Generalitati
Insuficienta pulmonara (IP) este o CV caracterizata prin lipsa de inchidere completa (incompetenta) a orificiului sigmoidian pulmonar in timpul diastolei, din care cauza se produce un reflux de sange (regurgitare) din AP in .In practica, cel mai adesea se intalnesc IP functionale, produse prin dilatarea AP in cadrul unor HAP de diferite origini (SM,
cardiopatii congenitale etc). IP organice sunt foarte rare.
Aceasta CV pune probleme importante de diagnostic diferential cu IA, care produce un suflu diastolic asemanator; diferentierea are importanta in decizia rezolvarii chirurgicale.
Etiologia IP
IP organice (rare) pot fi:
- congenitale: valve sigmoidiene prea mici, absente sau supranumerare si nefunctionale; ades se asociaza si alte malformatii cardiovasculare;
- dobandite: endocardita bacteriana (stafilococica, etc),
reumatism acut (foarte rar), traumatisme, sifilis, sindrom carcinoid, compresia AP de catre un
anevrism aortic.
IP functionale sunt cele mai frecvent intalnite in practica. Se datoresc dilatarii inelului valvular de insertie, odata cu dilatarea trunchiului AP, in caz de HAP care depaseste un anumit grad, din: SM, DSA, DSV, PCA, mai rar in caz de CPC.
0 forma etiologica intermediara este cea din dilatatia idiopatica congenitala a AP: defectul de baza este congenital si organic, dar produce o IP functionala in sine.
Anatomia patologica si fiziopatologia IP
Inelul de insertie se poate dilata, peste 6-8 cm circumferinta, cat este normal. Dilatarea premerge unei IP functionale. Se intelege ca dupa ce se instaleaza IP, organica sau functionala, dilatarea AP si a inelului valvular se accentueaza.In IP organice, valvele sigmoide pot fi scurtate, ingrosate, deformate, rasucite, rupte, perforate.
Fiziopatologia IP depinde foarte mult de hemodinamica din AP. Alta este situatia intr-o IP "pura; in care presiunea din si AP sunt normale, adica relativ mici si alta este situatia in caz de IP asociata cu o HAP. in acest din urma caz, durata de ejectie a creste (explica indepartarea componentei P a 72), iar dupa deschiderea sigmoidelor pulmonare, gradientul de presiune diastolic dintre AP si este mult mai mare, ceea ce influenteaza caracterele suflului diastolic de IP.
Regurgitarea din AP in produce suflul diastolic, care la FCGrafia intracavitara se dovedeste a avea sediul maxim in calea de ejectie a , sub orificiul sigmoid, asa cum o confirma si examenul Eco-DoppIer-color.
Ca si in IA, se produce o crestere a volumului-bataie al , care trebuie sa asigure atat debitul de sange care va ajunge la capilarele pulmonare (si apoi la inima stanga), cat si volumul care va regurgita in diastola urmatoare (volumul "pendulant")- Presiunea sistolica din si AP creste, iar presiunea telediastolica din AP scade mult (uneori chiar sub nivelul presiunii din AD).
De aici, aspectul de "colabare" diastolica a AP la examenul radiologie: contrasteaza colabarea AP de la sfarsitul diastolei cu dilatarea ei mai accentuata din timpul sistolei (datorata cresterii debitului-bataie). Aceasta se traduce prin pulsatiile ample ale AP la examenul radiologie ("dansul hilar") si EcoCG.
Regurgitarea din AP in duce la o supraincarcare de volum (diastolica) a , urmata de o H. De remarcat insa ca IP fiind cel mai adesea urmarea unei HAP, S preexista si in acest caz este greu de apreciat masura in care ea se datoreste aparitiei IP.
Simptomatologia IP
Tulburarile functionale
Sunt necaracteristice. Ele se datoresc de regula bolilor cardiace care premerg instalarea IP (SM etc) si HAP, ca si insuficientei cardiace drepte care coexista (sau complica) IP.
Simptomatologia nespecifica se exprima prin: dispnee de efort, tuse, hemoptizii, cianoza, somnolenta,
icter etc. De remarcat si aici ca din cauza preexistentei unei HAP pronuntate, se constata contrastul intre cianoza si semnele de staza fata de gradul redus de dispnee si relativ buna toleranta a pozitiei culcate.
