Masajul exercita o serie de actiuni foarte utile asupra elementelor aparatului locomotor: muschi si tendoane, fascii si aponevroze, teci tendinoase si alte formatiuni fibraose; asupra tesuturilor moi articulare si periarticulare si chiar asupra periostului si osului.
Masajul muschilor are o larga aplicativitate si o mare importanta fiziologica.
Observand cu atentie sele anatomice reprezentand dispozitia musculaturii scheletului (. 152), ne dam seama de posibilitatile noastre de prelucrare a celei mai mari parti a acestei musculaturi si de folosire a celor mai multe dintre procedeele uzuale ale masajului. Muschii pot fi masati fie pe regiuni si segmente, asa cum procedam in cadrul masajului general si partial, fie pe grupe si lanturi de muschi, cum trebuie sa procedam cand ne intereseaza in mod deosebit ingrijirea musculaturii.

Muschii reprezinta, din punct de vedere cantitativ, o buna parte a tesuturilor moi ale corpului. Masand intreaga musculatura scheletica, destul de accesibila, putem spune ca influentam organismul in mod substantial. in acesti muschi se produc diferite fenomene fizica si chimice, meolice si energetice, care pot fi mai mult sau mai putin stimulate sau incetinite prin mijloacele noastre.
Prin actiunea mecanica a manevrelor de masaj, executate staruitor si intr-un ritm viu, putem imbunatati proprietatile functionale ale muschilor, facand sa creasca exciilitatea, conductibilitatea si contractibilitatea lor. Prin tensiuni si destinderi alternative putem dezlta elasticitatea muschilor, una dintre cele mai importante propietati fizice ale lor. Prin manevre usoare, executate intr-un ritm lent si linistitor, putem obtine relaxarea muschilor incordati sau obositi.
Prin exercitarea mecanica a nervilor motori pe traiectul lor si mai ales la nivelul ramificarii lor in muschi facem sa creasca impulsul motric si capacitatea de contractie a muschiului. Excitarea proprioceptorilor musculari se transmite la centrii nersi, de unde coboara sub forma unor impulsuri fie stimulatoare, de crestere a tonusului si contractilitati, fie linistitoare, de scadere a tonusului si de relaxare.
Prin manevre de presiune si stoarcere, activam circulatia in venele si capilarele din vasta retea vasculara, care inconjoara si strabate musculatura scheletica. Sub influenta acestor manevre de masaj, se largesc capilarele care se afla in functiune si se deschid capilarele de rezerva, creste debitul sanguin local si accelereaza curentul de limfa.
Prin activarea circulatiei se intensifica procesele meolice din muschi fie pentru a produce energia necesara desfasurarii efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen. Sangele proaspat vine incarcat cu substante energetice si curata muschiul de produsele reziduale.
Asupra roului masajului in prevenirea si combaterea fenomenelor de oboseala si in refacerea energiei muschilor obositi, s-a insistat foarte mult in ultimele decenii. Numeroase cercetari experimentale au aratat ca aportul crescut de sange arterial in muschiul supus la efort intens inseamna un plus de glucoza si de oxigen, substante care sporesc puterea muschiului si il feresc de oboseala, prin energia potentiala a noilor rezerve, prin neutralizarea produselor acide de dezasimilatie si prin resintetizarea glicogenului.In caz.de oboseala a muschilor, s-a dovedit ca masajul unor grupe vecine de muschi mai luminosi produce efecte mai utile decat masajul muschilor obositi, mai putin luminosi. Alte cercetari au aratat ca obtinem efecte bune masand grupe de muschi simetrici, sau grupe musculare mari, care nu au fost solicitate in efort.

