Automasajul

AUTOMASAJUL

Automasajul reprezinta aplicarea unor manevre manuale si/sau instrumentale de masaj de catre o persoana asupra propriului corp.

Este cea mai simpla forma de masaj, eficienta si necostisitoare, cu o singura conditie: aceea de a fi instruit corespunzator. Aceasta conditie ne duce cu gandul la ideea instruirii in scoala (la obiectele de igiena, biologie sau educatie fizica) a tuturor elevilor asupra unor aspecte ale masajului si automasajului, ale acordarii primului ajutor in diferite situatii, a insusirii unor tehnici de respiratie artificiala, deprinderi pe care orice masor trebuie sa le stapaneasca.

In sport, de la copii si juniori, aceste deprinderi sunt insusite timpuriu, in cadrul pregatirii teoretice din antrenamentul sportiv (educatia medico-sportiva, care reprezinta educatia sanitara a nesportivilor).

Desigur ca automasajul are anumite limite, din motive obiective, in special cel manual.

Astfel, automasajul manual poate fi aplicat la:

-          gat;

-          ceafa;

-          pe articulatiile scapulohumerale;

-          pe regiunile pectorala, abdominala, lombara (deci dorsal);

-          pe brate, antebrate, articulatiile pumnului si ale degetelor mainii;

-          pe articulatiile coxofemurale, coapse (anterior si posterior);

-          pe articulatiile genunchilor;

-          pe gambe (anterior si posterior);

-          pe articulatiile gleznei, tarsiene si metatarsiene;

-          pe degetele de la picioare;

-          pe aponevroza tara, etc.

Pozitia cea mai favorabila este din sezand, uneori si in culcat dorsal sau lateral (stanga si dreapta).

In functie de situatie automasajul se poate executa cu ambele palme sau cu una singura.

Deseori automasajul se face in asociere cu kinetoterapia activa (de ex. in cazul articulatiilor, a muschilor sternocleidomastoidieni) sau apa calda (cada sau bazine, in care se poate adauga sare de Bazna, diferite te sau saruri cu efecte terapeutice), adaugandu-se benefic la masajul propriu-zis si efectele fitoterapiei, termoterapiei si hidroterapiei.

Dintre manevrele manuale, posibil de efectuat pe zonele amintite, mentionam:

-          efleurajul (netezirea) pe toate zonele;

-          framantatul, frictiunea si baterea (tapotamentul) pe zonele musculare (ceafa, gat, pectorali, abdomen, regiunea lombosacrata, coapse si gambe, brate si antebrate);

-          vibratiile, in special la membre;

-         

-          scuturarile la degetele mainilor si picioarelor;

-          tensiuni, presiuni si ciupituri, de asemenea pe majoritatea segmentelor descrise;

-          masaj periostal, pe creasta tibiala, etc.

In ceea ce priveste automasajul instrumental, acesta poate fi aplicat de cel interesat fie cu aparte actionate mecanic sau/si electric (de regula vibromasatoare, care reclama un plus de securitate, in cazul aparatelor electrice, pentru a evita unele accidente), fie sub forma de hidromasaj sau masaj sub apa.

Pentru a avea eficienta dorita, cel care isi efectueaza masajul pe propriul corp trebuie sa respecte cateva conditii de practicare si anume:

-          sa aiba o stare generala buna care sa-i permita acest efort;

-          sa cunoasca exact procedurile de masaj si scopul urmarit (igienic, de stimulare, de refacere, terapeutic, etc.);

-          sa aiba o stare igienica corporala buna;

-          ambianta placuta cu microclimat confortabil;

-          sa respecte distanta minima de 2-3 ore fata de masa servita;

-   si nu in ultimul rand, o motivatie corespunzatoare pentru aceasta practica.

Este indicat ca, cel putin in cazul automasajului de refacere, sa se asocieze procedurilor de masaj si alte mijloace, asa cum am aratat mai inainte, in special kinetoterapia, hidro si termoterapia.

In cazul aparitiei senzatiei de oboseala in timpul automasajului, se recomanda suspendarea sedintei, iar daca se constata ineficienta este indicata consultarea unui masor calificat, eventual medicul.