Socul face parte din familia Caprifoliaceae.
Dozele ponderabile produc o iritare cata-rala si spasmodica a mucoaselor respiratorii superioare (narine si laringe), o iritare renala cu albuminurie si edeme, o stimulare a glandelor sudoripare.
In etnofatria romaneasca, N. Leon, (1903), 5. Liuba si A. Iana (1892) semnaleaza utilizarea socului conform indicatiilor homeopatice.
Dilutia a 4-a centezimala (in pomada si a 3-a decimala) se utilizeaza in coriza uscata,
obstructia nazala, catarala, raguseala si la-ringita, mai ales la copin care nu respira decit pe gura si se trezesc frecvent brusc, inainte de miezul noptii, cu o sufocatie spasmodica. Pielea e uscata si arzatoare cind copilul doarme, dar dupa trezire acesta transpira abundent, mai ales la fata.
Pot apare pusee febrile insotite de o
tuse uscata si profunda. Adultii sint afectati mai rar si prezinta in plus, mai caracteristic, o raguseala si o
laringita cu secretii aderente. Aceeasi dilutie centezimala se utilizeaza in laringita striduloasa, astm,
bronsita catarala cu accese sufocante, tuse convulsi, sufocare dupa o raceala, aortita, angina pectorala. De regula, este vorba despre un copil care se trezeste sufocindu-se, cu putin inainte de miezul noptii sau, mai rar, mai tir-ziu.
Parintii il gasesc agitat, temator, transpirat. Nu suporta sa ramina cu capul pe perna, inspira usor, dar nu poate expira. In inspir prezinta raluri, fata si extremitatile se cianozeaza. Aerul rece il agraveaza si bolnavul nu e avid de aer. Uneori, are o tuse sufocanta, erupala, profunda, convulsi. Accesul de sufocare poate urma si unei spaime, unei emotii, suparari sau, la adult, unor excese sexuale. Adultul acuza o compresiune puternica toracica sau cardiaca, ridieindu-so din spate intre umeri.