Kinetoterapia metodologie - posturi de relaxare

KINETOTERAPIA METODOLOGIE

1 POSTURI RELAXANTE SE DE FACILITARE A RESPIRATIEI

Observand bolnavii bronhopulmonari se constata ca, intuitiv unii dintre acestia adopta in anumite momente mai dificile (criza de dispnee, chinte de tuse) unele pozitii particulare ale trunchiului si chiar ale intregului corp, pozitii care le usureaza starea de discomfort respirator.

O respiratie corecta nu se poate concepe decat intr-o pozitie relaxanta care nu provoaca disinergii musculare. Postura corecta respiratorie cuprinde intreg corpul inclusiv capul, bazinul, membrele si coloana vertebrala la care, desi nu participa la mecanismul ventilator, pozitia si forma lor, influenteaza prin musculatura intersegmentara pozitia si echilibrul toracoabdominal, elementul motor al respiratiei.

Totusi trebuie sa facem o diferenta intre postura corecta a respiratiei normale, pe care gimnastica profilactica sau corectiva tinde sa o realizeze si postura facilitatorie respiratorie a dispneicului, respectiv posturile relaxante.

Pentru marele dispneic in criza, pozitia in ortostattism facilitatoare este: spatele rezemat de perete, coloana usor cifozata, trunchiul usor flectat, umerii cazuti cu membrele inferioare usor flectate di genunchi. Aceasta pozitie relaxeaza abdomenul permitand o respiratie mai usoara.

Din asezat se utilizeaza o postura cu trunchiul flectat si nu sprijinit de spatarul scaunului. Membrele inferioare flectate, cu talpile pe sol, antebratele in sprijin pe coapse.

In aproape toate posturile descrise exista un factor comun si anume flectarea trunchiului. Aceasta postura este adoptata in special in disfunctii obstructive si permite diafragmului sa participe cu usurinta la ventilatie, blocandu-se in acelasi timp toracele superior.

Pozitia flectata a trunchiului (30-40^o) scade tensiunea in muschii abdominali, scade presiunea viscerelor pe diafragm, avand premisele mobilizarii acestuia cu cresterea ventilatiei lobilor pulmonari inferiorisi a zonelor biliare. Senzatia de dispnee scade prin disparitia hipertoniei musculaturii inspiratorii din zona gatului-umerilor-toracelui superior, zonele proprioceptive de la acesti muschi ne mai transmitand impulsuri de tensiune inadecvata.

Obiective ale posturarii:

        Relaxarea musculaturii abdominotoracice

        Facilitarea respiratiei abdominale

        Facilitarea tusei si eventual a unui drenaj bronhic.

1.1. POSTURI DE RELAXARE SI DE FACILITARE A RESPIRATIEI DIN DECUBIT

A.   DECUBIT DORSAL

CAPUL

        Sprijin pe o perna mica (umerii nu sunt pe perna) sau un sul la nivel cervical.

TRUNCHIUL

        Intins la orizontala

        Ridicat la 45^o , sprijinit de perne sau prin ridicarea partii de la capul patului.

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 30^o 40^o , antebratele stau sprijinite pe doua perne de o parte si de alta a corpului

        Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        Relaxate pe pat, pe langa corp.

MEMBRELE INFERIOARE

        Intinse, sub coapse si genunchi o alta perna care flecteaza usor soldurile si genunchii, picioarele cu degetele in sus se sprijina pe un suport

        Genunchii flectati la 90^o cu tele pe pat

        Genunchii flectati la 60^o in sprijin pe perna, tele pe pat

        In pozitia turceste

B.   DECUBIT LATERAL

CAPUL

        Sprijinit pe o perna mica sau un sul la nivelul cervical

TRUNCHIUL

        La orizontala cifozat

        Ridicat la 45^o , sprijinit de perne sau prin ridicarea partii de la capul patului

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 30^o 40^o , antebratele incrucisate la nivelul abdomenului

        Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        Relaxate pe langa corp

        Relaxate, in abductie de 60^o 80^o

MEMBRELE INFERIOARE

        Intinse unul peste celalalt

        Genunchii flectati la 90^o

        Genunchii flectati la 60^o

        Soldurile si genunchii flectati

        Unul intins, altul flectat.