IP izolate (organice) sunt asimptomatice sau, daca sunt foarte severe, determina doar manifestari obisnuite de IC dreapta.
Semnele stetacustice
1) Cel mai caracteristic semn a! IP este suflul diastolic; in cazul IP care complica o HAP dintr-o SM, el este cunoscut sub numele de suflul lui Graham Steell.
Caracterele sulfului sunt urmatoarele:
- Se percepe in aria AP, in extremitatea stemala a spatiilor ll-lll i.c. stangi si practic nu iradiaza in jur.
- De obicei este un suflu moale, fin, surd; rareori poate fi mai intens si chiar aspru.
- Nu se insoteste de freamat la palpare.
- Pozitia suflului in ciclul cardiac prezinta unele particularitati in functie de nivelul presiunii din AP (.13-l).
- in IP organice (rare) neinsotite de HAP, suflul are urmatoarele caractere:
. este mezodiastolic, in sensul ca apare la catva timp (0,05"-0,10")
dupa Z2, in faza de umplere rapida a , cand exista cea mai mare diferenta de presiune intre AP si (dar cu valori absolute relativ mici;
. in general suflul nu depaseste jumatatea diastolei (daca nu este tahicardie);
- in IP functionale (cel mai frecvent intalnite) insotite de HAP, daca presiunea sistolica din AP depaseste 70 mmHg, suflul are urmatoarele caractere:
. incepe imediat dupa P2, deoarece gradientul de presiune dintre AP si devine imediat mult mai mare; suflul este deci protodiastolic in sens strict;
. este apoi predominant descrescand, dar foarte putin timp la inceput are un caracter usor crescand;
. P2 este accentuat (din cauza HAP) si de regula este ceva mai indepartat de A2 (dedublarea Z2 din cauza HAP);
. suflul are frecventa mai inalta (viteza jetului de regurgitare este mai mare) fiind o diferenta de presiune mai mare intre AP si ); se aseamana cu suflul din IA;
. se percepe in extremitatea sternala a spatiilor IV-III si II i.c. stangi, deci se extinde putin in sus (stiut fiind ca in HAP, ramura stanga a AP se ridica putin in sus);
. se accentueaza in inspiratie;
. scade la proba Valsalva, dar revine repede la situatia anterioara.
Semnele de marire a inimii si modificarile circulatiei extracardiaceIn IP se produc in mod caracteristic:
- semne de marire a (prin S diastolica, de umplere);
- semne de dilatare a trunchiului AP.
Principalele modificari ale circulatiei extracardiace se produc la nivelul sistemului arterial pulmonar.
Examenul fizicIn cazuri severe se poate constata marirea (soc apexian deplasat lateral, aria matitatii marita transversal, pulsatii transversale in epigastrul superior).In spatiul ll-lll i.c. stang se pot vedea si palpa pulsatii datorate AP dilatate.
Toate acestea pot premerge IP in cazurile cu HAP severa si care vor determina IP functionala.
Examenul radiologic
Poate pune mai devreme in evidenta marirea , mai ales in pozitii oblice, prin bombarea arcului in spatiul retrosternal si bombarea conului pulmonar.In incidenta PA, poate apare si o bombare a arcului mijlociu stang din cauza dilatarii AP, uneori chiar pana la aspect anevrismatic (din cauza HAP pronuntate, premergatoare).
Arterele pulmonare din hili si perihilare apar dilatate, uneori pana la realizarea unor aspecte pseudotumorale.
Examenul radiologie este metoda care permite observarea directa a principalei modificari din circulatia extracardiaca: arterele hilare si perihilare (de ordinul I si II) sunt nu numai dilatate, dar si animate de pulsatii foarte ample (contrast mare intre diametrul vaselor in sistola, cand sunt mai mari si diastola cand colabeaza). Acesta este asa numitul dans hilar al lui Pezzi. Diametrul este mai mare in timpul sistolei din cauza debitului-bataie crescut, iar colabarea din diastola se produce din cauza regurgitarii sangelui din AP in .
Radio- si electrokimografia are aici importanta, putand inregistra mai concret pulsatiile ample ale AP si ramurilor sale principale. in rest, sunt semnele radioloaice ale HAP.