Multi hormoni sunt transportati in sange legati de proteinele plasmatice. Hormonii proteici si polipeptici sunt in general transportati liber. Alti hormoni, in special hormonii steroizi si tiroidieni sunt legati de proteinele plasmatice. Intre concentratiile hormonului legat (HP), hormonului liber (H) si proteina plasmatica (P) exista un echilibru. Daca nilele de hormoni liberi scad, hormonul va fi eliberat din proteinele care il leaga. Relatia poate fi exprimata:
H x P H x P = HP sau K = ,,-, unde K = constanta de disociere
MP
Hormonul liber este forma biologic activa atat pentru actiunea organului tinta cat si pentru controlul feedback. Prin urmare, in evaluarea stutusului hormonal, trebuie mai curand determinate nilele de hormoni liberi decat nilele hormonale totale.
Legarea la proteina serste mai multe scopuri. Ea prelungeste timpul de injumatati re al hormonului. Multi dintre acesti hormoni strabat membranele celulare cu usurinta si, daca nu ar fi legati de proteina ar intra fie in celule, fie s-ar pierde in rinichi. Hormonii legati reprezinta un ArezervorA de hormon si ca atare sersc la AtamponareaA schimbarilor acute din secretia de hormon. Unii hormoni, ca si steroizii, sunt putin solubili in sange si legarea la proteina le faciliteaza transportul.
Deoarece efectele hormonilor sunt proportionale cu concentratia lor sanguina, nilele lor plasmatice sunt controlate de necesitatile homeostatice.Intre concentratia plasmatica a hormonilor liberi (activi biologic) si disponibilitatea hormonului la receptorii sai, se interpun mai multi factori:
a rata de secretie a hormonului din glanda endocrina in sange
a rata indepartarii din sange a hormonului, prin inactivare meolica, sau excretie urinara
a masura in care hormonii lipofilici se leaga de proteinele plasmatice
a rata activarii meolice (in cazul anumitor hormoni)In mod normal, concentratia plasmatica eficienta pentru un hormon este reglata prin corelarea cu rata lui de secretie. Glandele endocrine nu-si secreta hormonii cu un ritm constant. Ritmurile lor de secretie variaza in functie de o serie de factori complecsi.
Controlul feedback negativ este o trasatura importanta a concentratei sanguine a hormonului liber. El exista cand iesirea unui sistem se opune unei modificari, la intrare. Acest control mentine concentratia plasmatica a hormonului la un nil dat, similar unui sistem de incalzire central, reglat pentru o anumita temperatura. Controlul secretiei hormonale ofera exemple fiziologice clasice de feedback:
a cand concentratia plasmatica a hormonului tiroidian liber scade sub nilul normal, hipofiza anterioara secreta TSH, care stimuleaza tiroida sa-si creasca mai mult sinteza de hormon tiroidian.
a hormonul tiroidian la randul sau inhiba secretia ulterioara de TSH
a feedback-ul negativ face ca secretia glandei tiroide, odata pornita de TSH, sa nu continuie nesupragheata si sa Ase opreascaA cand s-a ajuns la nilul dorit al hormonului circulant liber.
a astfel, actiunea unui anumit hormon poate duce la inhibarea propriei secretii. Bucla feedback poate deni uneori foarte complexa.