1.2. POSTURI DE RELAXARE SI DE FACILITARE A RESPIRATIEI DIN ASEZAT

A.   ASEZAT IN PAT

CAPUL

        Usor flectat

TRUNCHIUL

        Usor cifozat

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 30^o 40^o , antebratele incrucisate la nivelul abdomenului

        Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        Relaxate pe langa corp

        Abduse si flectate mentin genunchii

MEMBRELE INFERIOARE

        Intinse, sub genunchi o perna care flecteaza usor genunchii, picioarele cu degetele in sus se sprijina pe un suport

        Coapsele flectate, genunchii flectati la 90^o cu tele pe pat

        Coapsele flectate, genunchii flectati la 60^o in sprijin pe o perna, tele pe pat

        In pozitia turceste

        Unul inins, unul flectat.

B.   ASEZAT IN PAT CU SPRIJIN POSTERIOR

CAPUL

        Sprijinit pe perna mica (umerii nu sunt pe perna) sau un sul la nivel cervical

TRUNCHIUL

        Ridicat peste 45^o , sprijinit de perne sau prin ridicarea partii de la capul patului

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 30^o 40^o, antebratele stau sprijinite pe doua perne de o parte si de alta a corpului

        Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        Relaxate pe pat, pe langa corp.

MEMBRELE INFERIOARE

        Intinse, sub coapse si genunchi o alta perna care flecteaza usor soldurile si genunchii, picioarele cu degatele in sus se sprijina pe un suport

        Genunchii flectati la 90^o cu palmele pe pat

        Genunchii flectati la 60^o in sprijin pe o perna, tele pe pat

        In pozitia turceste.

C.   ASEZAT IN PAT CU SPRIJIN ANTERIOR

CAPUL

        Usor flectat

TRUNCHIUL

        Usor cifozat

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 60^o-80^o, flectate la 90^o, antebratele incrucisate pe o perna pe suprafata de sprijin

        Bratele in abductie de 60^o-80^o, flectate, un antebrat pe o perna pe suprafata de sprijin, celalalt sprijina capul

        Bratele in abductie de 60^o-80^o, flectate, antebratele pe o perna pe suprafata de sprijin, sprijina capul

MEMBRELE INFERIOARE

        Intinse, sub genunchi o perna care flecteaza usor genunchii, picioarele cu degetele in sus se sprijina pe un suport

        Coapsele flectate, genunchii flectati la 90^o cu tele pe pat

        Coapsele flecate, genunchii flectati la 60^o in sprijin pe o perna, tele pe pat

        In pozitie turceste

        Unul intins, unul flectat

D.   ASEZAT LA MARGINEA PATULUI

CAPUL

        Usor flectat

TRUNCHIUL

        Usor cifozat

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 30^o - 40^o antebratele incrucisate la nivelul abdomenului

        Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        Relaxate pe langa corp

        Bratele in abductie de 30^o - 40^o usor flectate, mainile pe coapse

        Bratele in abductie de 50^o - 60^o, antebratele in sprijin pe coapse

MEMBRELE INFERIOARE

        Flectate, cu talpile pe sol

E.   ASEZAT PE SCUN CU SPRIJIN POSTERIOR

CAPUL

        In usoara flexie

TRUNCHIUL

        Sprijinit de perne, pozitionate intre coloana vertebrala usor cifozata si spatarul scaunului

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 30^o - 40^o mainile stau sprijinite pe coapse

        Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        Relaxate pe langa corp

MEMBRELE INFERIOARE

        Flectate , cu taloanele pe sol

F.    ASEZAT PE SCAUN CU SPRIJIN ANTERIOR (o masa)

CAPUL

        Usor flectat

TRUNCHIUL

        Usor cifozat

MEMBRELE SUPERIOARE

        Bratele in abductie de 60^o - 80^o , flectate la 90^o , antebratele incrucisate pe o perna pe suprafata de sprijin

