TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC
Alimentatia dietetica are un rol important in tratamentul maladiei si are ca obiectiv restrictia alimentelor bogate in purine sau susceptibile a se transforma in acid uric. Regimul bolnavului fi astfel alcatuit incat sa nu depaseasca 200 mg purine pe 24 ore, sa normalizeze si sa mentina greutatea ideala. Bolnavul ingera o cantitate mare de
lichide pentru a asigura o
diureza de cel putin 2 000- 2 500 ml, iar pH-ul urinar sa fie cuprins intre 6,4-6,8 pentru a impiedica precipitarea uratilor.
Daca
regimul alimentar nu asigura un pH urinar corespunzator se recomanda administrarea de Ederen 3 x 250 mg/24 ore sau 3 x 1 g de bicarbonat de sodiu pe 24 ore. Totdeauna se vor asocia regimul alimentar,
cura de diureza cu alcalinizarea urinelor si exercitiile fizice de durata pentru a mentine lorile uricemiei cat mai aproape de cele normale si a preveni atacurile acute de
guta si aparitia nefropatiei gutoase.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOSIn conditiile in care nu se pot realiza aceste cerinte se institui un tratament medicamentos permanent in functie de evolutie si toleranta bolnavului. La inceput, dupa atacul acut, timp de cate saptamani, pentru a scadea depozitele de urati, se recomanda o tripla medicatie: Allopurinol 300-600 mg/24 ore. Probenecid 1-2 g/24 ore, obligatoriu, colchicina 1 mg/24 ore, care se poate administra permanent sau intermitent 3-5 zile pe saptamana, timp de 2 saptamani pana la 6 luni (Paun pentru prevenirea atacurilor acute.
Teoretic, aceasta asociere medicamentoasa insumeaza efectul de scadere a productiei endogene de acid uric cu cel de majorare al eliminarilor sale. Asocierea este recomandata in special in cazurile cu hiperuriemii foarte mari sau cand lorile acidului uric nu scad in cursul celorlalte tratamente.
Tratamentul medicamentos este bine condus si are eficienta maxima daca indeplineste urmatoarele conditii:
1. Valorile acidului uric sunt in limite normale sau chiar usor scazute;
2. Disparitia sau cel putin rarirea atacurilor de guta;
3. Micsorarea tofilor gutosi;
4. Ameliorarea simptomatologiei articulare;
5. Mentinerea functiei
renale sau chiar ameliorarea acesteia, in unele cazuri independente de vointa bolnavului, in cursul
tratamentului poate sa apara un atac de guta la care se administra colchicina in dozele terapeutice de atac 6-8 mg/24 ore fara sa se intrerupa tratamentul de fond al hiperuricemiei.
Colchicinoterapia continua in doza de 1 mg/24 ore a determinat reducerea frecventei acceselor de guta si este recomandata in special in formele poliarticulare si subintrante de guta (Suteanu . Tratamentul continuu nu determina obisnuinta, colchicina mentinandu-si eficacitatea si cu ocazia atacurilor acute gutoase la persoanele cu tratament permanent. La acesti bolnavi se recomanda examenul hematologic la un interl de sase luni, medicamentul inducand uneori
anemie si leu-copenie.
Eficienta tratamentului medicamentos creste daca, cu ocazia fiecarui atac de guta dupa ameliorarea fenomenelor articulare, bolnavul este mobilizat si efectua zilnic cultura fizica medicala si apoi exercitii fizice libere,
mersul pe jos si cu bicicleta toata viata, in functie de toleranta cardiosculara si functionalitatea articulara.
