Simtomatologia aceseia este de cele mai multe ori mascata de stenoza mitrala cu care este asociata de cele mai multe ori. Explorarea intracavitara si chirurgicala a aratat ca aproximativ 10A/o din leziunile mitrale reumatismele sint insotite de stenoze ale valvei tricuspidiene.
La inspectie se poate observa un plus jugular si hepatic presis-tolic de mare importanta diagnostica. Staza in venele gitiului si cea hepatica sint importante si foarte rezistente la tratament. La auscuiltatie se aude o uruitura diastolica cu sediul in focarul tricuspidei. Insa aceasta este do cele mai multe ori mascata de semnele leziunii mitrale sau aortice. Fonocardiografia endocavitara poate uneori sa precizeze existenta unui suflu diastolic, cind sonda se gaseste la nivelul aparatului vallar tricuspidian.

Radiologie se remarca un atriu drept mult dilatat, cu un ventricul drept normal. Traseul ECG arata o unda P foarte ampla. Datele radiologice si cele electrocardiografiee nu aduc informatii concludente suficiente pentru diagnostic. Daca se poate preciza un puls jugular in mod sigur presistolic sau o expansiune hepatica presistoliea, aceste semne au mare importanta. Semnul patognomonie al stenozei tricuspide este gradiontul de presiune ridicai intre atriul drept si ventriculul drept. Uneori, acest semn nu poate fi pus in evidenta cu o singura sonda care patrunde pe rind in cele doua cavitati, ci cu o sonda cu dublu canal sau doua sonde care se plaseaza una in atriul drept, cealalta in ventriculul drept, inregistrind presiunile concomitent.
Diagnosticul etiologic nu pune probleme grele, stenoza tricuspi-diana fiind practic totdeauna de cauza reumatismala, cu exceptia unor forme congenitale.
Diagnosticul diferential cel mai important este ce! cu stenoza mitrala, focarele de auscultatie ale uruituri] diaslolice putind sa coincida. Dificultatea este mai mare cu cit cele doua vallopatii pot sa coexiste.
Argumentul diagnostic categoric ramine toi cateterismul cardiac.