Modificari patologice radiologice elemetare ale scheletului - modificari ale structurii osoase

Modificari patologice radiologice elemetare ale scheletului

Modificari ale structurii osoase

Modificari distructive ale structurii osoase

Demineralizarea (halistereza este un proces care presupune spolierea de saruri fosfo-calcice ale tesutului osos dar cu pastrarea matricei conjunctive. Radiologic consta in scaderea opacitatii segmentului afectat, care devine evidenta atunci cand se pierd mai mult de 30% din cantitatea totala de saruri a osului.

Afectiunea se manifesta initial la nivelul spongioaselor, unde trabeculele osoase isi pierd opacitatea, se subtiaza iar ochiurile dintre ele se largesc, aspect ce 949j97j poarta numele de osteoporoza. Ulterior sunt afectate si compacta si corticala care se ingusteaza, devin mai transparente si uneori capata un aspect fasciculat (spongiozarea osului compact).

Osteoliza reprezinta un proces distructiv care intereseaza atat componenta minerala cat si cea organica a osului. Pe radiografie, osteoliza apare ca o zona de radio-transparenta, in care structura osului e complet disparuta, avand contururi nete sau neregulate in functie de etiologie.

Atrofia prin presiune. Presiunea exercitata asupra osului produce initial demineralizarea acestuia; la periferia teritoriului afectat se creaza conditii de osteogeneza, care permite o remaniere structurala.

Radiologic, rezulta o zona radio-transparenta, lipsita de structura, cu contururi nete si neintrerupte, inconjurata de o banda opaca.

Modificari ale structurii osoase cu formare de tesut osos

Osteoscleroza (condensarea osoasa) consta in hiperproductia de tesut osos care inlocuieste tesuturile conjunctive ale segmentului scheletic respectiv.

In functie de localizare, se descriu spongioscleroza, tradusa printr-o ingrosare a trabeculelor osoase si micsorarea ochiurilor transparente pana la disparitie, in cazurile severe, zona afectata, lipsita de structura radiologica, avand aspect de os de fildes sau de marmura, si endostoza, care reprezinta formarea de os in exces pe fata interna a compactei.

Periostoza (reactia periostala) presupune formarea de os in conditii patologice la nivelul periostului. In functie de etiologie, pot aparea aspecte radiologice diferite.

In osteomielita, periostoza se manifesta sub forma unei opacitati fine, liniare, care dubleaza compacta, ramanand separata de aceasta printr-o linie transparenta. In cursul evolutiei bolii, lama opaca se ingroasa si se sudeaza la compacta.

In reticulo-sarcomul Ewing apare imaginea tipica de periostoza in bulb de ceapa (lamele osoase multiple, concentrice). Alte tipuri de tumori maligne sunt insotite de o reactie periostala sub forma de spiculi ososi, perpendiculari pe os, care creaza imaginea de rasarit de soare.

Osificarile heterotope reprezinta formarea de tesut osos intr-o zona in care el nu exista in conditii normale si apar atunci cand la nivelul unui tesut osificabil se depun saruri fosfo-calcice deintr-o sursa de vecinatate.

Un exemplu tipic de osificare heterotopa sunt osteofitele, care insotesc de regula procesele inflamatoare, aparand ca niste formatiuni opace, triunghiulare, la locul de insertie a capsulei sau ligamentelor, prelungind in afara segmentul osos afectat. Osificarile de la nivelul ligamentelor vertebrale se numesc sindesmofite.

Distrofia este o modificare caracterizata de alterarea profunda a structurii osoase, cu prezenta simultana de zone de demineralizare, osteoliza si osteoscleroza.

Modificari ale formei si dimensiunilor osoase

Hiperostoza inseamna ingrosarea localizata sau generalizata a unui os, insotita de modificari de structura ale acestuia si este consecinta unei periostoze importante sau a dezvoltarii unor procese tumorale.

Exostoza reprezinta o formatiune cu structura asemanatoare cu cea a osului normal, atasata unui segment osos caruia ii modifica forma.

Oedostoza presupune cresterea diametrului transvers al unui os lung datorita dezvoltarii unei tumori benigne sau a unui chist osos in interiorul segmentului respectiv, realizand aspectul de os suflat.

Contururile osului raman prezente, neintrerupte, dar se subtiaza treptat, pe masura ce in interior se dezvolta o zona de osteoliza.

Scoliostoza este o modificare a axului longitudinal al oaselor lungi datorita scaderii rezistentei mecanice (ex rahitism, osteomalacie) sau alterarii asimetrice a cartilajului de crestere.

Aplazia si agenezia sunt tulburari de dezvoltare ale oaselor. Agenezia presupune absenta congenitala a unuia sau mai multor segmente osoase, in timp ce in cazul aplaziei, segmentul osos interesat nu ajunge in dezvoltarea sa la aspectul osului normal, dar ambele se manifesta radiologic prin lipsa de vizualizare a osului respectiv.

Hipoplazia si hiperplazia sunt caracterizate de niste dimensiuni scazute respectiv crescute ale osului interesat, care-si pastreaza insa forma si dimensiunile in limite normale.

Displaziile presupun o desfasurare anormala a proceselor de osificare encondrala sau periostala si respectiv de modelare a osului, care determina modificari de forma si dimesiune, insotite de alterari ale structurii osoase.

Displaziile datorate tulburarilor de crestere encondrala, sunt caracterizate de oase lungi cu lungime crescuta in atie cu grosimea (daca osificarea periostala se desfasoara normal), cu epifize aplatizate, conducand in timp la subluxatii si artroze, si oase scurte ingrosate ca in acondroplazie.

In displaziile periostale, oasele au lungime normala (daca nu este afectata si cresterea encondrala), dar cu diafize subtiri si slab mineralizate, care se soldeaza cu scoliostoze si fracturi de oboseala (ex maladia Lobstein).

Displaziile prin tulburarea proceselor de modelare si tubulatie presupun un deficit al functiei de rezorbtie a osteoclastelor si conduc la o ingrosare a zonelor metafizare a oaselor lungi, insotita de osteoscleroza intensa (boala oaselor de marmura sau osteopetroza descrisa de Albers si Schonberg) sau prezenta unor oase lungi cu diafiza ingrosata pe seama compactelor si canal medular ingust sau absent (ex boala Camuratti Engelmann.