In Europa, rozmarinul salbatic {Ledum palustere) era legat de comportamentul violent, incontrolabil al vikingilor. Poporul tungusk din Siberia avea in vecinatate multe triburi care consumau ciupercile halucinogene palaria-sarpelui, insa ei au preferat sa nu le foloseasca, alegand in locul lor L palustere si L. hypoleucum. Frunzele uscate ale acestor te erau arse deasupra unui foc sau intr-o tigaie, iar fumul era inhalat pentru efectele sale narcotice, in timpul sedintelor samanice de vindecare. Un mod similar de utilizare este mentionat la un alt trib din Siberia, numit giliak. Indienii kwaikutl din Columbia britanica foloseau o alta specie din acest gen (L groenlandicum), pentru ca proca stari de ebrietate.

Surse: Brekhman si Sam 1979, Ott 1993, Ratsch 1992.