        Bratele in abductie de 60^o - 80^o , flectate, un antebrat pe o perna pe suprafata de sprijin , celalalt sprijina capul

        Bratele in abductie de 60^o-80^o, flectate, antebratele pe o perna pe suprafata de sprijin, sprijina capul

MEMBRELE INFERIOARE

        flectate, cu talpile pe sol

Cateva variante pe care de asemenea le-am indicat:

        sezand, pe pat sau pe podea, genunchii sunt flectati, tele pe sol, bratele atarna pe langa corp, trunchiul usor flectat

        pozitia mahomedana

        sezand pe gambe si talpi, mainile pe coapse, trunchiul usor flectat

1.3 POSTURI DE RELAXARE SI DE FACILITARE A RESPIRATIE DIN ORTOSTATISM

A.   ORTOSTATISM

CAPUL

        drept

        usor flectat

TRUNCHIUL

        in ax, coloana dreapta cat mai intinsa, abdomenul retras la ul trunchiului si bazinului

        aplecat

MEMBRELE SUPERIOARE

        atarna simetric pe langa corp

        atarna relaxate

        abduse la 60^o-80^o mainile in sprijin pe coapse

MEMBRELE INFERIOARE

        intinse (genunchii intinsi). Centrul de greutate cade in mijlocul poligonului picioarelor. Totul cat mai decontractat

        usor flectate

B.   ORTOSTATISM CU SPRIJIN POSTERIOR

CAPUL

        in usoara flexie

TRUNCHIUL

        flectat, sprijin la nivelul bazinului

        flectat, sprijin la nivel dorso-sacrat, cu aplatizare lombara

MEMBRELE SUPERIOARE

        bratele in abductie de 60^o-80^o mainile stau sprijinite pe coapse

        flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        relaxate pe langa corp

MEMBRELE INFERIOARE

        usor flexate

        intinse

C.   ORTOSTATISM CU SPRIJIN ANTERIOR (O MASA, DULAP, ETC)

CAPUL

        usor flectat

TRUNCHIUL

        usor flectat

        usor flectat cu sprijin abdominal

MEMBRELE SUPERIOARE

        bratele in abductie de 60^o-80^o , flectate la 90^o , antebratele incrucisate pe o perna pe suprafata de sprijin

        bratele in abductie de 60^o-80^o , flectate ,si un antebrat pe o perna pe suprafata de sprijin, celalalt sprijina capul

        bratele in abductie de 60^o-80^o , antebratele pe o perna pe suprafata de sprijin, sprijina capul

MEMBRELE INFERIOARE

        usor flectate

        intinse

D. ORTOSTATISM CU SPRIJIN LATERAL

CAPUL

        in usoara flexie

        drept

TRUNCHIUL

        usor flectat

        in ax, coloana dreapta cat mai intinsa, abdomenul retras la ul trunchiului si bazinului

MEMBRELE SUPERIOARE

        flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

        relaxate pe langa corp

        unul relaxat pe langa corp, celalalt abdus la 60^o-80^o , flecatat, antebratul pe suprafata de sprijin

MEMBRELE INFERIOARE

        usor flectate

        unul intins, celalalt usor flectat

2. METODE SAU ELEMENTE DE RELAXARE

In mod cu totul deosebit, pentru pacientul bronhopulmonar relaxarea devine o metoda terapeutica de mare importanta uneori de neinlocuit.

Obiective ale relaxarii:

        inlatura o serie de conditii inhibitorii care perturba comanda ventilatorie

        reechilibreaza tonusul muscular general si al musculaturii respiratorii in special reinstaland antonia (reglarea tonica armonioasa) in contrast cu paratonia bolnavului respirator(starea dereglata de hiper-sau de hipotonie musculara)

        reprezinta teoretic si practic singura metoda de abordare a verigii fiziopatologice integrative a asa numitei stari de tensiune inadecvata cum numeste Cambell dispneea bronhopulmonara

        scade cererea de oxigen a organismului ca si productia de dioxid de carbon. Anxietatea, tensiunea crescuta musculara determina consum de oxigen si producere de dioxid de carbon crescute

        poate reprezenta la unii astmatici, o reala terapie pentru prevenirea si oprirea crizelor paroxistice, diminuand nevoia de simpatomimetice deoarece se stie ca hiper activitatea emotionala este un stimul pentru bronhospasm, dispnee si tuse

        imbunatateste starea psihoemotionala a bolnavului, fiind indisolubil legata de psihoterapie

