Caracteristici generale intestin gros

CARACTERISTICI GENERALE INTESTIN GROS

Intestinul gros prezinta fata de intestinul mezenterial o serie de diferente macroscopice (vizibile exo- sau endolumenal), cat si de structura (microscopice).

Astfel:

intestinul gros este mai scurt;

are un lumen mai larg;

prezinta particularitati morfologice absolut caracteristice acestui segment:

teniile musculare;

haustrele; -plicilesemilunare;

apendicii (ciucurii) epiploic

TENIILE MUSCULARE

Sunt trei benzi musculare, cu o latime de aproximativ 0,5 cm, dispuse longitudinal, pozitionate la cea 120 de grade in raport cu circumferinta colonului. incep la originea apendicelui vermiform (baza de insertie a acestuia la nivelul cecului), continua de-a lungul cadrului colic pana la nivelul sigmoidului unde devin mai late, redu-candu-se in partea inferioara a acestuia in numar de doua, dupa care dispar, pierzandu-si individualitatea prin uniformizarea fibrelor la nivelul rectului. Dupa pozitia si raporturile pe care le au la nivelul colonului transvers ele se numesc: tenia mezocolica, situata la insertia mezocolonului transvers avand pozitie posterioara sau postero-superioara; tenia omentala, ce corespunde

insertiei omentului mare, situata anterior si tenia liberain pozitie inferioara sau posteroinferioara. La nivelul cecului, colonului ascendent, descendent si sigmoid, tenia mezocolica are pozitie posteromediala, cea omentala este posterolaterala, iar cea libera priveste anterior.

HAUSTRELE COLONULUI

Sunt zone ale peretelui colic care proemina la exterior, intre santurile transversale ale acestuia, de forma hemisferica (lat. haustrum = galeata), delimitate la interior de cate doua plici semilunare invecinate.

PLICILE SEMILUNARE

Sunt formatiuni de forma semicirculara care proemina in lumenul intestinului gros, alcatuite din toate straturile peretelui, delimitand la suprafata santuri transversale care se intind in spatiile dintre tenii si care delimiteaza intre ele haustrele.

Se presupune ca ar fi rezultatul fie al condensarii fibrelor musculare circulare (fapt demonstrat clinic de curgerea haustrelor' in decursul miscarilor peristaltice), fie al plicaturarii intestinului gros datorita faptului ca teniile sunt mai scurte (in acest sens, sectionarea teniilor duce la disparitia haustrelor).

APENDICII (CIUCURII)
EPIPLOICI

Sunt mici gramezi sau ciucuri de grasime, invelite de seroasa, care atarna de peretele intestinal in lungul teniei libere si omentale. Au diferite forme: simpli sau lobulati, sesili sau pedi-culati, cilindroizi sau aplatizati. Lipsesc la nou-nascut si apar in primul an de viata. Densitatea lor este mai mare la nivelul colonului transvers si sigmoid. Se pot infarctiza producand complicatii.

ANATOMIE MICROSCOPICA

Peretele intestinului gros este relativ mai subtire decat cel al intestinului mezenterial fiind

canalului alimentar (. 1.9). De la exterior spre interior acestea sunt:

Tunica seroasa este reprezentata la nivelul cecului, colonului si a primei portiuni a rectului de catre peritoneu; la nivelul ultimei portiuni a rectului avem o adventitie. Dedesubt, peritoneul este dublat de o patura subtire de tesut conjunctiv lax, stratul subseros. Peritoneul se comporta in mod diferit in functie de segmentul de intestin gros la care ne referim, particularitati relevate la studiul segmentelor respective.

Tunica musculara constituita din doua straturi musculare: longitudinal dispus extern, si circular dispus intern. Stratul extern este grupat in cele trei tenii pe cand stratul intern este continuu si uniform. Pe suprafata externa a stratului circular sunt dispersate celule ganglionare ale plexului Auerbach. S-au descris cateva ingro-sari ale musculaturii circulare, un gen de sfinctere, mai mult functionale decat anatomice, cu existenta discutabila. Astfel ar fi:

sfincterul ileocecal (Keith);

sfincterul transvers (Cannon - Boehm);

sfincterul unghiului splenic (Payr); -sfincterul sigmoidian proximal (Moutier).

Stratul submucos considerat stratul cu
rezistenta cea mai mare pentru suturile digestive
contine: numeroase vase sanguine, limfatice,
foliculi limfatici solitari si plexul nervos Meissner.

■

4. Tunica mucoasa, de culoare alb-cenusie, este mai groasa decat cea a intestinului subtire. Nu are plici circulare si nici vilozitati intestinale. Prezinta numerosi foliculi limfatici solitari (mai mari decat cei din intestinul subtire); de asemenea placile Peyer lipsesc. Este formata dintr-un epiteliu cilindric cu numeroase glande (cripte) de tip Lieberkuhn si dintr-un corion cu infiltratii limfoide.

Epiteliul de suprafata este format cu predominanta din celule caliciforme, celule absorbante si numeroase celule endocrine (argentafine). Aparatul glandular este reprezentat de glandele Lieberkuhn - numeroase, adanci, ramificate si lipsite de celulele Paneth (celule secretoare specifice intestinului subtire); au numeroase celule caliciforme, care se inmultesc tot mai mult spre segmentul terminal al intestinului gros.

Musculara mucoasei este slab dezvoltata.

Corionul, bogat in celule, contine foliculi limfatici solitari care depasesc mucoasa si patrund in submucoasa adiacenta.