Sint cuprinse in acest grup alterarile frecventei, ritmului si conducerii cardiace intil-nite la copil.
Datorita proprietatilor lui fundamentale, miocardul asigura in mod continuu si ritmic un flux adecvat solicitarilor impuse sistemului cardio-circulator de catre ansamblul complex de actitati pe care Ic exercita si se petrec in organism.
Din punct de vedere al frecventei si ritmicitatii normale, contractilitatea muschiului cardiac poate suferi unele alterari atunci cind asupra unora dintre proprietatile sale fundamentale surn tulburari in desfasurarea normala a acestor functii cum sint cele cronotropa, batmotropa si dromo-tropa.
Prin functia cronotropa, reprezentata de automatismul centrilor primari, secundari si tertiari, se asigura ritmicitatea contrac-tilitatii miocardului, impulsurile centrilor secundari si tertiari, in conditii normale, fiind anihilate de unda de excitatie mai rapida, provenita din nodului primar.
Astfel, impulsurile pornite din centru primar, situat in nodul sinusal Keith-Flack, asigura un ritm normotrop pentru sugar de 120140 stimuli pe minut, fata de 6080 pe minut, la adult, imprimind astfel frecventa normala a cordului.
Impulsurile pornite din centrii secundari, respectiv nodului atrio-ventricular Aschoff-Tawara, asigura o frecventa de 4050 stimuli pe minut, pe cind centrii tertiari situati in ventriculi pot determina un ritm de 30 40 stimuli pe minut, denumit si ritm idio-ventricular.
In anumite conditii ritmul cardiac poate fi subordonat manifestarilor predominente ale centrilor secundari si tertiari, fie ca urmare a abolirii functiei nodulului sinusal, consecutiva lezarii centrului primar sau datorita unei tulburari de conducere sino-atriala, in aceste cazuri fiind vorba de un ritm nodal sau idio-ventricular, heterotrop pasiv, fie prin cresterea automatismului centrilor secundari sau tertiari ce depasesc pragul stimulator al centrului sinusal, realizindu-se un ritm heterotrop activ.
Functia batmotropa este realizata de proprietatea de exciilitate a fibrei miocardice fata de actiunea impulsurilor primite din partea centrilor stimulatori, care poate fi tulburata, in anumite conditii, prin scaderea pragului de exciilitate a fibrei miocardice, strins legate si de tulburarea functiei cronotrope.
Funefia dromotropa, ca proprietate fundamentala a miocardului, consta din capacitatea pe care o prezinta intreaga sa masa musculara de a conduce unda de excitatie, dar mai ales prin zonele sale specializate de tesut excito-conductor.
Unda de excitatie pornita din nodului sinusal se proa in auricule cu o teza de 1 m/secunda, pentru ca la nivelul nodalului atriovcutricular sa se produca o anumita intirziere, de 0,2 secunda, reprezentata de timpul de conducere atrio-ventricular, la nivelul fasciculului Hiss si ramificatiile sale teza de proare fiind de 4 ori mai mare decit teza undei pornite din nodului sinusal. In miocard teza undei de proare este de 0,5 m/secunda.
Prin incetinirea sau chiar blocarea undei de excitatie pornita din nodului sinusal, determinata de anumite cauze, pot surveni unele alterari ale conductibilitatii si astfel actitatea cardiaca sa prezinte unele anomalii de conducere.
Cauzele care pot determina alterari ale frecventei, ritmului si conducerii cardiace sint numeroase.In rindul lor se poate inscrie insasi patologia cardiaca prin unele boli malformative congenitale sau dobindite, dupa cum se mai pot inregistra si unele cauze extracar-diace cum sint: unele boli infectioase, unele tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic, unele afectiuni endocrine sau neurologice, unele intoxicatii medicamentoase sau unele reflexe vagale.
Clasificarea tulburarilor ritmului cardiac.

Exista mai multe clasificari ale aritmiilor.

Ele pot fi grupate din punct de vedere clinic in aritmii cu tulburari ale frecventei cardiace, de tip bradicardic sau tahicardie, dupa cum fiecare dintre aceste aritmii se poate insoti sau nu si de tulburarea ritmului cardiac impartit in tulburari cu ritm regulat sau cu ritm neregulat.
Clasificarea lor fiziopatologica aduce insa un plus important in mai buna intelegere a acestor tulburari, pcrmitind totodata si o recunoastere a lor prin urmarirea modificarilor petrecute asupra traseelor electro-cardiografice.
Redam mai jos clasificati:! citata de A. Rusescu :

I. Tulburari in formarea stimulului:

1. Sinuzale (normotrope), in care stimulul se formeaza in nodului sinuzal si care cuprind :
a) tahicardia si bradicardia

ambele cu ritm regulat;
b) aritmia respiratorie, cu ritm neregulat.

2. Extrasinuzale (helerotrope, ecfopicc), cuprinzind :

a) ritmul nodal ;

b) extrasistolele ;

c) tahicardia paroxistica ;

d) fluttcrul si fibrilatia.

II. Tulburari de conducere (blocuri) :

1. Bloc sinoatrial ;

2. Blocuri atrio-veutriculare de diferite grade (IIIIII si complet);

3. Bloc de ramura.

III. Tulburari mixle, dintre care este de mentionat sindromul Wolff-Parkiuson-White.

IV. Tulburari de conlraclililalc: pulsul alternat.

Cele mai importante dintre aceste tulburari vor fi descrise in continuare, in raport si cu particularitatile de rsla ale copilului.