Se descriu 2 tipuri metodologice de relaxare:

A.   Relaxarea extrinseca in care rezolvara starii de tensiune este media data de un factor extern pacientului, ceea ce creaza o stare de dependenta a acestuia de factorul extern

In aceasta categorie intra:

        terapia medicamentoasa

        masajul sedativ, miorelaxant

        hipnoza

dupa cum se vede, toate sunt metode utilizate in practica medicala in functie de specialitatea terapeutului. Dezavantajul acestor metode este pozitia pasiva pe care o are pacientul fata de terapia relaxatoare, ceea ce si face sa nu se produca defapt o adevarata relaxare. Hipnoza din acest punct de vedere prezentand particularitatea de a induce relaxarea dar printro cale parafiziologica.

B.   Relaxarea intrinseca este astazi considerata ca singura cale sa induca o adevarata relaxare. Subiectul isi executa el insusi relaxarea, este autonom, chiar daca un instructor il dirijeaza sedintele de relaxare pana la invatarea tehnicilor respective. Numai prin acest gen de relaxare se asigura aceea inhibitie reciproca, psihic-muschi.

Exista 3 mari curente care realizeaza autorelaxarea:

1.     Curentul oriental

2.     Curentul fiziologic

3.     Curentul psihologic

3 POSTURI SI REGULI DE DRENAJ BRONHIC ASISTAT SI INDEPENDENT

In tratament si mai ales in recuperarea bronhopulmonarilor cronici, un obiectiv de prim ordin este dezobstructia bronsica in cadrul caruia evacuarea secretiilor este componenta principala.

Kinetoterapia are un rol deosebit de importanta in evacuarea bronhica putand interfera procesele care conditioneaza in mod natural migrarea secretiilor. Drenajul de postura este determinat dar va trebui sa fie ajutat de cei 3 factori facilitatori si anume:

1.     Fluxul expirator indispensabil pentru evacurarea bronhica (in expir fortat in timpul tusei). Pentru ca fluxul de aer expirator sa fie eficace trebuie sa se atinga un prag minim al vitezei de flux. Aceasta viteza este direct proportionala cu volumul de aer expirat si invers proportionala cu suprafata de sectiune bronhica. Deci, evacuarea secretiilor va fi urmata de un flux expirator crescut dar pentru a se evita reinspirarea secretiilor trebuie sa fie lent.

2.     Presiune externa exercitata pe torace in timpul expirului mareste fluxul expirator. La copii drenajul asociat cu aceasta presiune este foarte util.

3.     Vibratiile toracice externe ajuta la desprinderea secretiilor de pe pereti.

Scopul drenajului de postura este deci de a facilita evacuarea secretiilor si se executa cu ajutorul gravitatie, care determina scurgerea oricarui fluid pe baza gradientului de inaltime. Secretiile se vor scurge spre caile bronhice mari si trahee, de unde sunt scoase prin tuse sau aspiratie. Deci atentie la bolnavii care nu pot tusii si la care nu avem organizat nimic pentru aspiratul bronhic, mai bine renuntam la drenajul de postura.

