Raspunderea sociala a fiecaruia pentru societatea in care traieste
Omul de stiinta nu trebuie sa stea inchis intr-un turn izolat de cetate fiindca are obligatii multiple fata de societatea care l-a format. Rolul specific al omului de stiinta, promotor al cunoasterii, nu poate fi separat decat artificial de implicatiile
economice si sociale ale activitatii sale. Aceasta datorita, in primul rand, importantei crescande a tehnologiei ca factor de productie in economia moderna, si in acelasi timp, dependentei activitatii de cercetare de structurile politice si sociale ale colectivitatii. Stiinta a fost si ramane autonoma, obiecti, daca ne referim exclusiv la rezultatele masurabile ale investigatiilor. Privita insa ca indeletnicire umana, in contextul social-politic si in perspecti rezultatelor posibile ale aplicatiilor sale practice, stiinta a incetat sa mai existe ca activitate de sine statatoare, asa cum se prezentau faptele pana la inceputul secolului trecut de cand caracterul ei social a devenit din ce in ce mai evident. Rolul decisiv pe care si-l asuma revolutia stiintifica in dezvoltarea lumii contemporane, uneori umbrit de efecte deplorabile ale utilizarii necontrolate sau abuzive a descoperirilor stiintifice, mai ales in biologie, a schimbat fundamental datele problemei si impune o totala revizuire a raspunderilor, atat in ul constiintei individuale a omului de stiinta cat si la nivel institutional si de stat. Nu pot fi astazi disociate cercetarile fundamentale de cele aplicative. [] cercetarea aplicati -prin aportul sau- apartine zilei de azi, iar in cercetarea fundamentala gasim aplicatia de maine, dupa cum foarte bine se apreciaza de toti cei care mediteaza asupra cercetarii. In modalitatea de transpunere in practica a descoperirii teoretice intervine eficienta, adica scurtarea interlului ce le separa. Aceasta este problema fundamentala. In functie de rezolrea ei sa apreciem daca am realizat ce, si in ce masura.
In viata sociala stiinta a avut intotdeauna o pozitie de angarda, ea fiind o aderata forta cu profunde implicatii sociale atunci cand noile descoperiri au fost puse in slujba omului, dar si inversul este aderat si ma refer la folosirea energiei atomice in scop distructiv si ca arma bacteriologica. Chiar si genetica este bilenta putand aduce fericire sau nenorociri, depinde de modul in care se folosesc cunostintele privitoare la aceasta importanta si nobila stiinta.
Stiinta nu este un scop in sine, ci un mijloc si o sursa bogata de bunastare si fericire. Trebuie scurtat interlul de timp intre descoperire si aplicarea ei in practica cat mai curand, maine daca se poate.
La sfarsitul fiecarei etape de viata intervine un moment de bilant, de autoeluare. Un ceas care sta sub semnul intrebarii: " Ce am realizat si ce loare au rezultatele stradaniilor mele? Am obtinut o diploma, bine; am acumulat noi cunostinte profesionale, si mai bine; dar ce loare au toate acestea?" Fiecare examen de constiinta ne aduce in mod obligatoriu in situatia de a ne raporta la anumite criterii din afara noastra, la anumite lori fata de care noi ne definim insusi sensul existentei. De aceea cred ca, din cand in cand este potrivit sa ne intrebam impreuna, tineri, parinti, dascali si discipoli care este rezultatul activitatii noastre, al instruirii profesionale si al desarsirii educatiei la care am colaborat fiecare dupa puterile sale". ..(dar autoeluarea sa fie corecta!)
