Este o boala meolica complexa, determinata genetic, care se datoreste scaderii glucozei in celula si cresterea ei in sange.
Deci, exista o incapacitate de utilizare a glucozei la nilul tesuturilor. Urmeaza eliminarea corpilor cetonici (cetonemie, cetonurie,
tulburari de nutritie, acidoza si coma). Datorita cresterii glucozei in sange, apar modificari ale meolismului lipidic, proteic, glucidic si hidroelectrolitic.
Tulburarile meolice in
diabet se datoresc unor dereglari ale pancreasului, care nu secreta
insulina necesara meolizarii glucozei si patrunderii ei intracelular.
De aceea, cele mai multe cazuri de diabet la copii sunt insulino-dependente, spre deosebire de cazurile de la adulti unde
diabetul nu este insulino-dependent.
Tulburarile meolismului glucidic duc la cresterea glucozei in sange (hiperglicemie) si cresterea eliminarii glucozei prin
urina (glicozurie). Ca urmare, se actiaza meolismul lipidic si proteic. Acestia, nefiind utilizati complet, sunt transformati in corpi cetonici (cetonemie urmata de cetonurie). Cresterea lor excesiva duce la acidoza meolica urmata de coma.
Simptomele constau in: pierderea masiva in greutate, sete, bolnavul urineaza des (poliurie), consuma cantitate mare de
lichide (polidipxie) prezenta, astenie, inapetenta sau din contra, ii creste pofta de mancare (polifagie), are dureri abdominale, manifestari cutanate: mancarime, inflamatii, descuamari, uscaciunea tegumentelor. Uneori, diabetul la copii, poate sa debuteze chiar prin coma.
Diabetul poate fi:
- ser, cand debuteaza cu coma
- forma comuna.
- prediabet - diabet nemanifest clinic, numai cu modificari de laborator.
-pseudodiabet, cand apar forme tranzitorii de hiperglicemie in special la nou-nascut sau in caz de infectii. Tratamentul diabetului la copii este. zilnic si necesita determinarea glicozuriei si a corpilor cetonici in urina, la domiciliu.
Regimul igieno-diabetic va fi silit de medicul diabetolog. Totalul caloriilor pe 24 ore se calculeaza dupa formula:
(1000cal + 100 x varsta in ani.) Compozitia in principii nutriti a dietei va fi:
1/6 - calorii detinute de proteine,
1/2 - calorii detinute de lipide,
1/3 - calorii detinute de glucide.
Repartitia caloriilor pe pranzuri se va face astfel: 1/4 - calorii la micul dejun, 1/2 - calorii la pranz, 1/8 - calorii la gustarea de dupa masa, 1/8 - calorii la cina. Alimentele cu continut mare de
glucide vor fi inlocuite pe principiul echivalentei.
Un echivalent reprezinta - 7 gr glucide - 2 gr
proteine - 36 cal. Un echivalent de
fructe reprezinta -l0 gr glucide 40 cal. Un echivalent de
paine reprezinta - 15 gr glucide - 2 gr proteine - 68 cal.
Un echivalent
carne reprezinta - 7 gr proteine - 5 gr lipide - 73 cal. Un ou = un echivalent de carne = 30 gr
branza + 30 gr sunca. Un echivalent grasimi reprezinta - 5 gr lipide - 45 caL Tratamentul medicamentos se face cu insulina injecila, zilnic, in functie de tipul si doza silita, in functie de prezenta glicozuriei sau a corpilor cetonici in urina. Se utilizeaza acele forme de insulina care dau maximum de randament in utilizarea glucozei si care nu au reactii hipoglicomice.
Prin supradozarea insulinei exista pericolul hipoglicemiei.
- hipoglicemica cand se depaseste doza de insulina si care se manifesta prin varsaturi, foame, tremuraturi, transpiratii abundente, tulburari de dere, agitatie, dilatarea pupilelor, etc.
- hiperglicemica (acidocetozica) cand nu s-a efectuat tratamentul corect si se manifesta cu: somnolenta, miros de acetona a respiratiei, sete, respiratie dificila, piele uscata.
Iata deci, importanta silirii felului comei diabetice pentru a se putea interni de urgenta cu glucoza in primul caz sau cu insulina in al doilea caz.
Diabeticul trebuie sa aiba intotdeauna asupra sa cuburi de
zahar sau glocoza pudra, pentru a realiza un aport de glucide atunci cand simte pericolul hipoglicemiei.
Prognosticul este bun, mortalitatea in copilarie este minima, ar poate sa apara atunci cand se supradozeaza insulina.
Diabetul infantil lasa insa sechele pentru mai tarziu, sechele vasculare degenerati, tulburari retiniene, ale rinichiului, cardiopatie coronariana ischemica, care se manifesta in stadiul de adult, la 30-40 ani de la debutul bolii.