INDICATIILE DRENAJULUI

A.   pacientii din serviciile de chirurgie:

       

profilactic si pentru a invata tehnica drenajului preoperator

        atelectazii postoperatorii

        pacientii supusi ventilatiei artificiale prelungite

        incarcarea bronhica postanestezie

B.   pacientii din serviciile medicale:

        bronsite cronice, bronsiectazii, abces pulmonar, mucoviscidoza

        bronhopneumopatii inflamatorii acute

        atelectazii pulmonare

        pacientii cu ventilatie artificiala prelungita

C.   pacientii din serviiciile de neurologie:

        bolnavii paralizati imobilizati la pat

        bolnavi comatosi

CONTRAINDICATIILE DRENAJULUI

        urgente medicale sau chirurgicale ale aparatului respirator

        dureri sau alte tulburari care impiedica colaborarea pacientului

Exista o serie de situatii in care drenajul se poate executa numai in pozitii modificate:

        pacientul este foarte dispneic

        exista suferinte cardiace asociate

        pacientii obezi

        pacientii imediat dupa interventie chirurgicala

Exista cateva contraindicatii si pentru manevrele de percutie sau vibratie a toracelui:

        dureri toracice, traumatisme toracale, operatii

        pneumotorax, pleurezie

        leziuni ale abdomenului superior

REGULILE DRENAJULUI BRONHIC

        inaintea drenajului, cu 10-l5 minute se vor administra aerosoli

        se va efectua inainte de masa

        drenajele se vor executa de minim 3 ori pe zi

        drenajul intregului plaman va dura 40 minute, cu o durata de 10 minute pe fiecare pozitionare

        zonele in care este localizata afectiunea vor fi drenate primele

        modelul de lucru al drenajului poate fi urmatorul:

o       2*10 respiratii cu inspir profund chiar fortat pe nas; expir profund chiar fortat pe gura, timp in care deasupra segmentului drenat se executa vibratii manuale sau mecanice

o       In perioada pauzelor pacientul respira normal nefortat, timp in care tuseste si expectoreaza, deasupra segmentului drenat executandu-se tapotamente

Obiectivele drenajului bronhic:

        dezobstructia bronsica facilitarea evacuarii secretiilor, cu ajutorul gravitatiei, care determina scurgerea oricarui fluid pe baza gradientului de inaltime

        invatarea acestor posturi de catre pacient pentru utilizara lor la domiciliu in situatia executarii autodrenajului

1.     Drenajul lobului superior drept sau stang partea anterioara

        pacientul asezat pe un scaun, spatarul scaunului sa ajunga sub linia omoplatilor

        asezat pe un pat, partea rabatabila a patului sa ajunga sub linia omoplatilor

Membrul superior din partea afectata este dus in retropulsie, mana la nivelul lombelor, articalutia scapulohumerala in rotatie externa.

Kinetoterapeutul se afla pe partea afectata cu mainile asezate, una pe partea anterioara la nivelul lobului superior, iar cealalalta pe partea posterioara avand degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se va executa cu ambele maini pe partea anterioara la nivelul lobului afectat.

2.     Drenajul lobului superior drept sau stang partea posterioara

        pacientul asezat pe un scaun, spatarul scaunului sa ajunga sub linia omoplatilor

        asezat pe un pat, partea rabatabila a patului sa ajunga sub linia omoplatilor

Membrul superior din partea afectata este dus in antepulsie, mana in sprijin pe coapse, articalutia scapulohumerala in rotatie interna.

Kinetoterapeutul se afla pe partea afectata cu mainile asezate, una pe partea anterioara la nivelul lobului superior, iar cealalalta pe partea posterioara avand degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se va executa cu ambele maini pe partea anterioara la nivelul lobului afectat.

3.     Drenajul lobilor superiori partea anterioara

        pacientul in decubit dorsal cu o perna la nivel cervical

        cu partea rabatabila a patului la 45, membrele superioare relaxate pe langa corp

Kinetoterapeutul se afla asezat langa pacient in partea dreapta, avand mainile asezate pe partea anterioara la nivelul lobuli stang si drept cu degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se va executa cu ambele maini o data la nivelul lobuli superior stang apoi la cel drept.

4.     Drenajul lobilor superiori partea posterioara

        Pacientul asezat pe pat

        Pe scaun, tele asezate pe ul solului, trunchiul flectat la 45 , coatele flectate, antebratele asezate pe coapse, capul flectat

        In decubit ventral, cu o perna la nivelul toracic superior si cap, membrele superioare relaxate pe langa corp.

