Este un hormon secretat de celulele a din insulele lui Langerhans, important in reglarea meolismului glucidic. Actiunea glucagonului este opusa insulinei si consta in cresterea concentratiei de glucoza. Efectele majore ale glucagonului constau in stimularea glicogenolizei, gluconeogenezei, proteolizei si cetogenezei.

Schema 5-l

Actiunile generale ale glucagonului
Glucagonul este un hormon caolic al carui concentratie creste in timpul perioadelor de inanitie, cu rol in mobilizarea rezervelor nutritive. El mobilizeaza glicogenul, lipidele si chiar proteinele, pentru a-si procura sursa de energie.

a) Structura glucagonului

Derivati peptidici de proglucagon pot fi gasiti atat in pancreas cat si in creier sau tractul gastrointestinal (ura 5-9).

Procesarea post-translationala a proglucagonului necesita numerosi compusi. Forma predominanta secretata de pancreas este o polipeptida cu 29 aminoacizi numita glucagon. in mod surprinzator, hormonul are aceiasi structura la toate mamiferele studiate cu, exceptia cobailor. Alti compusi produsi din glucagon sunt glicentina, polipeptida glucagon-inrudita (GRPP) si peptidele 1 si 2 glucagon-like (GLP-l, GLP-2).

Doar aproximativ 30% - 40% din glucagonul imunoreactiv masurat in plasma, provine din pancreas. Restul provine din tractul gastrointestinal. Glicentina este glucagonul secretat in intestin. Din acest motiv, el este uneori numit si enteroglu-cagon. Acest compus este mai mare si contine in cadrul structurii sale, secventele aminoacide ale glucagonului si ale polipeptidului inrudit cu glucagonul. O parte din peptidele proglucagonului, stimuleaza secretia de insulina, suprimand secretia de glucagon si inhiband-o pe cea gastrica.

b) Controlul secretiei
Locul de preferinta al degradarii glucagonului este ficatul, care degradeaza 80% din glucagonul circulant. Deoarece glucagonul intestinal intra prin vena porta in ficat, o mare parte a hormonului nu ajunge, de fapt niciodata, in circulatia sistemica. Ficatul este organul tinta principal al hormonului, iar efectele sale periferice directe sunt mici. Ca si insulina, glucagonul este transportat nelegat in plasma si are timpi scurti de injumatatire, de aproximativ 6 minute.
Stimulii majori ai secretiei de glucagon sunt:

a scaderea glucozei sanguine

a cresterea aminoacizilor serici (in special arginina si alanina)

a stimularea sistemului nervos simpatic

O crestere a concentratiei glucozei sanguine inhiba secretia de glucagon, similar actiunii somatostatinului si insulinei (Schema 5-8).

Efecte asupra secretiei de glucagon

Stimul'i pentru secretia de glucagon 4 glucoza sanguina

T aminoacizii serici (arginina, alanina) stimularea sistemului nervos simpatic stresul exercitiul fizic
Inhibitori ai secretiei de glucagon somatostatinul insulina i glucoza sanguina

c) Receptori

Glucagonul se leaga la receptori extracelulari care au proteine Gs. in consecinta, glucagonul creste nivelele de AMPc intracelular. Aceasta crestere initiaza cascada transformarilor meolice asociate cu fosforilarea enzimei.

d) Actiuni asupra meolismului glucidic
Organul tinta principal pentru glucagon este ficatul. Actiunile glucagonului asupra ficatului sunt diametral opuse celor ale insulinei. Glucagonul creste productia de AMPc si fosforilarea si, prin urmare, si activarea mai multor enzime caolice.
Ficat
Glucagonul creste eliberarea glucozei din ficat. Glucoza provine atat din glicogenoliza cat si din gluconeogeneza. Glicoliza in ficat scade sub actiunea glucagonului.
Muschi
Glucagonul nu afecteaza direct preluarea sau utilizarea de glucozei de catre muschiului scheletic. Cu toate acestea, glucagonul creste FFA seric, care inhiba preluarea de glucoza si utilizarea sa de catre muschiul scheletic si tesutul adipos.
e) Actiuni asupra meolismului lipidic
Ficat
Glucagonul creste B oxidarea grasimilor. Cand 13 oxidarea este mare, nivelele reduse de NADH cresc, iar nivelele de NAD scad.
Scaderea de NAD reduce capacitatea acetil~CoA de a fi oxidata in ciclul acizilor tricarboxilici. Drept rezultat, nivelele de acetil~CoA cresc si se intensifica formarea corpilor cetonici. Cresterea de acetil~CoA are si efectul de a suprima glicoliza. Corpii cetonici pot servi ca alternativa meolica la glucoza in anumite tesuturi, inclusiv creier (daca se aloca timp suficient). Cu toate acestea, daca se formeaza prea multi corpi ketonici, acestia se acumuleaza si produc cetoacidoza.
Tesut adipos
Glucagonul creste AMPc adipocitar, care stimuleaza lipaza hormon sensibila (HSL) si promoveaza lipoliza si eliberarea acizilor grasi.

f) Actiuni asupra meolismului proteic

Glucagonul creste preluarea de catre ficat a unor precursori ca alanina, glutama-tul, piruvatul si lactatul. Cantitati mari din acesti precursori gluconeogenetici sunt convertite in glucoza. Activitatea ciclului ureic din ficat creste, la fel si excretia de azot si se produce un echilibru azotat negati