Pielea acopera intreaga suprafata a corpului, adaptandu-se perfect la relieful formatiunilor anatomice peste care se intinde. Acest tesut, a carui suprafata masoara la adultul de talie medie intre 1,5 si 2 metri patrati, constituie un organ bine definit, cu functiuni proprii destul de complexe si de mare importanta pentru organism.
Principalele functiuni ale pielii sunt cele de protectie si termoreglare, de excretie si respiratie. La aceste roluri bine cunoscute se adauga functiunea endocrina mai putin studiata si cea de sediu al unui raspandit sistem de ex-teroceptori si proprioceptori, dispusi in mare numar in straturile si formatiunile pielii.
Masajul exercita asupra pielii si functiunilor sale o serie de influente directe. Prin actiunea sa mecanica,
masajul imbunatateste calitatile fizice ale pielii, consistenta si legaturile cu straturile profunde, elasticitatea si mobilitatea.
Prin manevrele mai aspre de
masaj sunt indepartate celulele cornoase pe cale de descuamare si se curata pielea de alte impuritati, stimulandu-se cresterea celulelor tinere; se deschid canalele de excretie ale glandelor, fari-zandu-se eliminarea sudorii si a substantei sebacee.
Pielea constituie un vast rezerr de sange, pentru ca vasele cutanate si subcutanate contin mai mult de un sfert din cantitatea de sange a intregului corp. Sub actiunea manevrelor de masaj, o parte din sangele cuprins in piele trece in curentul circulator general, iar sangele din profunzime este atras, prin dilatarea capilarelor pielii si tesutului subcutanat, spre periferie. Aceste fenomene pot sa schimbe dinamica circulatorie a organismului. Masajul capata, in acest fel, un rol important in pastrarea echilibrului dintre circulatia periferica si cea profunda.
Activarea circulatiei inseamna pentru toate tesuturile intensificarea schimburilor nutritive, marirea vitalitatii si a capacitatii lor functionale. Dupa masaj pielea este mai calda si mai moale, mai neteda si mai colorata - efect fiziologice cunoscute. Masajul stimuleaza
nutritia proprie a pielii, previne si trateaza atrofia si atonia, grabeste regenerarea celulelor, pentru ca pielea sasi pastreze cat mai mult aspectul sau tanar:
Prin actiuni mecariice, dar mai ales prin mecanisme reflexe, care influenteaza circulatia si meolismul, masajul contribuie la functia de termoreglare a corpului. Asociat cu actiunea agentilor fizici externi, ca apa, aerul si soarele, masajul contribuie la calirea organismului.
Masajul influenteaza farabil functiile secretorii ale pielii, nu numai pe cele externe, ci si pe cele interne. Sub actiunea manevrelor sale se produc in piele substante hormonale, care au o puternica actiune vasomotoare si explica aparitia fenomenului de hiperemie. Producerea acestor substante (histami-na si acetilcolina) si reglarea actiunii lor se face prin intermediul sistemului ners vegetativ.
Pielea are si un modest rol respirator, retinand cantitati mici de oxigen si eliminand bioxid de carbon. Aceste schimburi nu au o importanta fiziologica mare dar au o desebita semnificatie pentru masurile de
igiena a pielii.
Prin piele pot patrunde in organism o serie de substante chimice. Aceasta cale a fost folosita pentru introducerea in corp a unor medicamente, in scop de tratament.
In masajul terapeutic se pune mult temei pe existenta unor relatii functionale reciproce intre piele si organele profunde. Aceasta legatura a fost intrevazuta de Head (1889), care a descris
tulburari de sensibilitate localizate in anumite zone ale pielii ("zonele lui Head"),procate de suferinte aleunor organe sau tesuturi siti ats in profunzime. Mackenzie a aratat ca aceste legaturi se fac prin ne,vii rahidicni. Dijkrine si Hansen au delimitat pe piele zone, segmente sau dermatoane, carora le corespund tesuturi si organe inervate pe acelasi segment ners metameric al maduvei spinarii. Dupa numarul radacinilor rahidiene distingem pe piele 8 segmente cervicale (C, - Cg), 12 segmente dorsale (D, - D12), 5 segmente lombare (L, - L5) si 5 segmente sacrale (S, - S5) (. 153 si 154).
Prin manevre de masaj aplicate pe zonele sau segmentele cutanate astfel delimitate, putem influenta in sens fiziologic sau curati-profilactic tesuturile si organele profunde, inervate de acelasi nerv rahidian. Aceste influente se produc pe cale reflexa.
Tehnica si metoda de "masaj segmentar sau reflexogen" au fost perfectionate de Hartmann, Leube si Dick. Acest masaj se aplica in tratamentul unor afectiuni ale aparatului circulator, respirator, digestiv si genito-urinar, carora le corespund pe piele si in tesuturile subcutanate puncte sau zone de sensibilitate maxima.
Masajul pielii are, asa cum am mai aratat, o mare importanta practica in activitatile sportive, mai ales pentru realizarea incalzirii corpului, necesara inaintea unor probe de performante sau intreceri grele, care cer de la inceput un efort fizic mare si o prompta adaptare a organismului la conditiile nefarabile ale mediului. Sportivii stiu ca frigul si umezeala scad proprietatile functionale ale muschilor si nervilor si farizeaza accidentele.