Kinetoterapeutul aflat in spatele pacientului pentru pozitia asezat sau in dreapta pentru decubit, cu mainile asezate pe partea posterioara la nivelul lobului stang si drept cu degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se va executa cu ambele maini odata la nivelul lobului superior stang apoi la cel drept.

5.     Drenajul lobului superior drept sau stang partea antero-posterioara

        Pacientul asezat pe pat sau scaun

        In decubit lateral pe partea hetero-laterala

Kinetoterapeutul aflat pe partea afectata pentru asezat sau la capul pacientului pentru decubit, cu mainile asezate, una pe partea anterioara la nivelul lobului superior, iar cealalta pe partea posterioara, avand degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se face si pe partea antero-posterioara la nivelul lobului superior.

6.     Drenajul lingulei sau lobului mediu drept partea anterioara

        In decubit lateral partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat extern, membrul superior in retropulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie interna

Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe pertea anterioara la nivelul toracelui mediu afectat, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul pe partea anterioara la nivelul lobului mediu drept sau lingulei.

7.     Drenajul lingulei sau mediusului partea posterioara

        In decubit lateral partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat intern, membrul superior in antepulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie externa.

Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe pertea posterioara la nivelul toracelui mediu afectat, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul pe partea posterioara la nivelul lobului mediu drept sau lingulei.

8.     Drenajul lingulei si mediusului partea anterioara

        Pacientul in decubit dorsal, cu o perna mica sub cap, membrele superioare in abductie usoara

Kinetoterapeutul se afla langa pacient, in partea dreapta a acestuia, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe pertea posterioara la nivelul toracelui mediu (la femei sub nivelul glandelor mamare), executa vibratiile din timpul expirului. Se continua apoi cu tapotajul.

9.     Drenajul lingulei si mediusului partea posterioara

        Pacientul in decubit ventral, cu membrele superioare flectate din cot, abduse din umar si mainile asezate sub barbie sau frunte in functie de starea de comoditate care induce aceasta pozitie fiecarui pacient.

Kinetoterapeutul se afla langa pacient, in partea dreapta a acestuia, avand mainile asezate cu degetele rasfirate sub omoplati si executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se va executa cu ambele maini odata la nivelul lingulei apoi la nivelul lobului mediu drept.

10.                                                                                                      Drenajul lingulei sau mediusului partea antero-posterioara

        Pacientul asezat in decubit lateral pe partea dreapta sau stanga

*pentru drenajul lingulei pe partea posterioara, membrul superior este flectat din umar si cot, mana este asezata la nivelul cefei

Kinetoterapeutl aflat in fata pacientului, cu mainile asezate , una pe partea anterioara la nivelul lingulei, iar cealalta pe partea posterioara, avnd degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se face si pe partea antero-posterioara la acelasi nivel.

11.                                                                                                      Drenajul lobului inferior drept sau stang partea anterioara

        In decubit lateral pe partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat extern, membrul superior in retropulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie interna, o perna sub bazin va ridica trunchiul inferior deasupra orizontalei.

Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe partea anterioara la nivelul toracelui inferior, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul pe partea anterioara la nivelul lobului inferior drept sau stang.

12.                                                                                                      Drenajul lobului inferior drept sau stang partea posterioara

        In decubit lateral pe partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat intern, membrul superior in antepulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie externa, o perna sub bazin va ridica trunchiul inferior deasupra orizontalei.

Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe partea anterioara la nivelul toracelui inferior, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul pe partea anterioara la nivelul lobului inferior drept sau stang.

13.                                                                                                      Drenajul lobilor inferiori partea posterioara

        Pacientul in decubit ventral, partea rabatabila a patului coboara in pozitie antidecliva

        In patrupedie mainile aluneca in fata

        Pacientul in decubit ventral cu o perna sub abdomen.

Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe partea posterioara la nivelul lobului stang si drept, executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se va executa cu ambele maini la nivelul lobului inferior drept apoi stang.

