Ca rezultat al modificarilor fizice si emotionale, adolescentii devin mai constienti de sine. Pot ajunge sa exagereze si sa-si faca griji din orice defect minor. Daca unei fete ii apar pistrui, poate sa creada ca arata "oribil", iar orice marunta deosebire in aspectul corporal sau functiile organismului duce la convingerea ca ce e "anormai".
S-ar putea ca adolescentii sa nu-si mai poata coordona corpul cu tot atata siguranta ca inainte si acelasi lucru se aplica si la noile sentimente care apar. Ei devin exagerat de sensibili, usor de ranit prin critici. La un moment dat adolescentii se simt adulti si vor sa fie tratati ca atare, iar in momentul urmator se simt din nou copii si se asteapta sa li se poarte de grija.

Rilitatea cu parintii.

Nu se intelege prea des faptul ca rebeliunea adolescentilor este o manifestare a rilitatii fata de parinti, adica a rilitatii fiului fata de tata si a fiicei fata de mama, care au aparut pentru prima data intre 4-6 ani. Aceasta rilitate devine mai intensa la adolescenti deoarece emotiile lor sunt mai intense si sesizeaza ca, fiind aproape adulti, pot intra in competitia cu parintii pe picior de egalitate. Este acum randul lor sa se ia la intrecere cu viata, sa fascineze sexul opus si sa devina capi de familie. Asadar, simt ca trebuie sa dea la o parte parintii din scaunul puterii. Parintii sesizeaza in subconstient acest lucra, si este de inteles ca nu sunt prea multumiti.

Rilitatea rebela poate lua diverse forme. La o extrema se poate intalni cazul unui tata si fiu de 16 ani care ajung sa se certe violent si, fara premeditare, fiul loveste tatal trantindu-l la pamant. El poate decide ca nu mai este de demnitatea lui sa ramana in casa tatalui si pleaca de acasa brusc, cautandu-si de lucru. Alt baiat se poate intelege bine in zilele ce urmeaza cu tatal, dar isi proiecteaza sfidarea latenta asupra profesorilor din liceu sau asupra politiei.In familiile cu copii la liceu si facultate, parintii si adolescentul ajung la un grad de autodisciplina care le permite sa-si stapaneasca mania si sa mentina o relatie rationala intre ei. Un copil provenit dintr-un astfel de mediu, simtind in adancul sufletului mania si rilitatea, avea dificultati in gasirea unui motiv de gere legitim impotri parintelui, care sa joace rolul unei supape. in aceste familii, rilitatea este uneori exprimata subconstient prin esecuri scolare neasteptate, chiar daca adolescentul are un nivel de inteligenta ridicat, este constiincios si pana atunci a obtinut rezultate foarte bune.
El fi sincer atunci cand afirma ca nu-si da scama de ce nu poate inta sau lua unele examene (indiferent care ar fi problema).
Cand un astfel de tanar cauta sprijinul psihanalistului, este posibil sa se descopere ca (mai ales cand uieste sa lucreze in acelasi domeniu ca si parintii) in subconstient ii este teama fie ca esua lamenil si nu putea sa ajunga la nivelul atins de parinte, fie ca depasi cu brio acest nivel si atunci parintii vor fi furiosi pe el pentru ca a fost mai bun ca ei. Esecul scolar al adolescentului constituie o lovitura dureroasa pentru parinti, dar deoarece adolescentul nu are un control constient asupra situatiei, nu trebuie sa fie facut sa se simta responsabil de esec. Unii din acesti tineri isi recastiga eficienta la studii si ambitia crescuta, putand relua studiile dupa ce un timp au muncit ca salariati. De fapt, slujba i-a ajutat sa-si depaseasca teama subconstienta, dar acest lucru se poate realiza si pe cai mai directe, prin psihoterapie.
Alti copii isi pot exprima anxietatea subconstienta generata de sentimentul de competitie cu parintii prin indepartarea lor de profesia acestora (desi unii se intorc la ea dupa ani de zile, cand s-au maturizat suficient ca sa-si depaseasca teama irationala).
Psihoanaliza a aratat si faptul ca multi baieti care se simt dominati de personalitatea tatalui isi suprima resentimentele si antagonismul fata de el proiectandu-lc asupra mamei, and izbucniri de furie la adresa ei datorita unor- pretentii rezonabile sau lipsei de deferenta imaginara.

Fetele sunt in general mult mai putin dominate de personalitatea mamei, decat baietii de a tatalui, iar rilitatea lor se exprima in general in mod deschis in sanul familiei, mai rar in esecuri scolare. Fata poate flirta cu tatal chiar sub ochii mamei, sau ii poate reprosa acesteia ca nu se poarta suficient de frumos cu tatal. Putini baieti au indraznit sa isi provoace tatal atat de direct.
Daca tinerii nu ar ajunge la rebeliune, nu ar avea motiv sa se desprinda de parinti si sa-si croiasca propriul drum in lume. Rilitatea furnizeaza si motitia puternica a tinerilor pentru a schimba in bine omenirea si viata, pentru a face noi descoperiri care sa le umbreasca pe cele vechi, pentru a descoperi metode noi de lucru, pentru a crea noi forme de opere artistice, pentru a inlatura tiranii si a indrepta raul. Un numar surprinzator de descoperiri stiintifice si capodopere artistice au fost realizate de indivizi de-abia pasind pragul maturitatii. Acestia nu erau mai destepti decat cei mai rstnici care lucrau in domeniul respectiv si, in mod clar, erau mai putin experimentati. Dar ci au abordat in mod critic caile de lucra traditionale, au optat in favoarea noului si lucrurilor neincercate pana atunci si pare-se ca aceasta a fost de ajuns pentru a se ridica pe o noua treapta. Astfel, omenirea face progrese mereu.
Cine a spus mai demult: "O, daca as fi pe jumatate atat de minunat pe cat ma considera fiul meu cand era copil, si doar pe jumatate atat de insipid cat ma considera ca adolescent!"