Electromiografia

Electromiografia. Reprezinta metoda de explorare a activitatii musculare prin inscrierea activitatii bioelectrice a muschiului, deci a potentialelor de actiune musculare (. 64).

Originea activitatii electrice a muschiului este reprezentata de unitatea motorie, a carei activitate mecanica sincrona este precedata si insotita de variatii de potential electric local, numit potential de unitate motorie. De obicei muschiul raspun 444h72e de la comenzi prin activitatea mai multor unitati motorii, care intra succesiv sau simultan in contractie.

Electromiograful inregistreaza diferentele de potential dintre musculatura ocupata de o unitate motorie activa, care inregistreaza un potential electric nega-tiv, si zonele vecine aflate in repaus, care inregistreaza un potential electric pozitiv.

. 64. Electromiografie.

Materiale necesare electromiograf, aparat alcatuit astfel incat sa permita culegerea biopotentialelor musculare, amplificarea si inregistrarea lor.

Tehnica de lucru subiectul este informat in prealabil despre modul de inregistrare, pentru a obtine o cat mai buna relaxare musculara.

Pentru inregistrare se folosesc doua tipuri de electrozi :

    electrozi de suprafata, care se aplica pe pielea supraiacenta a muschiului explorat. Cu acestia se obtine o EMG globala

     electrozi de profunzime, imtati in muschiul explorat. Cu acestia se obtine o EMG elementara, respectiv activitatea bioelectrica a unei singure fibre musculare. Inainte de aplicarea electrozilor tegumentele trebuie bine degresate.

Inregistrarea activitatii bioelectrice musculare se face in urmatoarele conditii :

- EMG in repaus muscular. Muschii sanatosi nu prezinta activitate electrica decelabila electromiografic in timpul repausului, asa numita liniste electrica.

- EMG in efort muscular moderat. Se comanda o contractie voluntara de intensitate moderata a muschiului explorat. De obicei se inregistreaza activitatea bioelectrica a flexorului comun al degetelor. Pe traseu apar potentiale cu amplitudine de 200 400 microvolti si cu frecventa de 40 60 c/sec.

- EMG in efort muscular voluntar maxim. Se comanda strange-rea unui dinamometru de flexori palmari cu toata forta posibila. Pe traseu vor apare potentiale cu amplitudini mari de 500 800 microvolti si cu frecvente de 200 300 c / sec.

- EMG in oboseala musculara acuta. Se comanda mentinerea acului dinamometrului timp de 4 5 minute in dreptul deplasarii maxime initiale a a-cestuia. In minutele 4 si 5 se va observa o diminuare a amplitudinii potentialelor electrice musculare, cu sau fara modificarea frecventei descarcarilor.

Interpretare depinde de :

         depistarea anomaliilor electrice provenite din interiorul sau din afara aparatului, anomalii aparute datorita unei reglari deficitare sau datorita artefactelor induse de apropierea unei instalatii de radioterapie aflata in functiune. Pot apare anomalii electrice si in cazul plasarii electrodului prea aproape de inima, cand se inregistreaza simultan EKG-ul, prin miscari ale subiectului, prin existenta unei plagi sau a crustelor la locul de imtare a acului.

• alegerea punctelor de explorare

         procedeele de activare sau stimulare folosite au ca scop evidentierea unor elemente bioelectrice mai caracteristice pentru diagnostic si pot fi :

- incalzirea muschiului frigul produce scaderea amplitudinii si cresterea duratei de activitate a unitatilor motorii, iar caldura determina cresterea amplitudinii si a frecventei activitatii unitatilor motorii

- masajul muschiului, care induce o mai buna circulatie sanguina si creste in consecinta temperatura musculara. In cazul muschiului atrofiat aceasta temperatura este mai mica decat in cazul muschiului normal.

- activarea cu substante farmacodinamice, in care scop este folosita acetilcolina.

Potentialele inregistrate apar concomitent contractiei muschiului si se caracterizeaza prin amplitudine, durata, forma si ritm de aparitie. Frecventa si ritmul de aparitie depind de structura muschiului.

BUCHTAL si CLEMMENSEN au stabilit patru tipuri de trasee normale :

a. Traseul simplu. Reprezinta de fapt inregistrarea potentialului unei unitati motorii, subiectul examinat fiind solicitat sa execute o contractie usoara a muschiului cercetat, iar inregistrarea fiind executata cu ajutorul electrozilor de profunzime. In acest caz caracteristicile sunt :

- amplitudinea 300 500 (1000) milivolti

- durata 4 16 msec. Ea reprezinta elementul cel mai constant, dar depinde de structura muschiului.

- forma este in general trifazica, cu doua varfuri pozitive si unul negativ, trecand deci de trei ori prin valori nule. Potentialul poate fi si polifazic, dar nu depaseste 10% din traseul EMG

- ritmul de aparitie 4 12 c / sec.

b. Traseul intermediar. Reprezinta inregistrarea potentialului cand muschiul se contracta cu o intensitate moderata. In acest caz caracteristica este reprezentata de ritmul sau frecventa de aparitie, care este de 15 25 c / sec.

c. Traseul de interferenta. Reprezinta inregistrarea potentialului cand muschiul se contracta cu o intensitate mare. Amplitudinea este in acest caz de 1000 2000 milivolti, iar ritmul sau frecventa de aparitie este de 50 c / sec. Activitatea se datoreaza mobilizarii unui numar de 20 30 de unitati motorii.

d. Ritmul PIPER . Reprezinta inregistrarea potentialului in cazul unei contractii musculare maxime cu contrarezistenta. In acest caz amplitudinea este mai mare de 2000 milivolti, ritmul sau frecventa de aparitie este de 35 (45) 60 c / sec, iar forma potentialelor aparute in mod sincron este sinusoidala.

Valorificare problema cea mai dificila este stabilirea limitei dintre traseul normal si cel patologic. Explorarea muschiului la nivelul mai multor puncte si in conditii variate permite obtinerea unor concluzii ce reflecta obiectiv aspectul bioelectric al unui eventual proces patologic. Datele obtinute au valoare numai atunci cand sunt interpretate in contextul intregului tablou simptomatic si in raport cu valorile considerate normale. Trebuie sa se tina seama de faptul ca parametrii unitatilor motorii variaza in raport cu importanta functionala si cu gradul de inervare al muschiului.

Trebuie sa se tina seama de asemenea si de factorii care pot influenta activitatea bioelectrica a muschiului, cum ar fi factorii fiziologici (efort, oboseala musculara, tulburari de circulatie, temperatura locala).

EMG este valoroasa in primul rand datorita faptului ca ofera posibilitatea studierii unitatii functionale a muschiului.