14. Drenajul lobilor inferiori partea anterioara

        Pacientul in decubit dorsal, partea rabatabila a patului coboara in pozitie antidecliva

        Pacientul in decubit dorsal cu o perna sub bazin

Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe partea anterioara la nivelul lobului stang si drept,(coastele 11, 12) executa vibratiile din timpul expirului.

Tapotamentul se va executa cu ambele maini la nivelul lobului inferior stang apoi drept.

Posturi de drenaj bronhic, pentru cazul in care pacientii au nevoie de o buna evacuare a secretiilor bronhice, lucrand fara ajutorul kinetoterapeutului.

Exercitiul 1 : din asezat 5 pozitii fiecare mentinandu-se 10-l5 sec:

        Se sta drept

        Se apleaca trunchiul lateral dreapta 45

        Se apleaca trunchiul stanga 45

        Se apleaca trunchiul pe spate la 30

        Se apleaca trunchiul in fata la 45

Exercitiul 2 : din decubit, 2 pozitii, cate 10-l5 sec:

        Decubit dorsal (fara perna)

        Decubit ventral

Exercitiul 3 : decubit lateral, 4 pozitii, cate 10-l5 sec:

        Decubit lateral stanga cu o perna mica sub cap

*se pivoteaza pe umarul stang, rotindu-se cat mai mult posibil in fata umarul drept si trunchiul

        Decubit lateral drept cu o perna mica sub cap

*se pivotaeza pe umarul drept, rotindu-se cat mai mult posibil in fata umarul stang si trunchiul.

Exercitiul 4 : cate 10-l5 sec. patul ridicat la 20

        Decubit dorsal

        se roteaza trunchiul spre stanga pivotand pe umarul stang, umarul drept ajungand la 45 , membrele inferioare intinse cu degetele in sus

        se roteaza trunchiul spre dreapta pivotand pe umarul drept, umarul stang ajungand la 45 , membrele inferioare intinse cu degetele in sus

Exercitiul 5 : este exercitiul final pentru a drena bronhiile mari.

        Decubit ventral in latul patului astfel inacat membrele inferioara si bazinul sa fie pe pat, trunchiul frant la mijloc este aplecat pe podea, fruntea se sprijina pe mainile pe podea. Trunchiul face cu podeaua un unghi de 45 , un pahar pentru secretii va fi la indemana. Durata acestei pozitii va fi minim 3 min, putand merge pana la 20 minute.

4 MODALITATI DE TUSE ADECVATA SIMPTOMATOLOGIEI

Tusea este un reflex normal si fiziologic declansat de iritarea mecanica a receptorilor din laringe, trahee, bronhii mari de catre pulberi, secretii, sange ca si de iritare chimica a receptorilor din bronhiile distale mai ales, produsa de gaze toxice sau iritant.

Simptom foarte suparator pentru bolnav, tusea mai ales frecventa si in serie, il determina pe acesta ca prin diverse metode sa incerce sa o inhibe. In timp, acesta incepe sa se teama de tuse datorita ineficacitatii ei, producand doar dispnee, nu si eliminare de secretii. Actiunea kinetoterapeutului in aceste situatii este de a educa bolnavul in vederea realizarii unei tuse eficiente, productive, cu un efrt cat mai mic si fara expunere la eventuale riscuri:

        Sincopa tusigena

        Rupturi alveolare

        Hemoragii din venulele subcutatnate ale fetei gatului

        Hernii abdominale.

Tusea poate deveni eficienta daca:

        Se executa la o capacitate vitala suficienta, care sa asigure volumul necesar de aer al coloane de expulsie

        Se executa cu o forta de propulsie a aerului suficient de mare

        Se executa din pozitii de facilitare

Tehnica invatarii unei tuse corecte va cuprinde:

        Pozitionarea corpului in timpul tusei

        Modalitatea de control a respiratiei

        Tonifierea musculaturii expiratorii.

POZITIILE PENTRU TUSE

        Pozitia asezat, umerii relaxati si rotati in fata, capul si spatele usor flectate, antebratele sprijinite, genuchii flectati, picioarele se sprijina pe sol. O perna in zona abdominala tinuta cu bratele ajuta la ridicarea diafragmului prin presarea peretelui abdominal. In timpul expulsiei in tuse trunchiul se apleca inaite.

