Steele si Murphy sugerasera existenta in randul fortelor armate ale SUA a unui nivel de consum de heroina de 10-l5%, insa cercetarile ulterioare au demonstrat ca acea estimare fusese mult inferioara lorii aderate. Spre marele antaj al intelegerii ulterioare a acestui episod, in anul 1971 guvernul american a finantat, cu o promptitudine remarcabila, un studiu pe scara larga in cadrul caruia un numar reprezentativ de soldati americani ce fusesera demobilizati in luna septembrie a anului 1971 au fost supusi unui interviu desfasurat dupa o perioada riind intre opt si douasprezece luni de la parasirea bazelor militare din Vietnam, pentru a fi intrebati in privinta consumului personal de
droguri pe cand se aflau stationati acolo. S-au verificat dosarele medicale si s-au realizat teste de urina, descoperindu-se un grad ridicat de exactitate al rezultatelor studiului. Dr. Jerome Jaffe, prezentat deja in modulul 9 ca fiind primul "Tar al drogurilor" din America, era directorul Biroului Special de Actiune pentru Prevenirea Abuzului de Droguri infiintat de presedintele Nixon, si a fost cel care autorizase acest proiect. Un epidemiolog american, dr. Lee Robins, a coordonat echipa de cercetari. Demararea rapida a acestui proiect si producerea primului raport in anul 1973 a fost o realizare considerabila. Era un proiect stimulat de o ingrijorare nationala.
Studiul s-a concentrat exclusiv asupra armatei terestre si marinei, fortele aeriene fiind excluse datorita consumului relativ scazut de heroina. Mai mult, datele preliminare aratasera ca si ofiterii, in general, consumau mai putina heroina decat soldatii, astfel ca grupul de studiu vizat a fost cel al militarilor cu grade inferioare. A fost, de asemenea, chestionat un grup de control abil, extras din randurile populatiei americane civile.
Rezultatele privind nivelul de consum in randul soldatilor, intr-o perioada de serviciu militar in Vietnam ce era in general de douasprezece luni, au fost pe scurt urmatoarele. Consumul de heroina fusese incercat de 34% dintre ei, iar cel de opiu, de 38%; 45% incercasera unul sau ambele droguri. Modul de consum al heroinei si opiului era de regula cel al fumarii tigarilor confectionate ad-hoc; doar aproximativ 10% isi injectasera un opiaceu. Consumul de opiacee avea in cele mai multe cazuri un caracter ocazional, fara a se ajunge la dependenta. Totusi, circa 20% dintre cei chestionati au spus ca in Vietnam fusesera dependenti de opiacee, iar cei mai multi dintre ei suferisera simptome de sevraj. Aproape 80% consumasera canabis, iar nivelurile de consum ilegal atat al amfetaminelor, cat si al barbituricelor depaseau cu putin 20%. Alcoolul fusese consumat de 90%. Nivelurile de consum de droguri ilegale raportate de acesti militari depaseau considerabil cele ale grupului de control.
In concluzie, si privite din orice perspecti, aceste rezultate erau extraordinare. Studiul lui Lee Robins surprinsese o epidemie ametitoare de consum de droguri.
Cautarea unor explicatii
Nici un factor singular nu a fost unicul raspunzator pentru nivelurile uimitoare de consum de droguri in randul soldatilor acelei armate. Echilibrul ecologiei consumului de droguri a fost desilizat de convergenta si interactiunea mai multor factori diferiti.
a Disponibilitatea si costul. Drogurile erau extraordinar de accesibile in Vietnam incepand din 1969. Heroina ieftina, de o puritate de 95%, putea fi procurata la un pret atat de scazut, incat un consumator dependent avea nevoie de numai 6 $ pe zi pentru a-si intretine viciul; opiul era, de asemenea, extraordinar de ieftin. Myra MacPherson, intr-o sectiune despre Vietnam scrisa in anul 1984, relata cum un soldat pe care-l interviese ii povestise ca "heroina se gasea din belsug, cadea din copaci". Se pare ca nu s-a silit niciodata cu precizie de unde provenea heroina, insa principalele surse erau probabil Laos si Cambodgia. Existau zvonuri sumbre si neverificate ca CIA ar fi stimulat cultirea macului in acele tari. Se afirmase ca pilotii americani contribuisera la contrabanda, insa este posibil ca aceasta sa nu fi fost decat o teorie a conspiratiei.
