In fizioterapie sint utilizate atit tele ca atare, cit si medicamentele preparate pe baza lor. Dermatologia a recurs la asemenea tratamente din timpuri imemoriale.
Cel mai adesea, problemele legate de tele medicinale au in vedere recoltarea acestora, uscarea, pastrarea si modul de administrare. Cel mai bun efect se obtine daca recoltarea telor se face in perioada in care substantele curative din componenta lor se afla in cea mai mare cantitate, iar insusirile tamaduitoare ale acestora se manifesta la un potential maxim.
Culegerea. Tulpinile si frunzele se culeg la inceputul sau in perioada infloririi, florile, cu putin timp inainte de a se deschide sau in vremea deplinei desfaceri a petalelor. Potentialul vindecator maxim al fructelor se manifesta in perioada de virf a maturitatii. Radacinile si partile subpamintene ale telor se sapa atunci cind partile terestre deja s-au ofilit, iar fructele s-au copt, adica toamna, dupa cum se pot recolta si primavara devreme, in perioada cind sevele abunda. Mugurii se recolteaza primavara, cit timp nu s-au desfacut inca, iar semintele, pina sau dupa deplina maturizare a telor, in functie de scopurile vindecatoare si de indicatiile terapeutice ale acestor te.
Plantele medicinale se recolteaza in zile insorite si uscate, dupa ce roua s-a strins. Culese pe vreme ploioasa sau pe roua, tele mucegaiesc, iar principiile lor vindecatoare se pierd. Se recomanda ca la cules sa se foloseasca fie cutitul, fie foarfecele, in nici un caz nu se vor rupe sau smulge din pamint. Se vor lasa neaparat exemplare izolate pentru inmultirea fireasca a telor si florilor.
Plantele nu se vor culege in saci, in cosuri mari, ci e mai bine sa recurgeti la ladite din lemn. nu mai mari decit un cos sau alte ambalaje asemanatoare. In ladite se vor pune liber, nu se vor indesa, tocmai pentru a se evita presarea lor.

Uscarea. Uscarea telor se va face cel mai devreme la 5-6 ore de la recoltarea acestora. Este bine sa se recurga la uscatoare, iar in conditiile de acasa, sa se asigure o buna ventilatie.
Retineti: cind tele sint uscate, frunzele si tulpinile se rup, nu se indoaie. Frunzele sint bine uscate atunci cind, frecate intre degete, se transforma in pulbere si nu se string ghem. Acelasi lucru este valabil si in privinta florilor. Radacinile, rizomii si coaja sint bine uscate daca la presare se rup ori se sfarima, si nu se indoaie. inainte si dupa terminarea procesului de uscare partile componente ale tei se curata de impuritati, care pot fi otravitoare si mentin umezeala. Sa nu uitam ca tele medicinale isi au dusmanii lor in timpul cresterii sau pe perioada pastrarii in conditiile de acasa. De aceea, la uscare, tele se intind in strat subtire, ceea ce permite urmarirea minutioasa a umiditatii prin prezenta insectelor. Orice tratament al unei boli de piele cu te medicinale se va face doar daca acestea au fost corect recoltate, uscate si depozitate.

Preparare si mod de administrare. Fireste, in starea lor naturala, tele medicinale nu pot fi administrate in mod direct. De aceea, inca din Antichitate, ele sint intrebuintate fie maruntite, fie sub forma de decocturi, fie ca infuzii.
Infuzia fierbinte este un extract lichid cu efecte curative din materia prima utilizata, cu ajutorul apei clocotite. O cantitate anume de te medicinale se pune intr-un vas prevazut cu capac si se opareste. Materia prima se pastreaza astfel 15-30 minute. Dupa ce se strecoara, infuzia fierbinte se poate consuma. Este cea mai raspindita forma de administrare, dar se recomanda consumul infuziei dupa ce aceasta s-a racit.
Decocturile sint extracte lichide cu efecte curative din te ornamentale, prin fierbere. Materia prima maruntita se pune intr-un vas emailat sau de portelan si se toarna peste ea apa rece.
Apa se incalzeste pina la fierbere, se lasa sa fiarba 10-30 minute. Dupa aceasta preparatul se strecoara. Procedeul de extractie de fata se aplica pentru acele parti ale tei care se umfla greu la fiert: rizomi, coaja s.a. Decocturile se beau reci.
Extractul (infuzia) rece este un procedeu de extractie cu efecte terapeutice din te medicinale pe baza apei reci si a unei indelungi perioade de infuzare. Materia prima maruntita se pune intr-un vas. peste ea se toarna apa rece, fiarta sau distilata, si se lasa la infuzat 4-l2 ore. Dupa strecurare se foloseste doar lichidul.

Tinctura. Se prepara de regula in farmacii, dar se poate face si acasa daca sint respectate cu strictete etapele tehnologice. Materia prima maruntita se pune intr-un vas corespunzator, peste ea se toarna solutia de extractie (spirt, vodca, alcool rafinat diluat cu apa etc). Vasul se acopera etans ; se lasa la intuneric (amestecind de citeva ori pe zi continutul acestuia) un timp determinat, dupa care tinctura se strecoara, materia prima se indeparteaza. Dupa separare, se filtreaza din nou preparatul.
Infuziile fierbinti, ca si decocturile se utilizeaza pentru ungeri, spalari, clatiri si pentru bai. In vederea bailor, fie ele generale, fie pe portiuni ale corpului, decocturile se toarna in apa de baie.
Caiaplasma. Este cea mai veche forma de administrare a telor medicinale. Se pregateste in felul urmator: materia prima, dupa ce a fost maruntita, se amesteca bine cu apa fierbinte, iar pasta obtinuta se intinde uniform pe o bucata de pinza. Dupa aceasta se aplica pe locul bolnav si se acopera cu alta bucata de pinza, de regula din lina, pentru a pastra caldura.
In fitoterapie sint recunoscute si alte forme de administrare a telor medicinale: aplicarea pe piele a telor proaspete, intacte sau strivite, consumul de sucuri din fructe, din seminte, din radacina maruntita s.a.
Fitoterapia bolilor de piele se bazeaza, atit in administrarile locale, cit si in cele generale, pe silirea corecta a dozelor unice sau pe 24 de ore.
Doza medie din medicamentele preparate din te proaspete sau din sucurile extrase din amestec este de 1 lingura sau 1 lingurita de citeva ori pe zi. Materia prima uscata si maruntita se ia intr-o doza unica, atit cit se poate cuprinde o data cu trei degete. O atare cantitate corespunde ca volum unei linguri: pentru frunze si flori, in jur de 3-5 gr, pentru radacini, lemn sau coaja, aproximativ 6-8 gr.
Iata schema dozelor unice aproximative de te medicinale, in functie de virsta:
intre 25 si 60 ani

1 doza

intre 14 si 25 ani

2/3 doza

intre 7 si 14 ani

1/2 doza

intre 4 si 7 ani

1/3 doza

intre 3 si 4 ani

de la 1/6 pina la 1/4 doza
intre 2 si 3 ani

de la 1/8 pina la 1/4 doza
intre 1 si 2 ani

de la 1/12 pina la 1/8 doza
Se va tine seama, desigur, si de alti factori, precum starea generala a bolnalui si administrarea, in paralel, si a altor preparate medicamentoase.