare a inimii aparute in viata embrionara) si cardiopatiile reumatice care apar la virsta scolara si adolescenta. Odata cu inaintarea in virsta, frecventa bolilor de inima creste, aparind bolile ,,de uzura", in special hipertensiunea arteriala si ateroscleroza care domina patologia virstci medii (in jur de 50 ani).
Inima si vasele mai pot fi afectate si do alte boli generale cum ar fi diabetul zaharat, hipo- si hipertiroidismul, obezitatea, bolile cronice ale pla-minilor, alcoolismul, infectiile cronice etc.
Afectarea inimii in cursul bolilor cardiovasculare este diferita de la caz la caz. Exista leziuni precoce care nu modifica mult capacitatea functionala a inimii si pot fi perfect tolerate ani de zile, altele sint extinse si grave ducind la insuficienta cardiaca sau deces.
Un exemplu edificator il reprezinta ateroscle-roza coronariana, boala virstei medii si cauza cea mai frecventa a bolii coronariene care se manifesta prin angina de piept sau infarct de miocard. Boala este consecinta unor modificari care duc la ingustarea arterelor care nutresc muschiul inimii, prin depozite formate pe peretele lor (ateroame). Aceste depozite formate din grasimi si fibrina (. 1) prezinta primele inceputuri constaile, in jurul virstei de 2025 ani, pentru ca la virsta de 50 ani sa se realizeze modificari suficiente pentru a duce la aparitia primelor simptome sesizabile de catre bolnasau medic. De la primele leziuni incipiente si pina la ocluzia vasului cu doua treimi, capabila sa genereze suferinta, trec uneori 2030 ani. Este clar ca atunci cind vorbim do masuri care sa previna dezvoltarea unui astfel de proces ele trebuie sa se extinda pe o durata corespunzatoare, iar rezultatele vor putea fi evaluate de asemeni dupa o durata asemanatoare. Cu alte cuvinte, daca se iau masuri de prevenire care urmaresc sa diminueze boala coronariana ca frecventa absoluta, atunci acestea trebuie aplicate persoanelor care au virsta de 2025 ani, iar rezultatele vor putea fi evaluate cind acestea vor atinge virsta de 50 ani. Dintre bolile inimii, cele care se preteaza cel mai bine la reducerea at>-soiula a numarului de imbolnaviri (prevenire primara) sini cele cauzate de reumatismul cardiac, in care comDaterea infectiei cu streptococ ofera posibilitati in acest sens. De asemeni, masuri privind protectia sarcinei si a gravidelor ofera posibilitati pentru reducerea cazurilor cu malformatii congenitale.
Cele mai mari succese pe care le ofera studiul actual al cunostintelor medicale sint in domeniul : recunoasterii precoce a bolilor de inima in stadii incipiente cind capacitatea functionala a inimii este pastrata si poate fi conservata in mare masura si al prevenirii secundare care se aplica pacientului cardiac cunoscut si care reuseste sa intirzle in mod considerabil aparitia complicatiilor si progresiunea maiadiei. in acest fel se reuseste prelungirea vietii bolnavilor cardiovasculari si ameliorarea categorica a calitatii vietii acestor pacienti care se apropie de cea a unor persoane cu un aparat cardiovascular normal.
Lucrarea do fata este destinata in mod deosebit persoanelor care prezinta o afectiune cardiovasculara, si care, aflind acest lucru, doresc sa se informeze despre starea lor beneficiind de prevenirea secundara amintita mai sus. Aceasta pentru ca aportul pe care il aduce bolnavul in pastrarea unei capacitati functionale a inimii si vaselor nu depinde numai de medicul care recunoaste boala si indica masurile de tratament, ci si de modul cum bolnavul intelege sa conlucreze in acest sens.