a Fumatul. Al doilea factor ce a contribuit la raspandirea rapida a consumului de opiacee in randul soldatilor a fost poate faptul ca
drogurile erau disponibile intr-o forma in care puteau fi folosite pentru confectionarea tigarilor. Un soldat nu era nevoit sa faca importantul pas de a se apuca sa se injecteze atunci cand incepea sa consume opiacee: in general,
fumatul opiaceelor, indiferent daca era vorba despre opiu sau heroina, continua un obicei anterior, de a fuma
tutun si canabis. O tigara plina de opiu era cunoscuta sub denumirea dezarmanta de O] (opium joint). Vietnamul nu a fost niciodata o cultura in care sa predomine acul.
a Vulnerabilitatea personala. Studiul lui Lee Robins a aratat ca obiceiul consumului de droguri sau delincventa anterioare inrolarii au influentat puternic consumul de droguri in Vietnam, astfel ca numai 27% dintre cei ce nu consumasera anterior droguri, dar 100% dintre cei ce consumasera cel putin patru tipuri de droguri au apelat in Vietnam la opiacee. in mod similar, 20% dintre cei cu un grad foarte scazut sau nul de delincventa anterioara inrolarii s-au apucat de opiacee in Vietnam, in vreme ce in randul celor cotati sus pe scala delincventei loarea corespunzatoare a incidentei consumului de opiacee a fost de peste 70%. Astfel, un mesaj clar al studiului a fost ca vulnerabilitatea personala este un factor ce poate contribui semnificativ la probabilitatea ca un individ sa abuzeze de un drog. Refuzul acestui obicei venea mai frecvent din partea celor cu o educatie superioara decat din partea sectoarelor mai defavorizate ale populatiei, insa studiul lui Robins nu sugera ca recrutarea preferentiala din randul unui segment vulnerabil al populatiei reprezinta o explicatie substantiala pentru nivelul crescut al consumului de droguri in Vietnam.
a Influentele grupului social. Este posibil ca influentele semenilor sa fi actionat diferit in diferite stadii ale dezvoltarii epidemiei din Vietnam. In perioada in care a devenit disponibila heroina, nu exista nici un grup de consumatori de opiacee caruia un novice ar fi putut sa i se alature, desi consumul de canabis era deja o manifestare aprobata de majoritatea soldatilor. Totusi, in scurt timp, consumul de opiacee devenise atat de raspandit, incat nu mai putea fi considerat un comportament deviant, existand semeni care il incurajau si il sustineau. Consumul de droguri devenise normal in randul acestor tineri si reprezenta o activitate sociala comuna, superioara oricarei alteia ce s-ar fi putut desfasura in viata civila.
a Mediul advers. Consumul de heroina era la fel de frecvent in randul soldatilor cu roi de sustinere, din spatele frontului, ca si in cel al combatantilor. Insa intr-un razboi de gherila siguranta nu este garantata niciodata, nici macar in ara de baza, iar demoralizarea in Vietnam nu se oprea pe front. Dupa cum am sugerat deja, soldatii diferiti au resimtit impactul acestui razboi in moduri foarte diferite, insa multi dintre ei au apelat la opiacee ca la un refugiu psihologic. in rapoartele din acea perioada, apare frecvent aceasta asociere cauzala. Dupa cum se exprima martorul lui MacPherson, citat mai devreme: "Cand pe cine spulberat langa tine, fumezi un OJ si hei, totul e-n regula". Heroina si opiul sunt droguri cu o mare capacitate de a indeparta amestecul de plictiseala, frustrare si spaima ce colora viata in Razboiul din Vietnam.
a Slabirea masurilor de prevenire. Un alt motiv pentru care consumul do heroina, opiu si alte droguri au atins niveluri atat de inalte poate sa fi fost si faptul ca autoritatile au slabit masurile de impunere a legii militare impotri consumului de droguri. O impunere riguroasa a restrictiilor ar fi fost dezastruoasa pentru capacitatea militara a armatei. in plus, politia militara avea multe altele pe cap. Generalul Westmoreland manifesta o stranie preocupare personala fata de aplicarea regulilor privind lungimea parului soldatilor: generalul considera
parul lung a fi o amenintare groaznica la adresa ordinii si disciplinei militare. Ulterior, el avea sa scrie in memoriile sale: "Una dintre hotararile mele cele mai dure in calitate de Sef de Stat Major a fost cea referitoare la regula tunsului greutatea luarii acestei hotarari a fost aproape ridicola".
