Electroencefalografia

Electroencefalografia reprezinta o metoda de explorare functionala nervoasa bazata pe detectarea, amplificarea si inscrierea grafica a ac-tivitatii bioelectrice cerebrale.

Principiul metodei consta in inregistrarea biocurentilor cerebrali din diferite regiuni ale creierului. Captarea biocurentilor se face cu ajutorul unor electrozi plasati la nivelul scalpului.

Materiale necesare electroencefalograf, aparat prevazut cu 737c21h sisteme de amplificare foarte puternice deoarece potentialele electrice pe care le capteaza sunt foarte mici, de ordinul microvoltilor (. 61). Electroencefalografele moderne prezinta un numar mai mare de canale si permit astfel efectuarea de inregistrari simultane.

. 61. Inregistrarea unei electroencefalograme.

Tehnica de lucru algoritmul de executare a unei EEG cuprinde :

         verificarea aparatului inainte de inregistrare

         asezarea subiectului in decubit dorsal

        

montarea electrozilor inregistrarea activitatii bioelectrice cerebrale capta-ta de un cuplu de electrozi cu localizare determinata se numeste derivatie, ea putand fi bipolara (nerferentiala) sau monopolara (referentiala).

Captarea bipolara se face cu ajutorul unor electrozi activi pereche, pentru examenele de rutina folosindu-se de regula 10 electrozi situati simetric, cate cinci pe fiecare hemicraniu : 2 frontali, 2 parietali, 2 occipitali, 2 temporali si 2 in zona mediana (. 62).

Pentru captarea monopolara electrodul explorator se plaseaza pe suprafata scalpului, iar electrodul indiferent se aplica pe lobul urechii.

. 62. Plasarea electrozilor pentru EEG.

Electrozii se aplica dupa ce in prealabil au fost stersi cu o solutie salina.

         inregistrarea propriu-zisa o inregistrare standard dureaza aproximativ 20 minute si comporta montaje bipolare transversale si longitudinale si unul sau mai multe montaje monopolare.

In timpul examinarii subiectul trebuie sa stea cu ochii inchisi. Primele 10 minute sunt rezervate inregistrarii in repaus, timp in care se solicita deschiderea si inchiderea ochilor pentru a aprecia reactia de oprire. In continuare se realizeaza 1 2 activari prin hiperpnee, cu durata de 3 minute, si se efectueaza stimulari luminoase intermitente cu frecventa intre 1 25 Hz, in secvente de 10 secunde.

Daca subiectul adoarme spontan in timpul inregistrarii il lasam sa doarma cateva minute, pentru a realiza un traseu EEG de somn.

Interpretare presupune citire propriu-tisa a traseului si apoi includerea rezultatelor in contextul clinic al subiectului. Descrierea traseului trebuie sa fie cat mai precisa si trebuie sa contina :

-          activitatea de fond simetrica sau asimetrica

-          reactivitatea la deschiderea ochilor (sau la alte stimulari)

-          existenta undelor anormale pe traseul de repaus morfologie, topografie

-          efectele probelor de activitate.

Morfologia electroencefalogramei normale EEG consta dintr-o succesiune de oscilatii, situate de-o parte si de alta a liniei izoelectrice (. 63). Undele se caracterizeaza prin frecventa, amplitudine si forma.

. 63. Ritmurile care pot apare pe o EEG.

In functie de parametrii mentionati se descriu doua tipuri de ritmuri (denumirile tuturor ritmurilor sunt litere grecesti) :

o       ritmuri normale (fiziologice) sunt reprezentate de :

                ritmul α (alfa) reprezinta activitatea cea mai constanta si caracteristica a adultului normal in stare de veghe si de repaus

- este format din oscilatii continue, modulate in fusuri

- are amplitudine de 40 60 μV (20 100 μV)

- are frecventa intre 8 13 c / sec

- este intalnit in derivatiile posterioare (parieto - occipito-

temporale), simetric ca frecventa si, in mare parte, ca amplitudine

- este un ritm sensibil la stimuli exteroceptivi, diminuan-du-se, pana la disparitie, la deschiderea ochilor = reactie de dimi-nuare (reactie de oprire)

- reprezinta in mod normal 20 90% din totalitatea elementelor grafice de pe traseul EEG. Prezenta lui in proportie mare arata un individ stabil, putin emotiv.

                ritmul β (beta) este o activitate rapida formata din oscilatii mai putin ample, nemodulate in fusuri

- are amplitudine de 1 10 μV (5 30 μV)

- are frecventa in jur de 13 c/sec (14 30 c/sec)

- este intalnit in special in derivatiile frontale si pe toata suprafata scalpului in timpul reactiei de oprire a ritmului alfa

- este un ritm fiziologic, dar este intalnit in proportii crescute in distoniile neurovegetative si starile de anxietate

                ritmul θ (theta) apare in salve, intricat cu ritmurile alfa si beta

- are amplitudine de 20 60 μV

- are frecventa de 4 7 c/sec

- este intalnit in special in derivatiile frontale si parieto-temporale, pana la 10 15% din elementele grafice

- apare mai ales la persoanele emotive

- reprezinta activitatea dominanta la copin de 2 7 ani

o       ritmuri patologice

                ritmul δ (dellta) format din unde ample, polimorfe, care apar in focar (intr-o anumita derivatie)

- are amplitudine de 50 300 μV

- are frecventa de 0,5 3 c/sec

- este fiziologic la copilul mic, in primii 2 ani de viata, si la adult in somnul profund

- apare in coma profunda, procese tumorale, hematoame intracraniene

Valorificare EEG reprezinta un mijloc util de investigare atat pentru diversele patologii neurologice cat si pentru sportivi, permitand stabilirea functio-nalitatii neuropsihice a acestora si corectarea anumitor disfunctionalitati in vede-rea recuperarii. Traseul EEG normal pentru un sportiv trebuie sa corespunda traseului unui adult normal de varsta medie.