Masajul nerlor este o metoda destul de veche, folosita mai ales in
masajul empiric, in scop linistitor sau stimulator. Pe regiunile dureroase si chiar pe ner s-au aplicat neteziri usoare sau presiuni puternice, insotite sau nu de bratii; deseori au fost aplicate si manevrele de batere, tractiuni si tensiuni ale nerlor. Din cauza senzatiilor neplacute de
durere si a unor reflexe generale nefavorabile, masajul nerlor nu a mai fost prea des folosit.
Numeroase dificultati tehnice si contraindicatii serioase au contribuit la restrangerea aplicatiilor acestui masaj.
Masajul modern se aplica pe ner in anumite zone sau puncte de excitatie, situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diverse tesuturi profunde, pe traiectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesuturile superficiale.
In acest
masaj se utilizeaza netezirea, frictiunile, presiunile, lorile ritmice si bratiile.
Netezirile usoare si superficiale sau alunecarie intinse si ritmice, aplicate pe regiunea sensibila si incordata, au scopul de a reduce durerea, de a scadea contractura musculara si de a pregati terenul pentru aplicarea manevrelor urmatoare.
Dupa aceasta manevra introductiva pot fi executate alunecari mai apasate pe traiectul nerlor, pentru a activa circulatia si a descongestiona teaca lor si tesuturile inconjuratoare, de infiltrate si staze.
Frictiunile se aplica fie pe toata zona dureroasa, fie numai pe trunchiul nervului. in cazul din urma se executa o frictiune liniara de intensitate mica sau medie. Ca si netezirea, frictiunea activeaza circulatia si schimburile locale, reducand in acelasi timp sensibilitatea crescuta. Presiunile sunt manevre specifice pentru influentarea nerlor si se aplica sub forme si cu intensitati variate. Uneori presiunea este continua si uniforma, durand minute intregi. Manevra se aplica in acelasi loc sau se deplaseaza pe nesimtite din aproape in aproape. Alteori presiunea este intermitenta si variata ca intensitate, capatand chiar un caracter brator2.
Loturile ritmice, executate sub forma tocatului sau a batatoritului cu intensitate mica, medie sau mare, se aplica pe zonele sensibile sau chiar pe traiectul nerlor mari si acoperiti cu tesuturi moi protectoare, ca, de exemplu, pe regiunea sacrala si in lungul nervului marele sciatic. Dupa legile fiziologice, aceste lori exercita la inceput o actiune de excitatie, care depinde de sensibilitatea nerlor si de intensitatea manevrelor. Dupa ce s-a atins un anumit nivel de excitatie, sensibilitatea scade treptat, pana la disparitie. Efectele acestea par sa fie mai edente daca se aplica pe neri durerosi.
Aplicand asupra nerlor vasomotori manevre insistente de frictiune si batere usoara, de scurta durata, constatam o vasoconstrictie locala; manevrele mai puternice si de lunga durata produc o vasodilatatie reflexa, caracterizata prin inrosirea si incalzirea pielii (hiperemie).
Aplicat asupra nerlor motori, tocatul poate provoca o serie de contractii fibrilare in muschi, fara efecte mecanice. Efectele functionale si trofice ale acestor manevre sunt deosebit de utile in tratamentul muschilor atoni si atrofiei, insuficienti sau paretici.
Vibratiile manuale sau mecanice, aplicate pe ner timp mai indelungat, scad sensibilitatea si conductibilitatea lor. Repetate metodic, ele activeaza circulatia in teaca nervului, favorizand
nutritia si stimuland actitatea lor functionala. Efectele bratiilor depind in mare masura de amplitudinea, presiunea si durata manevrelor. Vibratiile sunt bine tolerate si constituie unoeri singura manevra permisa in tratametul unor afectiuni ale nerlor. Combinate cu netezirea si frictiunea, bratiile isi maresc aplicatitatea si eficacitatea.
Masajul nerlor periferici este indicat mai ales in scop terapeutic, fie ca tonic si stimulant in atonii,
atrofii si insuficiente functionale ale muschilor, fie ca relaxator si calmant al crampelor si contracturilor musculare, sau al durerilor si altor forme patologice locale.