a Gruparea unui numar mare de tineri. in aceasta cautare de factori, fiecare and capacitatea de a explica partial izbucnirea epidemiei de consum de droguri din Vietnam, un aspect al povestii este atat de evident, incat poate fi destul de usor trecut cu vederea. Razboiul a scos tinerii din mediul restrictiv de acasa si i-a pus sa traiasca laolalta intr-o societate predominant masculina. Varsta medie a celor proaspat sositi in Vietnam era de nouasprezece ani. Indiferent de tara sau de grupul de studiu ales, faptul ca barbatii tineri reprezinta segmentul de populatie cu cea mai pronuntata inclinatie catre experimentarea drogurilor este o constatare aproape universala. Astfel, atunci cand un numar mare de tineri americani au fost grupati intr-un mediu in care heroina era foarte accesibila, s-a creat o situatie extrem de favorabila pentru izbucnirea unei epidemii de consum de heroina. Daca adaugam si suma de factori identificati mai sus, raspandirea acestei epidemii nu mai este deloc surprinzatoare.
Fara opiacee sau fara bilet de intoarcereIn luna mai a anului 1971, dr. Jerome Jaffe a fost rugat sa consilieze guvernul american in privinta reactiei corecte la raportul congresmenilor Steele si Murphy referitor la presupusa incidenta de 10-l5% a consumului de heroina in randul soldatilor americani din Vietnam. Analiza lui Jaffe privind problema din Vietnam a fost cea a unui cercetator comportamental. El sustinea ca daca toti soldatii erau convinsi sa renunte la consumul de opiacee inainte de a pleca spre casa, atunci casa ar fi, pentru marea lor majoritate, un loc complet neasociat cu drogurile, prin urmare un mediu ce nu ar fi declansat o dorinta de consum. Plecand de la aceasta logica, s-a apelat la un sistem care sa dea siguranta ca nimeni nu urca in avionul de intoarcere inainte de a renunta la droguri, dezintoxicarea realizandu-se in Vietnam, nu dupa revenirea in America.
Din perspecti modelului comportamental, Vietnamul putea fi plin de indicii asociate consumului sau renuntarii la opiacee, insa America trebuia sa ramana, pe cat posibil, o zona lipsita de astfel de indicii, asociate drogului. Jaffe a anticipat temerar ca, daca acest sistem era pus in practica, SUA urma sa primeasca de-a lungul si de-a latul sau zeci de mii de fosti dependenti de heroina in loc sa fie asaltata de narcomanii flamanzi de droguri si obisnuiti cu armele din cele mai negre prevestiri ale guvernului.
Dand doda de o abilitate remarcabila, Jaffe a cerut si a imprumutat modelul timpuriu, singurul existent pe atunci, al unui aparat de testare a prezentei drogurilor in
urina (asa-numitul aparat FRAT), pe care l-a trimis in Vietnam. Pe data de 17 iunie 1971, programul de testare in masa a urinei soldatilor a devenit operational. incepand din acea zi, toti militarii care trebuiau trimisi acasa si care nu erau ofiteri au fost nevoiti sa se supuna unui test de urina. Daca testul era pozitiv, nu se lua nici o masura disciplinara impotri lor, insa, in loc sa urce in avion, erau indreptati catre un centru de dezintoxicare in care urmau sa-si petreaca urmatoarele doua saptamani renuntand la opiacee. Doar in urma dezintoxicarii si a unui test negativ de urina primeau dreptul de a se imbarca in avionul catre casa. Momentul decolarii spre America era asteptat cu nerabdare de catre toti soldatii; petrecerea unei perioade suplimentare de doua saptamani in Vietnam probabil ca era o experienta total nedorita. Astfel, in mod deloc surprinzator, multi soldati consumatori de opiacee au renuntat singuri la droguri inaintea testului de urina. in momentul de rf al acestei operatiuni, numai in cazul a aproximativ 11% dintre soldatii testati rezultatul a confirmat consumul de droguri (prin atie cu loarea estimata de Robins, de 45%), iar printre acestia existau probabil unii cu o dependenta atat de accentuata, incat nu reusisera sa se dezintoxice fara asistenta profesionala.
