Cand eluezi surditatea, determina sediul leziunii, severitatea ei, precum si cauza. Scopul examinarii este de a sili daca
surditatea este traila si daca este componenta a unui alt proces patologic (ex: neuri-nom acustic). Prima parte a examenului consta in inlaturarea oricaror resturi de cerumen care obstrueaza conductul auditiv extern
Teste ce utilizeaza diapazonul. Foloseste un diapazon cu frecventa de 512Hz.
Teste Rinne: in conditiile unei functii auditive normale, conducerea aeriana (diapazonul mentinut lateral fata de orificiul auditiv extern cu bratele aliniate paralel cu orificiul) este mai buna decat cea osoasa (baza diapazonului plasata pe mastoida). Cand conducerea aeriana este mai buna decat cea osoasa vorbim despre un test Rinne pozitiv. Un asemenea raspuns apare in conditiile unei urechi normale si in cazul surditatii de perceptie (neuro-senziti). Raspunsul negativ (conducerea osoasa > conducerea aeriana) apare in surditatea de conducere. Daca la nivelul unei urechi exista o surditate de perceptie completa sau severa se poate obtine un raspuns fals negativ deoarece cohleea de partea opusa poate capta prin transmiterea osoasa sunetele. Folosirea unei cutii Barany care sa produca, in timpul testului, zgomote ce vor distrage "atentia" urechii opuse, preveni acest fenomen.
Testul Weber: piciorul diapazonului este plasat pe fruntea pacientului care este intrebat in care ureche aude zgomotul. Sunetul se aude la nivelul urechii afectate in cazul surditatii de conducere, la nivelul urechii de partea opusa in surditatea de perceptie, in timp ce, in cazul in care ambele urechi sunt normale, pacientul nu poate localiza sunetul.
Testele audiometrice. Acestea permit eluarea cantitati a scaderii acuitatii auditive si precizeaza sediul leziunii. Audiometria cu tonuri pure folseste echipament electronic care emite (intr-o camera izolata fonic) tonuri de diferite intensitati si and frecventa cuprinsa intre 250 Hz si 8000 Hz. Pacientul precizeaza cand aude sunetul pentru prima data, iar intensitatea acestuia este notata (in decibeli). Procedeul elueza conducerea aeriana. Aprecierea pragului conducerii osoase se realizeaza folosind un transductor plasat pe mastoida.
Timpanometria (impedan(a acustica). Depisteaza existenta lichidului la nivelul urechii medii (care determina scaderea presiunii, p.614) cu o sensibilitate de 90% si o specificitate de 75%. Tehnica masoara proportia in care un semnal acustic este transmis de la urechea externa la cea interna si a componenta absorbita si cea reflectata pentru a elua presiunea din urechea medie.1 Se utilizeaza un receptor pentru a obtura conductul auditiv si se introduc in canal presiuni diferite in timp ce complianta timpanului se inregistreaza pe un grafic. In cazul unei urechi normale curba compliantei are forma de clopot. Existenta lichidului in urechea medie duce la aplatizarea curbei. Sunetele cu intensitate mare (> 85dB) produc o incizura la nivelul graficului, ca urmare a contractiei muschiului scaritei (mediata de nervul VII). La 5% din populatia normala, acest reflex lipseste.
Audiometria vorbita. Aceasta elueaza perceperea vorbirii deasupra nivelului prag. Metoda indica daca defectele senzoriale au sediu cohlear sau nervos. Poate fi utilizata pentru a elua utilitatea unei proteze auditive.
Eluarea auzului la copii. Cooperarea acestora este necesara pentru efectuarea testelor de mai sus. La sugarii sub 6 luni, functia auditi se elueaza folosind raspunsul motor sau clipitul. La 6 luni copii trebuie sa-si intoarca capul spre sunete. incepand de la rsta de 3 ani, audiometria este posibila.