Masajul are influente evidente asupra muschilor atrofiei si atoni, contractu-rati sau traumatizati.
In antrenamentul sportiv masajul muschilor este indicat pentru a mari adaptarea lor la efortul progresiv, pentru a impiedica acumularea inauntrul lor a produselor reziduale toxice si pentru a mari rezistenta organismului la oboseala.Inaintea probelor sportive grele, masajul pregateste muschii pentru efort; in pauzele dintre probe, combate incordarea si reda supletea si contractibilitatea normala a fibrelor musculare; dupa probe, masajul inlatura fenomenele de oboseala si ajuta organismul sa-si recupereze mai repede fortele pierdute.
Masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se executa in practica o data cu masajul muschilor. Se folosesc indeosebi manevre cu efect circulator (neteziri si frictiuni vibrate) si se trateaza unele leziuni si tulburari care deseori trec nebagate in seama. La sportivi se simte neia unei prelucrari mai atente a locului unde se face legatura dintre muschi si tendon. La acest nivel, solicitarile in efort fiind mai mari, se pot produce intinderi si smulgeri de fibre, urmate de induratii si jena functionala.
La randul sau, locul de insertie al tendonului pe os sau periost poate fi sediul unor complexe leziuni si tulburari, numite de curand "entezita" sau boala a insertiilor. Aceste insertii se maseaza cu bagare de seama, prin manevre blande, dar insistente.
Tendoanele si tecile tendinoase au un important rol static si dinamic. Masajul lor are aceeasi importanta ca si masajul muschilor, iar uneori si mai mare. De acest lucru ne dam seama mai ales atunci cand la nivelul lor se produc leziuni traumatice, inflamatii si alte procese de atrofie si degenerescenta, care necesita o atentie deosebita si un tratament functional de lunga durata.
Masajul fasciilor, aponevrozelor si formatiilor fibroase dintre muschi si organe se incadreaza in masajul general sau partial si numai rareori se executa ca o forma proprie de prelucrare a acestor tesuturi, ele fiind strans legate din punct de vedere anatomic si functional de elementele vecine. Prelucrarea lor prin masaj are ca scop sa le intretina supletea sau consistenta, sa activeze circulatia in reteaua lor vasculara, bogata mai ales in interstitii, sa previna si sa combata stazele sanguine si limfatice si alte procese patologice care se produc la nivelul lor.
Masajul articulatiilor necesita o tehnica speciala, adaptata la forma si structura diferita a lor. in foarte multe din cazuri nu gasim in jurul articulatiilor alte tesuturi moi decat pielea si straturi subtiri de tesut conjunctiv, prin care strabat vase, nervi si tendoane. Alte articulatii sunt acoperite cu straturi groase de tesuturi diferite: muschi, tendoane, pungi seroase, tesut conjunctiv sau gras, mai mult sau mai putin abundent.

Tesuturile articulare si periarticulare sunt prevazute cu o retea bogata de vase si nervi.
Masajul activeaza circulatia si nutritia in aceste tesuturi, le intretine supletea si rezistenta, conditii indispensabile pentru o buna functionare articulara.
Efectele circulatorii si trofjce ale masajului articular, aplicat direct pe capsula articulara si pe ligamentele care o intaresc in exterior, se resimt si asupra membranei sinoviale care o captuseste pe partea sa interna. Masajul articular si activarea circulatie in musculatura si tesuturile din jurul si de deasupra articulatiei contribuie la resorbtia sau impingerea in circulatia generala a lichidelor serose sau sau a serului sangelui revarsat in cavitatea articulara. O experienta simpla a demonstrat aceasta actiune a masajului articular.In doua dintre articulatiile simetrice ale membrelor unui animal de experienta a fost introdusa o substanta colorata (cerneala de China). Asupra uneia dintre cele doua articulatii si asupra tesuturilor din jurul si de deasupra sa au fost aplicate metodic cunoscutele manevre de masaj articular (neteziri, frictiuni, vibratii), in timp ce articulatia pereche a fost lasata in repaus. Dupa cateva sedinte de masaj s-a constatat in caile limfatice si in ganglionii respectivi, precum si in tesuturile masate din jurul si de deasupra articulatiei, prezenta substantei colorante, care prin masaj fusese evacuata din articulatie, in jurul celeilalte articulatii, ramasa nemasata, nu s-au constatat semne de prezenta a substantei colorante.
Masajul ajuta si la imprastierea infiltratelor patologice din tesuturile periarticulare; in acest fel obtinem degajarea articulatiei si recapatarea mobilita-tiinormale.
[[Masajul articular este o buna pregatire pentru exercitiile de mobilizare metodica a tuturor articulatiilor corpului. Prin masaj si gimnastica articulara se previn si se combat aderentele, retractiile, redorile, cicatricele vicioase, depozitele patologice periarticulare si alte urme ale accidentelor si bolilor articulare (traumatisme, reumatisme, artrite si artroze etc), care limiteaza miscarile normale.In activitatea sportiva, masajul articular nu poate lipsi dintre masurile de pregatire dinaintea concursurilor sau a probelor de performanta si nici dintre mijloacele de tratament al leziunilor traumatice ori al tulburarilor functionale care le insotesc.
Oasele beneficiaza de efecte circulatorii si trofice ale masajului numai in mod indirect prin intermediul tesuturilor moi care le acopera si in care se ramifica reteaua vasculara si nerasa comuna. Aceste efecte sunt si mai sigure atunci cand sunt masati muschii cu care oasele au legaturi functionale.In acelasi fel se pot explica si influentele masajului periostal asupra circulatiei sangelui si asupra nutritiei din interiorul osului.