Pentru executarea rationala a masajului gatului, este nevoie sa delimitam cele doua regiuni ale sale, cea anterioara si cea posterioara, care se deosebesc intre ele prin forma, structura si functiuni. Regiunea anterioara se caracterizeaza printr-o mare complexitate anatomica si functionala, fiind strabatuta de conducte organice importante, ca traheea si esofagul, de vase mari de sange, ca arterele carotide si venele jugulare, de canale linfatice si numeroase trunchiuri nervoase. Regiunea este sediul unor complexe formatiuni gan-glionare si glandulare, ganglionii limfatici cercali, tiroida si paratiroidele. Muschii anteriori ai gatului sunt lungi si subtiri, avand o actiune mai mult de orientare a miscarilor decat statica sau de forta. In regiunea posterioara a gatului gasim coloana vertebrala cercala si musculara respectiva, dispusa in mai multe straturi, care are un apreciabil rol static si dinamic.
a) Masajul regiunii anterioare a gatului. Masajul regiunii anterioare a gatului este indicat destul de rar, de teama de a nu face rau, actionand fara discernamant asupra tesuturilor si organelor locale.
Atunci cand totusi se aplica, masajul acestei regiuni se executa dupa o tehnica mult simplificata, constand din netezire, frictiune, framantatul muschilor si bratii.

Pozitia celui masat este culcat pe spate, cu capul ridicat sau sezand rezemat, cu capul in usoara extensie, pentru a ridica barbia si a pune in edenta intreaga regiune. Executantul sta sau sade la dreapta celui pe care il maseaza.
Netezirea partii anterioare si a partii laterale se face prin alunecari usoare, pornind de sus in jos, de la barbie si mastoida spre stern si clacule. Manevrele se executa pornind cu marginea cubitala a mainilor si cu radacina palmelor si se termina cu marginea lor radiala si cu varfurile degetelor. Se poate lucra simetric, adica pe ambele parti ale gatului, sau mai intai pe o parte si apoi pe partea opusa, inclinand sau rasucind capul dupa nevoie (. 112).
Frictiunea se executa minutios, dar cu multa precautie, etand glanda tiroida.
Framantatul se aplic, numai pe muschi, sub forma de cuta in lungul sternocleidomastoidienilor si al marginii libere a trapezilor (. 113).

Vibratiile au un rol principal in acest masaj, executandu-se prin presiuni usoare, neteziri sau frictiuni.
Netezirea de incheiere se executa lung, lent si linistitor.
Masajul regiunii anterioare a gatului influenteaza direct elementele anatomice locale si indirect organele fetei si capului. Acest masaj poate fi indicat cu scopul descongestionarii regiunii si relaxarii musculaturii, al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale.
Prin masaj se trateaza cicatricele inestetice ce se formeaza dupa arsuri, traumatisme si chiar interventii chirurgicale.

Acest masaj poate fi asociat cu mobilizarea metodica a gatului, care se face activ, pasiv sau cu rezistenta.
b) Masajul regiunii posterioare a gatului. Masajul regiunii posterioare a gatului sau masajul cefei se executa fie din pozitia culcat cu fata in jos, cu capul usor flexat si cu fruntea rezemata pe dosul mainilor, sau cu capul sprijinit pe un sul moale, fie din pozitia sezand pe un scaun scund, cu fruntea sprijinita inainte pe un potrit de inalt (. 108), ori pe genunchii executantului (. 109). Pe bancheta joasa de masaj, pozitia cea mai favorabila este calare sezand, cu trunchiul usor inclinat si cu capul sprijinit pe ul lung a banchetei, ridicat in sus pana aproape de verticala (. 106).
Manevrele folosite pentru masajul cefei sunt netezirea si frictiunile, framantatul, percutatul si tocatul.
Netezirea consta din alunecari executate cu o mana sau cu doua maini, pornind de sus, de deasupra insertiilor muschilor cefei pe osul occipital, de o parte si de alta a liniei mediane si coborand in jos pana la baza gatului, intre omoplati si spre umeri. Pentru ca manevrele de alunecare sa fie cat mai lungi, se incep cu radacinile mainilor si se termina cu varful degetelor, care pe masura ce coboara, se departeaza intre ele. Pentru netezirea partilor laterale ale gatului se asaza palmele cu marginea cubitala sub urechi si aluneca in jos pana peste umeri, terminand cu marginea lor radiala. Alunecarile sunt la inceput lungi si simultane, apoi se fac alternativ si sub forma scurta, numai de sus in jos.
Frictiunea se aplica pe toata intinderea cefei, adaptand cat mai bine miscarile la forma regiunii. in partea de sus, la nivelul insertiei muschilor pe osul occipital, se executa miscari liniare si circulare cu varfurile degetelor (. 114). in partea mijlocie a cefei si in partea sa inferioara, intre omoplati si pe umeri, frictiunile se executa cu miscari ample, cu podul palmelor si radacina mainilor.

Framantatul se aplica mai ales pe partile laterale si inferioare ale cefei, unde musculatura este mai voluminoasa, in forma de cuta prinsa intre degetele mari si celelalte degete; mainile se deplaseaza framantand in sus si in jos, lucrand simetric sau alternativ. O alta varianta de framantat in cuta se executa cu o mana sau cu ambele maini, aplicate perpendicular pe axa lunga a gatului si cuprinzand ceafa intre degetele mari si celelalte degete. Mainile se deplaseaza in lungul cefei printr-o miscare ondulatorie (. 115). Framantatul se poate combina cu frictiunea, mai ales in partea de jos si laterala a cefei (. 116).

Percutatul se combina la randul sau cu tocatul. In partea de sus a cefei, percutiile executate cu varful degetelor cad de o parte si de alta a liniei mediane, prin lori foarte fine si rare. Pe masura ce mainile coboara, percutatul se transforma in tocat, care se executa in mod obisnuit cu partea ungueala a degetelor intre omoplati si cu partea palmara peste umeri.
Vibratiile se executa prin presiuni cu varful degetelor aplicate pe insertiile occipitale ale muschilor si prin neteziri si frictiuni brate executate cu degetele si palmele, pe mijlocul si partea inferioara a cefei. Masajul cefei se incheie intotdeauna prin manevre lungi si lente de netezire calmanta.
Acest masaj provoaca o activare a circulatiei locale, venoase si limfatice, si o descongestionare reflexa a circulatiei din craniu. Prin actiunea locala influentam circulatia din muschii cefei, care prin volumul si asezarea lor in straturi, precum si prin lucrul static si dinamic pe care il presteaza, sunt pre-dispusi la staze circulatorii si la oboseala. Din aceasta cauza, masajul cefei este folosit aproape intotdeaua ca act final al masajului general; el nu lipseste din masajul sportilor.
Masajul cefei este indicat in tratamentul nevralgiilor suboccipitale, al durerilor de cap si de ceafa, al contracturilor musculare, al oboselii nervoase, al hipertensiunii arteriale, al limitarii mobilitatii gatului (in spondilozele cercale). Prin masaj si gimnastica se trateaza depunerile locale de grasime.