Inainte de a intra in domeniul amanuntelor legate de specificul diferitelor boli cardiace, expunem citeva principii pe care le consideram importante :
majoritatea bolilor cardiovasculare sint cronice, cu o evolutie de ani si zeci de ani. Atit regimul de viata cit si cel alimentar, tratamentul medicamentos, controlul medical trebuie esalonate pe aceasta perioada in asa fel ca, pe de o parte, sa pastreze cit mai bine functia inimii, iar pe de alta parte sa perturbe cit mai putin viata bolnavului. Nu se obtin de cele mai multe ori "vindecari", dar bolnavul trebuie ca de la inceput sa fie informat asupra restrictiilor ce urmeaza sa le aplice si a sacrificiilor pe care trebuie sa le faca pentru mentinerea capacitatii functionale restante a aparatului cardiovascular. Uneori se obtin rezultate bune prin reducerea moderata a unor activitati fizice suplimentare, introducerea a 12 ore de odihna in plus, reducerea alimentatiei sarate, o reducere a greutatii corporale cu 1015 kg, suprimarea fumatului, alcoolului sau a unor excese ale activitatii fizice ; alteori sint necesare administrari de medicamente care asigura controlul insuficientei cardiace (digitalice) sau a hipertensiunii arteriale si care se administreaza pe durata indelungata, uneori toata viata. Un astfel de regim include o participare activa, constienta si liber consimtita a pacientului, care este in masura sa se autocontroleze in vederea obtinerii rezultatului dorit.
inima este un organ inzestrat cu o mare rezerva functionala. Exista un asa-numit "mit al Inimii" care tine de vechile credinte caro situau sediul sentimentelor sl al vietii sufletesti in inima, importanta vitala a acestui organ fiind cunoscuta de oricine. Din aceste motive, cind o persoana afla ca are o suferinta a inimii sau cind prezinta simptomc care atrag atentia asupra acestui organ, acest lucru se insoteste adesea do o stare de neliniste si de o mare componenta emotiva. Prezenta unei boli de inima este apreciata atunci ca expresia unei invaliditati sau a unui sfirsil apropiat. in realitate, varietatea bolilor de inima este foarte maro, de la defecte minime perfect compatibile cu o viata normala pina la leziuni severe invalidizante sau generatoare de moarte subita. Dar si in prezenta unor leziuni cardiace manifesLe, rezervele functionale ale muschiului cardiac sint greu de imaginat pentru pacient. Avem in observatia noastra pacienti care supravietuiesc 1520 ani unui infarct miocardic sever, ducind o viata activa profesionala si familiala, si cazuri cu leziuni valvulare invalidizante care au beneficiat de interventii chirurgicale si au devenit capabili sa-si reia o activitate profesionala si sociala. Aceste fapte stau la baza recomandarii ca la constatarea unei boli de inima sa fie evaluata si capacitatea restanta, prin probe de efort sau alte metode la care bolnavul participa activ, pentru masurarea gradului de intoresare a functiei cardiace si a silirii restrictiilor sau interventiilor necesare.
un alt principiu important in evolutia unei boli de inima este gradul de cooperare al pacientului la masurile medicale, silite in comun acord cu medicul sau curant. in cazul bolilor de inima, medicul poate recunoaste boala, poate masura gradul ei de severitate si sili masurile ce sint de urmat. indeplinirea in practica a acestora din urma necesita participarea activa a pacientului si adesea a apartinatorilor acestuia. Daca sint necesare unele masuri cum ar fi slabirea in greutate, regimul alimentar nesarat, aportul pacientului si al familiei lui sint esentiale. Daca se indica evitarea unor eforturi fizice suplimentare, care uneori constituie o sursa de placere (sport), aceasta restrictie trebuie acceptata de pacient ca fiind in interesul lui si ca atare sa evite practicarea sa ,,pe furis". Alteori un efort suplimentar pe care il face bolnavul poate fi suprimat prin participarea activa a celorlalti membri ai familiei. in aceasta situatie se gasesc adesea femeile cardiopate care, in ciuda bolii, trebuie sa se ocupe de sarcinile gospodariei si familiei. Ele pot fi ajutate in mare masura de ceilalti membri ai familiei care pot prelua unele sarcini gospodaresti (aprovizionare, caratul pachetelor etc.) care necesita efort fizic. Consideratii asemanatoare se refera la suprimarea fumatului. Acest act necesita un mare efort de vointa din partea pacientului. Daca acest efort nu este sprijinit si de apartinatorii si prietenii bolnavului, iar in ambianta familiala si sociala este dimpotriva, minimalizat, pacientul este de multe ori inclinat sa renunte la restrictia de tutun si sa-si reia vechiul obicei.
