Cateva aprecieri referitoare la activitatea masorului, spatiile de masaj si

CATEVA APRECIERI REFERITOARE LA ACTIVITATEA MASORULUI, SPATIILE DE MASAJ SI

UNELE REGULI IGIENICE

Desi pe parcusul lucrarii am atins partial si aceste aspecte, oportun este sa le sintetizam intr-un modul de sine statator dat fiind importanta lor practica.

Masorul performerului sportiv sau masorul din unitatile sanitare, recreationale sau de intretinere (igienice) reprezinta un specialist de inalta tinuta, care se realizeaza in cadrul unor forme de invatamant postliceale si chiar universitare (de ex. facultati de kinetoterapie cu durata de 4 ani).

Revenind la masor, retinem ca acesta trebuie sa fie un om cult, informat, cu o buna cunoastere a domeniului in care lucreaza (sanitar, sportiv, igienic, de intretinere), cu o stare de sanatate si o dezvoltare psihofizica bune, rezistent la oboseala fizica si psihica, echilibrat, cu palmele mari si un simt tactil deosebit, in special la nivelul palmar si al degetelor. Desi cei cu anumite defecte de vedere au un asemenea simt tactil extrem de dezvoltat, fiind in general buni masori, in special in unitatile sanitare si de intretinere (igienice), apreciem ca pentru sportivii de performanta sunt de preferat masori cu o buna stare de sanatate, fara hanicapuri de orice natura, intrand in joc si factorul psihologic, care adeseori il transforma pe masor in confidentul sportivului.

In ceea ce priveste spatiile in care se practica masajul, in incaperi sau in aer liber, pe stadioane, la competitii, este necesar sa fie bine aerate, ferite de radiatiile solare, vant, ploaie, frig si de orice alti factori nocivi. In incaperi trebuie asigurata o ambianta placuta, fie ca masajul se executa pe o canapea de masaj sau pe un pat, bine intretinute igienic si la o inaltime convenabila masorului, asigurand intotdeauna atat persoanei masate, cat si masorului, cele mai favorabile si relaxante pozitii. Salile de masaj, special amenajate, trebuie sa aiba ca anexe un vestiar (pentru dezbracat-imbracat), un grup sanitar cu WC-uri si dusuri si eventual o mica sala de asteptare, in care se gasesc 1-2 scaune (fotolii) si o masuta cu reviste, ziare, eventual sucuri de fructe, care sa poata fi consumate dupa masaj.

Referitor la unele reguli de igiena propriu-zise, acestea se adreseaza masorului, celui masat, spatiului in care se desfasoara activitatea si mai include si unele reguli generale.

Despre masor s-a amintit in prima parte, insa ar mai fi de adaugat, referitor la igiena personala, in special a mainilor, a echipamentului pe care-l poarta (pantalon lung sau scurt, subtire, din bumbac si un maiou sau tricou cu maneci scurte, de asemenea din bumbac, in picioare sa aiba papuci de baie, in genul celor de la inot), se mai recomanda sa nu poarte inele sau alte obiecte (ceas, bratari) pentru a nu-l rani pe cel masat, sa nu consume bauturi alcoolice inainte de masaj si eventual sa poarte masca la gura in caz de guturai, raceala.

Cel masat trebuie, de asemenea, sa se prezinte intr-o buna stare de igiena (spalat cu apa si sapun inainte de masaj si bineinteles, dupa), de sanatate si cu o dispozitie psihica (motivatia pentru masaj si sa posede cunoasterea unor proceduri de masaj si automasaj), avand si acordul medicului, care coroborate pot aduce mult bine bolnavului, nu numai in ul suferintei fizice, dar mai ales psihice, acesta remarcand ca este capabil prin mijloace relativ simple, confortabile, sa-si aline o suferinta si sa contribuie fara a mai depinde de alte persoane, la reabilitatea sa psihofizica.

In egala masura, orice membru al societatii noastre, de la tineri la varstnici, care stapaneste cat de cat masajul si automasajul, isi poate largi sfera mijloacelor de refacere, de dezobosire dupa efortul profesional.

Masajul sportiv ca si cel terapeutic (medical) sunt azi bine codificate si dispun de specialisti competenti. Ceva mai dificila este situatia in ceea ce priveste masajul igienic, de intretinere si cel profilactic, de prevenire a unor tulburari functionale si/sau organice, a unor imbolnaviri sau tratamente. Uneori masajul, la sportivi, urmeaza dupa sauna sau fizioterapie, ceea ce este bine, sporind eficienta masajului. Este de dorit ca inainte de masaj, sportivul sau persoana masata sa-si goleasca ca urinara si tubul digestiv, apoi sa se concentreze asupra masajului, lasandu-se cum se zice, 'in mainile masorului'. Nu am mai amintit despre starea de igiena a incaperii (masa de masaj, podeaua, usile, ferestrele, peretii), a cearsafurilor utilizate, s.a.

