Baterea sau lovirile usoare si ritmice, aplicate pe piele si pe tesuturile moi ale corpului, sunt cele mai intense si mai excitante procedee de masaj. Ele deriva din biciuirile cu manunchiuri, de crengute, folosite in masajul empiric din cele mai chi timpuri, aplicate in legatura cu baile de aburi.
Aceste procedee se executa in diferite feluri - cu degetele, cu palmele si cu pumnii. Exista si unele aparate mici de lovire ritmica, actionate cu mana sau cu un motor electric. Procedeele manuale sunt preferate, pentru ca se pot adapta mai bine si doza mai usor decat cele mecanice.In practica se aplica numeroase si variate forme de batere, descrise sub numele comun de tapotare sau tapotament4.
Cea mai cunoscuta si mai folosita manevra de batere este "tocatul", care se executa cu degetele de la ambele maini. Pentru a se efectua corect si repede, mainile sunt tinute in usoara extensie, cu palmele fata in fata, destul de apropiate; coatele putin departate de corp. Degetele, usor flexate si departate intre ele, cad pe piele, de la o distanta mica, intr-un ritm foarte viu, lovind fie cu partea lor latero-dorsala, fie cu cea latero-palmara. Lovindu-se intre ele si atingand pielea, degetele produc un sunet caracteristic, asemanator lovirii cu un manunchi de nuiele, daca lovim cu partea latero-dorsala, sau cu picaturile mari de ploaie, daca lovim cu partea lor latero-palmara.
Pe portiunile mai carnoase, lovirile cresc in intensitate si pot fi executate si cu marginea cubitala a palmelor (taisul mainii).
Intensitatea loviturilor rezulta mai mult din greutatea degetelor si a mainilor, decat din contractia activa a muschilor. Mainile cad moi, pasiv miscandu-se mai mult din articulatia pumnului. Pentru a amplifica miscarile, adaugam la inclinarea laterala a mainilor si o miscare de rasucire a antebratelor, in sensul trecerii din pronatie in supinatie. Daca manevra se executa din coate sau din umeri, lovirile devin prea puternice si chiar dureroase, iar miscarile se fac mai greu si devin mai obositoare. Intensitatea va fi mai mica, daca aplicam baterea pe regiuni sau tesuturi sensibile; medie sau mare, daca le aplicam pe mase mari de muschi sau pe straturi groase de tesuturi.
Pe regiunile foarte sensibile, de exemplu pe abdomen, folosim o forma speciala de "tocat tangential", alunecand pe suprafata regiunii, fara a patrunde in profunzime. Aceasta manevra necesita o mare mobilitate si suplete a mainilor executantului.
Asa cum am aratat, tocatul se executa in general intr-un ritm foarte viu, dar in anumite cazuri, ca in masajul regiunii precordiale si a capului, se poate aplica si mai lent.
O alta forma de batere consta din "percutatul" sau "ciocanitul" tesuturilor cu varfurile degetelor usor indoite, care cad perpendicular pe regiunea masata. Manevra se executa cu ambele maini, miscandu-se din articulatia pumnului simultan, dar mai ales alternativ cu maximum de mobilitate. Putem modifica tehnica acestei manevre executand-o mai rar si adaugand dupa lovire, o alunecare scurta si usoara, sub forma de periat sau racait.
Percutatul obisnuit se aplica mai mult pe spate si torace, cel cu alunecare este destinat peretelui abdominal.
Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul rapid si supletea mare a miscarii si nu intensitatea sau durata manevrei.
Din manevra de percutat deriva "plescaitul" sau "lipaitul" cu fata palmara a degetelor, sau chiar cu palmele. Aceasta forma de batere este indicata in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile, ca spatele, coapsele si gambele, pe fata lor posterioara.
Plescaitul se face cu mainile moi si usoare, prin miscari suple si repezi. Loviturile produc un sunet clar, specific care i-a dat si numele acestei manevre. Miscarile se executa activ, din coate, antebratele se ridica la inaltime potrivita, iar mainile cad pasiv, alternativ sau simultan, pe regiunea respectiva. Intensitatea loviturilor depinde numai de greutatea mainilor si de inaltimea de la care cad.

Pot fi executate si manevre adti, dar daca sunt prea puternice, devin dureroase. Daca vrem sa reducem efectul lor excitant, manevrele vor fi executate mai de aproape, alunecand sau tangential.
"Batatoritul" se deosebeste de plescait numai prin felul de a tine palmele si degetele intinse si foarte apropiate de suprafata corpului. Lovirile sunt scurte si dese, iar daca sunt bine executate produc un sunet deschis, caracteristic.
Daca executam aceasta manevra cu palmele si degetele stranse, in asa fel incat sa formeze o adancitura ("caus" sau "ntuza"), batatoritul devine mai putin aspru, iar lovirile produc un sunet surd, deosebit de-al plescaitului sau batatoritului cu palmele si degetele intinse din cauza pernei de aer cuprins intre maini si pielea masata.
Batatoritul cu pumnul este o manevra puternica, indicata mai rar, numai pentru masajul regiunilor foarte musculoase si putin sensibile. Lovirile se produc fie cu pumnul incomplet inchis, lasand intre degete si podul palmei un mic spatiu, care asigura elasticitatea manevrei, fie cu pumnul inchis si cu degetele stranse in palma, marind fermitatea manevrei. In primul caz, lovirile sunt mai bine tolerate, in al doilea caz, manevra se aplica numai pe regiunile foarte voluminoase, la persoanele robuste. Uneori, se practica si un batatorit cu marginea cubitala a pumnului, la care poate participa si cu un mic segment de antebrat. Aceasta ultima manevra se aplica numai pe regiunea fesiera.
Manevrele de batere pot fi aplicate direct pe piele, ca si celelalte procedee de masaj, dar pot fi aplicate si peste imbracaminte, in masajul de incalzire.
Efectele acestor manevre variaza in raport cu intensitea si ritmul loviturilor, cu supletea sau rigiditatea mainilor si cu sensibilitatea pielii sau a

tesuturilor masate.

Se intelege ca actiunea lor specifica este excitanta, motiv pentru care se executa dupa ce corpul a fost pregatit prin manevrele precedente. Este de retinut insa faptul ca actiunea indelungata, ritmica si uniforma a acestei manevre, influenteaza ramurile periferice ale nervilor senzitivi in sensul reducerii sensibilitatii.
Prin excitarea firisoarelor nervoase motoare se produce o crestere a tonusului muscular si chiar o contractie locala a miofibrilelor. Daca acestea sunt lovite usor, contractia se face partial, fara a produce un efect mecanic. Daca lovirile sunt mai puternice si intereseaza un numar mai mare de fibre musculare, se produce o contractie mai ampla, dar tot fara efect mecanic.
Lovirile usoare si ritmice, aplicate asupra muschilor, le stimuleaza proprietatile fiziologice specifice si Je sporeste functionalitatea.
Executate in ritm mai rapid, cu intensitate mai mare si pe o durata de timp mai lunga, baterea actioneaza asupra nervilor vasomotori si provoaca un aflux crescut de sange in regiunea masata. Pielea din aceasta regiune se incalzeste si se inroseste vizibil.
Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiunile nutriti locale.
Aceste manevre sersc in sport la incalzirea si stimularea corpului, in cadrul masajului pregatitor ele constituie un procedeu cunoscut si apreciat mai ales in sporturile de iarna.
Pentru motivul ca pot fi dozate dupa necesitatile proprii, manevrele de tapotament sunt folosite frecnt, mai ales in automasaj.