Toate cele trei segmente au fost incluse in acelasi modul de recuperare datorita faptului ca impreuna alcatuiesc un cuplu cinematic, precum si un complex unitar, specializat pentru apucare si pentru actiuni de foarte mare finete. Aproape toate actiunile omului se finalizeaza prin intermediul mii-nii. Mina este capabila sa prinda si in acelasi timp sa se modeleze pe obiectivul respectiv. Aceasta datorita urmatoarelor trei posibilitati, in ordinea importantei :
1) opozitia degetului mare, a carui pierdere echivaleaza aproape cu inutilizarea miinii;
2) flexia celorlalte 4 degete ;
3) indoirea miinii in axul longitudinal, cu apropierea degetelor.
Alcatuirea exercitiilor fizice trebuie sa fie conditionata de aceste trei posibilitati.
In complexul gitul miinii-mina exista o disproportie mare de forta intre muschii flexori si extensori. in timp ce extensia nu intilneste decit rezistenta greutatii propriilor segmente, flexia se executa intotdeauna cu rezistenta foarte mare. Recuperarea mobilitatii in sensul extensiei necesita eforturi mai mari din cauza opozitiei antagonistilor mult mai puternici. Flexia devine mai usoara si mai ampla cu degetele in extensie, iar extensia cu degetele in flexie. Pentru dezvoltarea mobilitatii in sensul flexiei, exercitiile se executa cu pumnul inchis, iar pentru extensie, cu degetele intinse.

RECUPERAREA DUPA FRACTURILE DE ANTEBRAT OSTEOSINTEZATE

Dintre numeroasele tipuri de fracturi ale antebratului care impun osteosinteza, cele mai frecnte sint cele ale ambelor oase. Aceste tipuri de fracturi se rezolva corect prin osteosinteze compresi de tip Miiller. La adulti se folosesc, cu mai putin succes, si alte mijloace, cum ar fi osteosintezele centromedulare cu brose Kirschner groase sau cu tije centro-medulare Kuntscher, speciale pentru antebrat.In ambele situatii, programul de recuperare este unic, cu singura deosebire ca perioadele de recuperare difera, asa cum reiese din el :

Programul de recuperare este urmatorul :
Etapa I
Imobilizare in atela ghipsata.

Exercitii libeire de respiratie.

Exercitii libere cu bratul sanatos.

Etapa a Ii-a

Sezlnd
indoirea si intinderea degetelor cu amplitudine redusa (4X66X8).
Rotarea umerilor in ambele sensuri (4X46X8).
inclinarea capului lateral, simultan cu indoirea trunchiului, in ambele sensuri (2X44X8).
Rotarea capului si gitului in ambele sensuri (4X4 6X8).
Ducerea bratelor lateral cu rezistenta manuala (2X3 4X6).
Ducerea bratelor inainte cu rezistenta manuala (2X3 4X6).

Sezind cu bratele lateral

Rotarea bratelor in ambele sensuri (4X46x8).

Etapa a IH-a

Sezind
indoirea si intinderea cotului (1) ; renire (2) (2X4 4X8).
Stind (cu hantele de 1 kg)
Ducerea bratelor la orizontala prin inainte (1) ; renire (2) (2X44X8).
Ducerea bratelor la orizontala prin lateral (1) ; renire (2) (2X44X8).
Ducerea bratelor sus prin inainte (1) ; renire (2) (2X44X8).
Ducerea bratelor sus prin lateral (1) ; renire (2) (2X44X8).
Rotarea ampla a bratelor in ambele sensuri (2x4 4X8).
inchiderea si deschiderea pumnilor (3X46X8).
Rotarea pumnilor in ambele sensuri (4x68x10).
Pronatia si supinatia antebratelor cu bratele linga corp, coatele indoite la 90A (4X68X10).

inclinarea radio-cubitala a pumnilor (4X48x10).

Etapa a IV-a
Slind cu fata la scara fixa, bratele intinse inainte, apucat
indoirea coatelor (1) ; renire (2) (apucat cu palmele in jos) (2X44X8).
indoirea coatelor (1) ; renire (2) (apucat cu palmele in sus) (2X44X8).
Stind

Rotarea ampla a pumnului in ambele sensuri (3X4 8X10).

inclinari radiocubitale cu arcuiri finale (3X48X10).

indoirea cotului operat cu rezistenta manuala (2X4a

4X8) (. 223).

. Pronatie si supinatie cu rezistenta manuala (4X68X10).

inclinarea pumnului radial si cu-bital cu rezistenta manuala

(4X68X10).

Stind cu un baston apucat de mijloc, antebratul indoit

la 90A

Pronatie si supinatie (4X88X10).

REEDUCAREA PREHENSIUNII

Se obisnuieste sa se aprecieze prehensiunea din punct de dere calitativ si cantitativ.
Formele calitati ale prehensiunii, la rindul lor, pot fi urmatoarele :
1) prehensiune globala cilindrica (digito-palmara), care se realizeaza prin miscari secundare executate de fiecare segment al miinii (. 224) ;
2) pensa adductoare si abductoare dintre police si index, care reprezinta, practic, o miscare cu un grad de libertate la unii bolnavi, cum ar fi cei reumatici (. 225) ;
3) miscarea de opozitie, caracteristica miinii omului, prin disparitia careia mina isi pierde peste 40% din capacitatea ei functionala ;

4) miscarea de agatare (hook) ;

5) prehensiunea in ciocan, in care poli-cele se afla pe axul obiectului (. 226).

Formele cantitati ale prehensiunii se impart in :

1) prinderea cu frecare, mai slaba ca intensitate ;
2) prinderea fara frecare, care se realizeaza prin agatare si este mai puternica.
Reeducarea prehensiunii este dependenta de dirsele afectiuni ale miinii, programele de reeducare axindu-se in special pe forma calitativa a prehensiunii care este deficitara.In privinta formelor cantitati se insista in special asupra prinderilor fara frecare, mai eficiente.
Un principiu general in reeducarea prehensiunii ramine faptul ca intotdeauna trebuie inceputa cu miscarile de flexie-extensie si mai ales de abductie si adductie ale articulatiilor metacarpofalangiene. Numai prin obtinerea unei mobilitati suficiente a acestora este posibila reeducarea miscarilor celorlalte segmente, datorita ligamentelor colaterale ale articulatiilor metacarpofalangiene ; printr-o imobilizare prelungita, a-cestea se retracta, nepermitind mobilizarea ligamentelor accesorii care mentin teaca flexorilor degetelor.In continuare vom prezenta o serie de programe care se aplica in reeducarea dirselor forme ale prehensiunii.