Ca reguli generale, am enuntat deja unele, la care am mai adauga urmatoarele:

-          distanta minima de 2-3 ore fata de masa servita inainte de masaj;

-          distanta minima de 30-60 minute dupa masaj pana la masa urmatoare;

-          igiena personala (dus pentru sportiv si spalarea pe maini a masorului dupa fiecare sedinta, acesta pastrand 5-l0 minute de relaxare) a celui masat si a masorului;

-          rehidratarea dupa masaj (atat pentru cel masat, cat si pentru masor, dar nu bauturi alcoolice);

-          evitarea fumatului, cel putin cu 15 minute inainte si dupa masaj, atat de catre cel masat, cat si de masor;

-          pentru masor se recomanda ca la 2-2 1/2 ore de masaj sa faca o pauza de cca. 20 minute, cu scop de refacere (relaxare neuromusculara, consum de dulciuri, fructe, sucuri de fructe sau lactate, in timp ce in incaperea in care se desfasoara activitatea, se aeriseste);

-          masorul este obligat sa informeze medicul (in special la sportivi) de orice acuza sesizata in timpul masajului, care depaseste 'obisnuitul', fie generala, fie locala (pe piele), dupa cum inainte de masaj trebuie sa se asigure ca cel care va fi masat este sanatos (declaratia acestuia) si doreste sa participe la sedinta de masaj.

Inceperea fiecarei sedinte de masaj trebuie precedata de cateva exercitii pregatitoare ale segmentelor si articulatiilor masorului.

Pentru intelegerea corecta a acestei recomandari prezentam urmatoarele exercitii:

-          mobilizarea degetelor prin indoirea si intinderea lor, miscarea executandu-se simultan si alternativ, la inceput mai rar, apoi din ce in ce mai repede;

-         

-          cu palmele sprijinite de masa, ridicarea pe rand a fiecarui deget in extensie, apoi se ridica toate simultan. Cu o palma orintata in sus, se flecteaza activ fiecare deget, apoi se indoaie simultan strangandu-le cu putere in pumn;

-          pentru degetul cel mare se executa separat miscari active, pasive si cu rezistenta, in flexie si extensie, abductie si adductie, mai ales in opozitie;

-          pentru mobilizarea pumnilor se executa extensii accentuate ale acestora prin lipirea palmelor, cu degetele orientate in sus, prin actiunea de departare si apropiere a coatelor, apoi ducand mainile intr-o parte sau cealalta;

-          executarea cu o mana sau cu ambele, simultan sau alternativ, in ambele sensuri circumductia pumnilor, cu degetele intinse sau indoite;

-          actionarea pumnilor din pozitia specifica de apasare pe clapele pianului spre cubitus si radius, adica de lateralitate;

-          cu palmele lipite fata in fata, se efectueaza miscari de forfecare in sens cubital si radial cu bratele si antebratele;

-          mobilizarea musculaturii antebratului si a articulatiei cotului prin pronatii si suplinatii active, executate simultan sau alternativ, cu degetele intinse sau stranse in pumn, flexii si extensii din coate, executate simultan sau alternativ;

-          se pot executa miscari de pronatie si supinatie din antebrate, combinate cu indoiri si intinderi din coate, in flexie se executa pronatia, in extensie supinatia.

Referitor la indicatiile masajului, acestea sunt destul de clare, fie ca este vorba de o persoana sanatoasa (masajul igienic, de intretinere, de dezobosire, de refacere) sau bolnava (masajul ca mijloc terapeutic in cadrul terapiei complexe) ori se aplica in scop recuperator, de asemenea inclus in terapiile complexe recuperatorii, dupa imbolnaviri sau traumatisme. Indicatiile masajului la sportivi au fost enuntate anterior.

Referitor la contraindicatiile masajului, acestea sunt cu mult mai numeroase. In primul rand distingem contraindicatii:

-          temporare (legate de o stare patologica acuta, dar trecatoare, vindecabila);

-          definitive (legate de o boala incurabila, de ex. neoplazii generalizate, psihopatii, etc.);

-          locale (de ex. o afectiune localizata a pielii, a unei articulatii, a unui muschi sau tendon, etc.);

-          generale (de ex. stari febrile, viroze respiratorii, boli in faza acuta, etc.).

Deci, retinem acest tip de contraindicatii (locale, regionale, generale, temporare sau definitive, este adevarat mai rar), care tin de starea celui asupra caruia se efectueaza masajul, dar si contraindicatii care tin de masor (starea de sanatate, starea sa psihofizica, tehnologia pe care o poseda, s.a.) care pot dauna celui masat.

O alta categorie de contraindicatii tine de locul in care se efectueaza sedinta de masaj, contraindicandu-se astfel masajul in spatii neigienice, murdare, umede, reci (temperatura optima este intre 20-24⁰C) sau in aer liber, in conditii de frig sau hipertermie (neadapostit de razele solare), pe sol (rece), sub incidenta vantului, etc.

Numai respectand cu strictete aceste cateva recomandari, banale la prima vedere, vom transforma sedinta de masaj intr-un aliat al sanatatii noastre, un factor eficient igienic, profilactic, terapeutic sau recuperator, un suport important al performantei sportive, al reconfortarii noastre.