Factorii de crestere sunt polipeptide care regleaza adsea proliferarea (activitatea mitotica) si/sau diferentierea celulara. Acesti compusi sunt produsi, in mod frecvent, in mai multe tesuturi unde au actiuni paracrine sau autocrine. Pe langa IGF, exista si alti factori de crestere. Acestia sunt reprezentati de urmatoarele peptide:
a) Factorul de crestere plachetar (PDGF) este o polipeptida care se gaseste in mai multe tesuturi si care actioneaza ca un reglator autocrin sau paracrin al cresterii celulare. Acest compus a fost initial detectat in plachetele sanguine si este eliberat cand acestea sunt distruse. PDGF este un mitogen major pentru celulele de origine mezenchimala, stimuland proliferarea celulara necesara vindecarii ranilor si serveste ca agent chemotaxic, pentru a atrage macro-fagele la nivelul leziunii. Atat PDGF cat si factorul de crestere fibroblastic (FGF) apartin super familiei tirozin-kinaza.

b) Factorul de crestere fibroblastic (FGF) este un popileptid mitogen. El a fost obsert pentru intaia oara in sistemul nervos central si in prezent, a fost detectat in mai multe tesuturi, inclusiv in os. Se crede ca nu este secretat pentru ca transcrierea sa genetica nu are polipeptidul N-terminal. Aceasta secventa "leader" este considerata esentiala pentru intrarea polipeptidei in reticulul endoplasmatic si pentru impachetarea celulara in vederea secretie. Se considera, prin urmare, ca FGF-ul este eliberat din aceste celule prin Uzarea unui polipeptid mai mare. Numele sau deri din actiunea sa mitogenica asupra fibroblastelor. In os el stimuleaza proliferarea celulelor osoase si sinteza de colagen. Este un mitogen puternic si pentru celulele endoteliale si este important in rescularizarea din timpul cresterii fetale sau din timpul vindecarii ranilor. Actiunile sale sunt similare cu cele ale PDGF-ului si poate fi substituit PDGF-ului in culturile celulare.

c) Factorul de crestere epidermal (EGF) este o polipeptida cu activitate mitogenica bine caracterizata. El a fost initial detectat in glandele salire ale soarecelui unde s-a constatat ca accelereaza eruptia dintilor si deschiderea ochilor la soarecii nou-nascuti. EGF-ul stimuleaza proliferarea diferitelor tipuri de celule epidermice si epiteliale. Receptorii sai se aseamana cu cei al insulinei, IGF si TGF iar acest receptor are activitate tirozin-kinazica intrinseca.

d) Inhibinele si activinele

Inhibinele sunt dimeri care contin o subunitate peptidica a-glicozilata si una din cele doua subunitati de peptide 13-neglicolizate, posibile (Ba sau 8b) (ura 2-l0).
Lanturile a si 13 sunt legate prin doua punti disulfidice. Activinele sunt lipsite de lanturi a, dar sunt compuse din doua lanturi 13. Prin urmare, ele sunt fie homodimerice (compusi formati din doua subunitati 13a, sau 13b) sau hetero-dimerice formate dintr-o subunitate Ba si 13b, identice cu cele descrise la inhibine. Atat inhibinele cat si activinele sunt sintetizate in ore, testicule, hipofiza si probabil, si in alte tesuturi. Inhibinele sunt inhibitori eficienti ai secretiei de FSH hipofizar, in timp ce activinele sunt stimulatori ai acestuia. Actiunile inhibinelor si activinelor asupra gonadelor sunt opuse celor desfasurate asupra hipofizei. Inhibinele stimuleaza steroidogeneza gonadotropinica si proliferarea celulara, iar activinele le inhiba. Inhibinele si activinele sunt o parte din familia factorilor de crestere polipeptidici, care inculd factorul de crestere transformator-l3 (TGF-B) si substanta inhibitoare mulleriana (MIS).

e) Factorul transformator de crestere (TGF) esteopolipeptida descoperita atat in tesuturi normale cat si in cele neoplazice. Acest grup de compusi prezinta o asemanare considerabila cu EGF-ul, obserndu-se o anumita reactie incrucisata cu receptorii acestuia. TGF-a este un factor de crestere de mici dimensiuni, ce se aseamana foarte mult cu EGF-ul epidermic. TGF-B este un compus mai mare ce se aseamana cu PDGF-ul. Acesti compusi au capacitatea de a stimula si inhiba proliferarea celulara, actiuni depinzand de tesutul stimulat si circumstantele acestora. Ei stimuleaza proliferarea celulelor derite din me'zenchim, de exemplu osteoblastele si fibroblastele.

f) Factorul de crestere a nervilor (NGF) este prezent in cantitati
mari in glandele salire ale soarecelui, la fel ca si EGF-ul. NGF este important in mentinerea viabilitatii si in promorea diferentierii si extinderii sinaptice intre neuronii ganglionari, senzoriali si simpatici. De curand, s-a demonstrat ca sunt prezenti in tesutul creierului, unde pot juca un rol important in proliferarea neuronala a sistemului nervos central si in formarea sinapselor.

g) Eritropoietina este un hormon proteic, produs in special in rinichiul adultului, ca raspuns la hipoxemie. Acest compus stimuleaza productia de eritro-cite sanguine. Sinteza acestui hormon este stimulata si de androgeni, aceasta reglare explicand lorile hematocritului, mai mari la barbati decat la femei.