Cancerele localizate la cap si gat

Cancerele localizate la cap si gat

Managementul perioperator al pacientilor cu cancer al capului si gatului reprezinta o provocare deosebita pentru anestezist din cauza potentialului de distorsiuni anatomice severe ale cailor respiratorii superioare, totdeauna prezente. In plus, acesti pacienti au adesea sechele asociate consumului indelungat de tutun si abuzului de alcool.

De un interes extrem pentru anestezist este managementul cailor respiratorii la pacientii care beneficiaza de rezectii ale tumorilor localizate la cap sau gat. Evident, tumorile mari care invadeaza laringele necesita o intubatie vizibila cu ajutorul fibroscopului sau traheostomie cu pacientul treaz inainte de inductia anesteziei. Chiar si pacientii cu anatomie aparent normala a cailor respiratorii la examinarea preanestezica pot fi dificil de intubat. Distorsiunile anatomice ale faringelui si laringelui pot apare insidios, si asimptomatic si nu pot fi recunoscute decat dupa inductia anesteziei generale si laringoscopia directa. In acest caz, este de mare ajutor revizuirea unui CT al zonei si o buna comunicare cu chirurgul ORL, care a examinat anterior pacientul prin laringoscopie indirecta sau vizualizare cu fibroscopul pentru a stabili impreuna modul cel mai sigur de a mentine permeabilitatea cailor respiratorii.

In afara de invazia tumorala a cailor respiratorii, radioterapia preoperatorie a capului si a gatului poate conduce la modificari ale anatomiei zonei. Edemul si tumefactia cailor respiratorii fac parte din efectele secundare acute ale tratamentului care, in mod normal, se amelioreaza la scurt timp dupa terminarea radioterapiei.

Fibroza tesuturilor moi ale cailor respiratorii si a gatului este inca un efect secundar tardiv al radioterapiei, care duce la pierderea mobilitatii si deplasarea cailor respiratorii, avand ca o consecinta asupra anesteziei, intubatia dificila sau chiar imposibila.

Examinarea anatomiei externe a gatului, inclusiv mobilitatea tesuturilor moi de la menton la hioid, permite anestezistului sa fie prevenit asupra dificultatilor cailor aeriene. Astfel anestezistul va fi extrem de precaut in asigurarea permeabilitatii cailor aeriene procedand fie la o intubatie pe respiratie spontana, fie la traheostomia inaintea inductiei.

Postoperator, anestezistul poate avea dificultati din cauza edemului laringelui si a celorlalte structuri. Traumatismul chirurgical asupra cailor respiratorii si a structurilor adiacente poate conduce la edem sever. Adesea doze de 0,5mg/kgc de dexametazona pot limita extensia edemului in zona. Radioterapia preoperatorie poate oblitera canalele limfatice si venoase, ceea ce agraveaza edemul cailor respiratorii postoperator.

Prudenta, impune atunci medicului care asigura ingrijirea postoperatorie sa mentina pacientul intubat si in pozitie cat mai ridicata in perioada postoperatorie imediata, precum si o desumflare treptata a balonasului sondei de intubatie.