Kinetoterapia in recuperarea accidentelor vasculare cerebrale ischemice

ACCIDENTELE VASCULARE CEREBRALE ISCHEMICE

In ischemia cerebrala se produce o perturbare functionala si / sau anatomica a tesutului cerebral, in urma diminuarii sau intreruperii fluxului sanguin in teritoriul arterial, cu simptome clinice corespunzatoare teritoriului scos din functiune. Aceasta modalitate de accident vascular cerebral este estimata la 70%.

Dupa evolutia accidentelor vasculare cerebrale ischemice se descriu: AIT (atacul ischemic tranzitor cerebral, infarctul ischemi 424h74e c cerebral), tromboza cerebrala si embolia cerebrala. Factorii de risc sunt multipli.

AIT-ul dureaza numai cateva minute si dispare si se caracterizeaza prin deficit motor, parestezii, vertij, cefalee.

TROMBOZA CEREBRALA: debutul este acut, iar ca semne premonitorii intalnim: cefalee, ameteli, parestezii, hemianopsie si disfazii. In perioada de stare se constata instalarea fenomenelor de focar; cel mai frecvent o hemiplegie flasca. Instalarea procesului se face in special spre dimineata.

EMBOLIA CEREBRALA: debutul este mult mai brutal si determina o simptomatologie care este in raport cu marimea embolului. Lipsesc fenomenele premonitorii. Tulburarile de constienta sunt apreciate la 30%; convulsiile sunt rar intalnite; intalnim hemiplegie flasca. Ictusul embolic apare in cursul zilei. Emboliile grasoase se manifesta clinic prin obnubilare progresiva, mutism akinetic, crize tonice de tipul rigiditatii prin decerebrare si instalarea rapida a unei come; sunt caracteristice: aparitia petesiilor cutaneo-mucoase si tulburarile respiratorii (polipnee cu cianoza). Examenul fundului de ochi pune in evidenta embolii grasoase ale retinei. Examenul urinei arata deseori prezenta unor corpusculi grasosi.

Formele clinice si topografice depind de felul accidentului vascular cerebral tranzitoriu sau constituit, precum si de teritoriul arterial afectat. Astfel, putem intalni: sindromul arterei cerebrale anterioare; sindromul arterei cerebrale mijlocii; sindromul arterei coroidiene anterioare; sindromul de artera carotida interna; sindroame ischemice in teritoriul vertebro-bazilar; sindromul arterei cerebrale posterioare (sindromul superficial, sindromul profund si sindromul total).

Investigatiile in sindroamele ischemice: palparea vaselor arteriale carotide la gat; ascultatia arterelor gatului; radiografia coloanei cervicale pentru excluderea unei cervicartroze; examenul LCR, examenul fundului de ochi; EEG; examinarea Doppler; tomografia computerizata cerebrala (CT); imaginea de rezonanta magnetica (IRM); examenul necroptic (daca este cazul).

Evolutie si prognostic: evolutia unui accident vascular cerebral este in functie de felul accidentului: in AIT fenomenele sunt tranzitorii; infarctul ischemic dupa o perioada de 2-3 saptamani revine complet iar recidivele sunt posibile si pot apare in primii 5 ani. Cei care supravietuiesc unui accident cerebral trombotic sau embolic raman cu sechele. AIT cerebral dureaza numai cateva minute si dispare fara urma, dar se poate repeta, ducand la un infarct cerebral constituit.

INTREBARI:

1.      Care sunt semnele clinice ale unei embolii grasoase cerebrale?

2.      Care sunt semnele caracteristice unei embolii grasoase cerebrale?

3.      Care sunt formele clinice si topografice ale unui accident vascular cerebral ischemic?

4.      Care sunt investigatiile intr-un accident vascular cerebral ischemic?

5.      Care este evolutia si prognosticul intr-un accident vascular cerebral ischemic?

Bibliografie:

Liviu Pendefunda: Tratat de neurologie practica. Editura Contact International, Iasi, 1999, . 536-557.

KINETOTERAPIA IN RECUPERAREA ACCIDENTELOR VASCULARE CEREBRALE ISCHEMICE

Accidentul vascular cerebral acut (stroke) se instaleaza brusc sau progresiv (1-2 zile), ducand la hemiplegie.

In stadiul acut cu o durata de evolutie de 3-6 saptamani (perioada cu risc vital), cu prognostic rezervat, necesitand o terapie intensiva (cazurile fiind comatoase sau necomatoase), activitatea recuperatorie trebuie inceputa imediat dupa ce s-au stabilit starea de constienta, tipul lezional (ischemic), echilibrul acido-bazic si energetic.

In starea comatoasa masurile recuperatorii vor fi minime, constribuind la prevenirea complicatiilor (infectii respiratorii, urinare, escare etc.). Se va aplica tapotamentul toracelui de 2-3 ori pe zi, dezinfectia cavitatii bucale, aspirarea secretiilor bronsice, aerosolizarea si umectarea, supravegherea monitorizata (EKG, TA, smografia, pneumograma, oscilometria).

La revenirea la starea de constienta normala se aplica programul recuperator, stimulandu-se mecanismele posturale, reflexe, stimulari tactile si proprioceptive, apoi stimulari vizuale, auditive si verbale (Bobath), efectuarea miscarilor pasive si apoi active (de catre bolnav).

Pozitionarea corecta a bolnavilor in decubit lateral, utilizarea de saltele moi de cauciuc poros, colaci cu aer asezati in zonele supuse presiunii mecanice, corectarea semiflexiei genunchiului si ecvinismul labei piciorului pentru a evita retractiile tendino-musculare constituie cateva manevre utile in aceasta perioada initiala. Spasticitatea musculara ce se instaleaza in mod progresiv antreneaza contracturi musculare cu atitudini vicioase si este combatuta prin miscari pasive in ordine proximo-distala, actionandu-se asupra fiecarui segment de membru. Activitatile recuperatorii, chiar minimale din stadiul acut vor fi garantia unor rezultate ulterioare satisfacatoare.

Urmeaza o perioada de 18-24 luni, stadiu in care exista o hemipareza sau hemiplegie ce beneficiaza de programe recuperatorii kinetobalneofizioterapice si chirurgicale reparatorii.