Terapia bolilor cardiovasculare implica o cunoastere amanuntita a leziunilor existente. Aceasta cunoastere nu este totdeauna realizabila numai prin examenul clinic, ci implica utilizarea unor metode diagnostice complexe, laborioase si uneori penibile pentru bolnav. Asa sint testele de efort, cateteris-mul cardiac (introducerea unor sonde in interiorul inimii si vaselor) in scopul masurarii defectelor existente sau a introducerii unor substante de contrast (angiografii) pentru un diagnostic precis. Astfel do metode nu pot fi aplicate decit cu acceptiunea pacientului care participa actila obtinerea informatiilor despre boala sa.
Un bun control al bolilor cardiovasculare se obtin printr-un contact permanent intre medicul curant si bolnav. Acosta se realizeaza prin examene periodice care permit depistarea la timp a unor modificari ce sugereaza o schimbare a cursului bolii si care pot fi recunoscute de medic in absenta unor simptome suparatoare sau noi. Astfel, o crestere brusca in greutate poate preceda retentia de apa si sare cunoscuta ca edem. O modificare a frecventei batailor cardiace sau a tensiunii arteriale permite ajustarea la timp a medicatiei cu mentinerea unei bune stari a pacientului. Din aceste motive este necesar ca bolnavul sa participe la aceasta urmarire periodica prin prezentarea sa la medicul curant la intervalele de timp silite, chiar daca nu acuza nici un fel de suferinta. Pacientul este de asemeni interesat sa fie urmarit de acelasi medic, care poate sa-si dea mai bine seama de modificarile survenite pe fondul suferintei sale, decit daca se prezinta de fiecare data la medici diferiti. Bolnavul care asteapta insa totul de la medic si medicament, fara sa-si impuna nici o restrictie, care-si neglijeaza controlul periodic, care solicita asistenta medicala numai cind ,,il doare ceva", are in general o evolutie mai serioasa, prezinta adesea cardiopatii neglijate care reduc capacitatea functionala si scurteaza viata.

consideram, contrar unor pareri mai vechi, ca bolnavul de inima este In general avantajat daca este informat despre boala sa. Pacientul care are o intelegere a bolii sale este mai dispus sa coopereze in vederea controlului, sa accepte restrictiile si sacrificiile care i se impun, decit un bolnacare nu stie nimic despre boala pe care o are. Daca tinarul cu reumatism cardiac sau parintii sai sint instruiti in sensul ca boala reumatismala este cauzata de o infectie cu streptococ, microb sensibil la penicilina, situat in git, in faringe si amigdale, ei vor fi dispusi de a face profilaxia cronica cu penicilina care elimina in general riscul infectiei. Aceste masuri sint menite sa impiedice recidiva reumatismului si agravarea leziunii cardiace.
Este tot atit de util ca pacientul sa fie informat despre efectele medicamentelor care i se prescriu Ea si a rostului unor restrictii alimentare. Daca hipertensivul stie ca sarea este un factor important in cresterea valorilor tensionale, el va accepta mult mai usor un astfel de regim decit daca acesta ii este impus fara explicatii.
La toate aceste principii trebuie sa se asocieze increderea reciproca intre bolnasi medic, respectiincrederea pacientului ca medicul are capacitatea profesionala de a-l rezolva optim, ca prescriptiile sale sint facute in folosul pacientului in baza unei cunoasteri a bolii si a stadiului actual al tratamentului ; pe de alta parte medicul trebuie sa aiba incredere ca bolnavul respecta indicatiile date si coopereaza actipentru mentinerea functiei cardiace.