        Daca bolnavul nu poate parasi patul , se va utiliza pozitia asezat, sprijinit sau decubit lateral, cu trunchiul ridicat si aplecat in fata, cu genunchii flectati, talpile pe pat, antebratele in sprijin pe abdomen preseaza perna.

CONTROLUL RESPIRATIEI IN ACCESUL DE TUSE

        Inspiratie pe nas lent si profund

        Apnee cateva secunde

        Expiratia se va face in 2-3 reprize (fractionat), in timp ce trunchiul flecteaza pe abdomen, iar abdomenul se suctioneaza.

TONIFIEREA MUSCULATURII EXPIRATORII

Obiectivele educarii tusei:

        Invatarea unor modalitati de tuse eficiente in vederea utilizarii lor pentru asigurarea evacuarii secretiilor:

        Tuse cu expectoratie abundenta

        Tuse iritativa, neproductiva

        Tuse cu congestionarea la fata si la gat a pacientului

        Tuse care provoaca ameteli ori senzatie lipotimica.

        Prevenirae accidentelor aparatului circulator si/sau respirator.

5 REEDUCAREA RESPIRATORIE ASISTATA SI INVATAREA SI UTILIZAREA UNEI RESPIRATII CORECTE

Obiectivele reeducarii respiratorii:

        Refacerea pozitiei de repaus toracal

        Relaxarea musculaturii inspiratorii de rezerva

        Corectarea perturbarilor sistemului cinetic toracoabdominal si a asincronismului respirator

        Controlul si cresterea ventilatiei in zonele pulmonare respective

        Cresterea fortei de contractie a muschilor respiratori

        Cresterea rezistentei muschilor respiratori

        Influentarea obstructiei dinamice In expir

        Sa creasca volumele de aer mobilizate, pentru intreg plamanul sau numai in anumite regiuni pulmonare

        Sa scada travaliul ventilator fie prin scaderea rezistentei dinamice la flux fie prin cresterea compliantei toracice, fie prin ambele

        Sa tonifice musculatura respiratorie

        Sa coordoneze si sa controleze ritmul respirator

Reeducarea respiratorie se realizeaza in mai multe etape:

5.1 dirijarea aerului la nivelul cailor aeriene superioare

5.2 reeducarea respiratiei costale

5.3 reeducarea respiratiei diafragmatice

5.4 reeducarea respiratiei hemidiafragmatice.

6 MODALITATI DE CRESTERE A CAPACITATII DE EFFORT A PACIENTILOR

Obiectivele antrenamentului pentru crestera tolerantei la efort:

        Ameliorarea ventilatiei printr-o mai buna coordonare a pompei motrice toracoabdominale, printr-un bun antrenament al musculaturii respiratorii, ceea ce duce la o cheltuiala energetica mai mica

        Cresterea suprafetei de schimb alveolocapilara pulmonara, cu ameliorarea in cele mai multe cazuri a raportului V/Q

        Cresterea extractieiperiferice a oxigenului, imbunatatirea utilizarii lui in respiratia tisulara

        Cresterea PaO₂ (presiunea partiala arteriala a O₂), la o buna parte dintre bolnavi

        Ameliorarea performantei cardiace

        Ameliorarea conditiei psihice, prin scderea trptata a senzatiei de dependenta, prin disparitia senzatiei de teama in fata efortului.

In conditiile unei dotari deficitare se poate suplini printr-o foarte atenta supraveghere a pacientilor in timpul antrenamentului urmarindu-le cativa parametri uzuali clinici:

        aparitia sau cresterea dispneei, a unei stari de discomfort

        aparitia sau cresterea respiratiei zgomotoase , a wheezing-ului

        instalarea tahipneei (peste 30 respiratii/minut)

        ritmul cardiac (peste 110-l20 batai/minut) sau aparitia unei aritmii

aparitia unor dureri toracice de tip constrinctivsau presiune presternala.